Iurie Rotaru*
LARICS continuă seria de analize a laboratoarelor rusești de propagandă. În prima parte, am relatat despre Institutul Rus de Studii Strategice, subordonat președinției ruse, iar în cea de a doua despre Consiliul Rus pentru Afaceri Internaționale (partea I și partea II), aflat în slujba Ministerului de Externe rus. În partea a treia am analizat activitatea clubului închis de experți Izborsk, care promovează idei național-conservatoare și se ambiționează să creeze un nou proiect de țară pentru Rusia, unul care să combine idei eurasiatice promovate de Dughin cu refacerea URSS-ului și ortodoxia.
Această serie n-ar fi însă completă fără cel mai cunoscut club de experți din Rusia – clubul Valdai.
Vladimir Putin nu ratează nicio ședință a clubului Valdai. Foto: valdaiclub.com
Notorietatea clubului se datorează, în mare parte, participării lui Vladimir Putin la adunările clubului, alături de elita politică, academică și culturală rusă, dar și a numeroșilor experți din afară. Aceste două componente – Putin și experți din diferite țări – constituie de fapt marca clubului.
Valdai se laudă cu faptul că peste o mie de intelectuali din 71 de țări au participat la ședințele clubului. Acest fapt denotă preocuparea conducerii clubului de a-i conferi clubului statutul de think-thank de calibru mondial, care să concureze cu marele think-tank-uri Occidentale, dar și să legitimeze ideile promovate de Kremlin.
În cadrul adunărilor clubului, de multe ori, sunt anunțați noi vectori ai politicii externe rusești, fie sunt justificate anumite acțiuni întreprinse de Federația Rusă (de exemplu anexarea Crimeii). Cu alte cuvinte, ședințele clubului și analizele publicate de experții lui promovează viziunea rusă asupra lumii și încearcă să o explice intelectualilor străini, într-o manieră mai plastică în comparație cu Sputnik sau RT.
Deocamdată nu se cunoaște cu certitudine când/dacă anul acesta va avea loc ședința generală a clubului și în ce format. Cu toate acestea, clubul a anunțat principalele teme pentru 2020, printre care „Corporațiile internaționale și politica globală”, „Rusia și provocările globale de securitate”, „Democrația globală și conducerea mondială” ș.a.
Istoric
Clubul a atras atenția publică încă de la prima s-a întrunire în 2004, la care a participat și președintele Putin, dar și un număr mare de experți.
Clubul a fost fondat în anul 2004 de către RIA Novosti, Centrul analitic „Consiliul privind politica externă și de apărare” și alte câteva organizații de media. Prima întrunire a clubului a avut loc lângă lacul Valdai, de aici se trage și denumirea clubului. Ca un apropo, în localitatea omonimă se află o reședință de stat îndrăgită de Putin.
Ședința mare a clubului este organizată anual, în localități diferite. Se discută întotdeauna teme politice actuale pentru Moscova și/sau scenarii de viitor. Pe lângă asta, alte patru întruniri mai mici au loc în decursul anului, fiind dedicate analizei situațiilor socio-politice din Asia, Orientul mijlociu, zona Euroatlantică și relațiilor ruso-chineze.
Clubul se laudă cu numeroși participanți. Foto: valdaiclub.com
În perioada 2011-2014 clubul s-a reorganizat. A fost fondat ONG-ul Fondul de dezvoltare și susținere a clubului internațional de discuții Valdai, care a preluat conducerea clubului. La rândul său, ONG-ul e controlat de cunoscutul deja Consiliul Rus pentru Afaceri Internaționale (RSMD), Universitatea „Școala superioară de economie”, Universitatea MGIMO, Centrul analitic „Consiliul privind politica externă și de apărare”.
În același timp, conducerea clubului a anunțat că acesta s-a transformat din clubul „care relatează lumii despre Rusia” într-un centru orientat spre formarea agendei globale și analiza obiectivă a problemelor politice și economice de pe Glob. Scopul oficial al clubului e să consolideze elita intelectuală mondială în vederea elaborării soluțiilor la crizele ordinii mondiale.
Conducerea și colaboratorii
Clubul este condus de Andrei Bîstrițki, președintele Consiliului Fondului care administrează clubul, numit mai sus. El e un cunoscut media manager rus, sociolog și cercetător. Începând cu mijlocul anilor `80 a lucrat în cadrul diferitor instituții din domeniile mass-media (inclusiv BBC ediția de limbă rusă).
Andrei Bîstrițki și Ministrul de Externe Lavrov. Foto: valdaiclub.com
Dintre funcții importante amintim, adjunctul directorului general (2000-2008) al Companiei teleradio de stat (un gigant ce deține cinci canale și posturi radio federale, 80 canale regionale și zeci de posturi radio, dar și agenția Rossiya Segodnya), fiind în același timp conducătorul direcției de emisiuni informatice a postului TV de stat Rossia. Între 2000 și 2013, Bîstrițki a fost și membrul Consiliului de directori și vicepreședintele Euronews. În cariera sa, acesta a reușit să activeze și în calitate de managerul celor mai mari companii media din Rusia (NTV, RIA, TASS). În Rusia, Bîstrițki este considerat atât un manager media talentat, cât și un expert în politica externă.
Directorul executiv al clubului este Nadejda Lavrentieva. Ea, ca și Bîstrițki, a activat în calitate de economist/director financiar la unele dintre cele mai mari instituții media din Rusia (NTV, RIA, TASS). În cadrul clubului Valdai, Lavrentieva se ocupă de finanțe.
Din conducere mai face parte și Feodor Luchianov, șeful direcției de cercetare. Luchianov este jurnalist specializat în știri externe și profesor de relații internaționale. Din 2002 este redactorul-șef al revistei „Rusia în politica mondială”, iar din 2012 conduce Consiliul privind politica externă și de apărare, amintit mai sus, care de altfel este unui dintre cele mai vechi ong-uri rusești.
Lista colaboratorilor clubului este într-adevăr impresionantă. Aceasta include zeci de persoane, printre care profesori și cercetători științifici, foști sau actuali oficiali, jurnaliști ș.a. De menționat că pe lângă ruși, printre membrii clubului se numără și numeroșii străini, atât din Orient, cât și din Occident, inclusiv profesori la universități precum Harvard, Yale, Columbia, Stanford, dar și la universitățile din Cairo, Teheran, Tel Aviv și mai multe universități chineze.
Feodor Luchianov și Vladimir Putin la ședința clubului Valdai, 2018. Foto: Facebook.com
Pe de altă parte, alături de experți străini se află și unii dintre cei mai loiali exponenți ai regimului Putin, precum propagandistul Dmitri Kiseliov, jurnaliști de la Sputnik și RT ș.a. Lista este completată de vesticii bănuiți de partizanat în favoare Moscovei și în defavoarea UE, de exemplu Emmanuel Leroy (fostul consilier a Marine Le Pen), Gianluca Savoini (jurnalist italian cu viziuni pro-ruse) ș.a. Din moment ce lista este disponibilă și în limba engleză aici, nu vom intra în detalii. Vom adăuga doar că printre experții clubului nu sunt români, dar este basarabeanul Nicu Popescu, fost Ministru de Externe și cercetător la Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene.
Finanțare
Fluxurile de bani ce alimentează Clubul Valdai sunt greu de stabilit din moment ce nu sunt publice. Cu toate aceste, am găsit câteva indici ce ar putea arunca o rază de lumină asupra acestui aspect.
În primul rând, Clubul Valdai se laudă cu niște parteneriate cu entități cu cifre de afaceri uriașe. În total sunt șase, respectiv băncile Alfa-bank (privat) și VTB (acțiuni majoritare deținute de stat), Metaloinvest (una dintre cele mai mari companii de confecții metalice din lume, deținută de unul dintre cei mai bogați ruși Alișer Usmanov), Fondul Roscongress (scopul căruia e să promoveze imaginea Rusiei în lume), Fondul Renova (deținut de cel mai bogat rus Victor Vekselberg) și compania Severostal (specializată în metalurgie și minerit, deținută prin offshoruri de miliardarul Alexei Mordașov).
Pe lângă asta, la dezvoltarea clubului contribuie și statul rus. De exemplu, în 2016 clubul Valdai a primit de la stat două milioane de ruble (aproape 30 mii de euro potrivit cursului de atunci) sub formă de subvenție pentru a crea site-ul clubului.
Valdai despre România
România apare în câteva zeci de analize și editoriale publicate de experții clubului, de cele mai dese ori tangențial sau în context regional. Mai exact, contextele sunt aceleași precum ne-am obișnuit până acum, adică Marea Neagră (raportul de forțe NATO-Rusia) și relațiile cu Uniunea Europeană și NATO. Țara noastră a fost menționată de câteva ori și în cadrul adunărilor clubului Valdai.
În acest context, menționăm că nu numărul materialelor referitoare la România contează, ci narativele promovate de experții ruși. Să le urmărim.
Clubul Valdai se autopoziționează ca un centru orientat spre formarea agendei globale. Foto: valdaiclub.com
Astfel, la ședința din 2017, comentând conflictul din Ucraina, Putin aprecia că Ungaria și România și-au arătat nemulțumirea față de noua lege a învățământului adoptată de Kiev, dar se întreba de ce a tăcut Uniunea Europeană.
Ulterior, la ședința din 2019, tot Putin a menționat România, în context negativ, comentând sistemele defensive anti-rachetă instalate în Europa. Această declarație a fost titrată de majoritatea posturilor TV din Rusia afiliate puterii.
Din materialele în care este menționată România, observăm, din nou, abundența clișeelor apărute și în celelalte materiale din serie, principalul fiind România este sluga Occidentului, deși are mai multe în comun cu Rusia.
Spre exemplu, expertul Valdai și cercetătorul unui institut de cercetare de stat Dmitri Ofițerov-Belski, consideră că Europa de Est este o construcție de prisos pentru UE. Acesta observă că Rusia are o mulțime de conexiuni cu zona, printre care istoria, politica ș.a. însă economic această regiune este doar periferia UE și nimic mai mult. Ideea de bază pe care o extragem de aici, e că odată ce țările din estul Europei au ieșit de pe orbita Moscovei, acestea au devenit irelevante pe plan continental. Potrivit cercetătorului, în prezent această regiune joacă rolul de zonă de tranzit a resurselor pe traseul Moscova-UE și invers.
Aproximativ aceleași idei se întrezăresc într-o analiză dedicată celor 30 de ani scurși de la căderea blocului comunist. Odată cu acest eveniment istoric, consideră directorul unui departament al Clubului Valdai Timofei Bordaciov, s-a încheiat dominare de 200 de ani a Rusiei asupra Europei. Astfel, susține acesta, țările din estul Europei, cu care Rusia are o mulțime de legături, au fost încorporate în structurile Occidentale (NATO, UE – n.r.) și au fost supuse exploatării de către statele vestice și corporațiile. Odată cu acest fapt, continuă autorul, statele din estul Europei au cunoscut o transformare civilizațională, iar Rusia a fost umilită. Rezumând, autorul ajunge la concluzie că integrarea Estului a paralizat Uniunea Europeană, aducând-o la o „catastrofă geopolitică”. Bordaciov consideră că cel mai mult au avut de pierdut „șefii” Europei Franța și Germania, întrucât țările pasive din nordul și estul UE, inclusiv România, chiar și un conflict militar cu Rusia nu-l percep ca mare pericol din moment ce „n-au ce pierde”. Totodată, autorul consideră că o confruntare militară între liderii UE și Rusia ar însemna pentru primele „sfârșitul istoriei”. În același timp, mai adaugă expertul, Rusia a devenit mai matură și a conștientizat nevoia de a gestiona direct teritoriile care îi asigură securitatea.
De menționat că experții Valdai au publicat mai multe analize în care se menționează, direct sau subtil, ideea precum că UE are de pierdut de pe urma Estului și prin urmare n-are nevoie de el.
Printre membrii clubului se numără numeroși intelectuali din toată lumea, dar și persoanele din anturajul lui Putin. De exemplu aici, în cadrul ședinței din 2018, în primul rând poate fi observată redactor-șef Russia Today Margarita Simonian. Foto: valdaiclub.com
Într-o analiză semnată de profesorul american (citat des pre presa afiliată Kremlinului) Alan Cafruny, România este numită „simbolul Europei de Est” și a fost aleasă pentru a portretiza influința deplorabilă a Occidentului asupra Europei de Est. Potrivit autorului, în 2011 România „a dereglat piața sa de muncă în schimbul unui ajutor de la UE și FMI în valoare de 20 miliarde de euro”. Cafruny afirmă că noul Cod al Muncii din România a fost introdus sub presiunea externă din partea UE și SUA, iar acesta a devenit „catastrofal pentru societatea română”. Per ansamblu, autorul vorbește despre o Europă care înfruntă crizele globale și locale din „contul maselor”, iar partea sudică a UE continuă să fie dominată de „șomajul în masă, sărăcie, stagnare și emigrație”.
Fără a intra în dezbate referitor la veridicitatea afirmațiilor făcute de Cafruny, vom observa totuși că spusele sale conțin câteva clișee ale propagandei rusești desfășurate pe plan intern și extern. Astfel, o teză vehiculată de mass-media Kremlinului, mai ales pentru publicul rusofon, e că occidentalii/capitaliștii/corporatiștii exploatează oamenii de rând, cel mai des pe cei din zona Europei de Est și a Balcanilor. Un alt clișeu e portretizarea statelor din est ca fiind sărace și umilite, în contrapondere cu trecutul îmbelșugat din perioada comunistă, asta deși astăzi PIB-ul pe cap de locuitor în România e mai mare decât în Rusia. Aproximativ aceleași teze propagandistice lansează Kremlinul și pentru publicul românesc și cel din proximitatea noastră, din categoria „străinii ne fură țărișoara”.
România mai figurează în analizele legate de situația din zona Mării Negre. Un material ilustrativ este semnat de academicianul Igor Istomin, care numește România „principalul lobby-ist al politicii de îngrădire” în zona menționată. Autorul consideră că Marea Neagră servește drept „teatru de semnalizare militară” (creare de tensiuni – n.r.) la care recurg NATO și Rusia din când în când, datorită faptului că în zona respectivă nu există un hotar terestru între cele două entități și prin urmare riscurile nu sunt foarte mari (cel puțin mai mici în comparație cu zona Baltică).
Istomin mai analizează discursurile rostite de premierul român Ludovic Orban și secretarul general al NATO Jens Stoltenberg de la întrevederea din ianuarie 2020. Autorul relatează pe un ton ironic că discursul lui Orban a cerșit complimente pentru gradul înalt de obediență arătat de România. Din punctul de vedere al expertului rus, autoritățile de la București sunt geloase pe Polonia, care obține mai multă atenție în contextul politicii de îngrădire a Rusiei duse de NATO. Autorul motivează cele spuse prin cedările efectuate de România în favoarea Washingtonului, adică accesul la obiectivele sale militare, folosirea de către americani a infrastructurii românești pentru pregătirea militarilor trimiși în Irak și amplasarea scutului de la Deveselu.
Experții ruși au urmărit și analizat întâlnirea dintre Ludovic Orban și Jens Stoltenberg din ianuarie 2020. Foto: Agerpres
Totodată, academicianul a ținut să remarce, că pentru Rusia a fost importantă declarația făcută în cadrul întâlnirii amintite referitor la faptul că NATO nu planifică extinderea infrastructurii militare la Deveselu.
Mai recent, în contextul reacțiilor negative apărute în Kremlin pe seama noii Strategii de Apărare a Țării, mai mulți experți ai clubului Valdai au criticat Bucureștiul. Printre aceștia se numără senatorul Alexei Pușkov și cercetătorul Artem Kureev. LARICS a analizat aceste discursuri aici.
Valdai și Adrian Năstase
Deși printre membrii clubului Valdai nu se numără niciun român, niște contacte tangențiale au existat.
Concret, în 2019, directorul departamentului de cercetare al Clubului Valdai Feodor Luchianov a fost invitat special al conferinței „Stat și biserică în tradițiile ruso-române” organizate la Moscova de Fondul „Nicolae Titulescu” a lui Adrian Năstase și Fondul „Gorcearkov” din Rusia. Cele două fonduri organizează de mai mulți ani conferințe comune.
Adrian Năstase primește în dar de la Roman Grișenin o biblie cu caractere chirilice. Sursa foto: gorchakovfund.ru
Conferința din 2019 a fost plină de declarații slavofile. Astfel, Roman Grișenin, directorul fondului rus a remarcat că fondul lui Năstase e un partener de nădejde pentru partea rusă. Totodată, această întâlnire a fost un omagiu adus tipăririi, în urmă cu 200 de ani, la Petersburg, a unei biblii românești cu grafie chirilică. La rândul său, Năstase a ținut să remarce că în pofida contextului de relații externe (geopolitic – n.r.) complicat dintre cele două țări, acest eveniment va da un imbold dezvoltării relațiilor dintre cele două țări în „context istoric”. Fostul premier român a mai adăugat că se depune efort de a apropia România și Rusia.
Evenimentul a fost onorat și de prezența unui angajat al Ministerului de Externe rus, Leonid Abramov, care a apreciat pozitiv efortul celor două fonduri de a transforma conferințele într-un spațiu permanent de dialog.
Intervențiile lui Luchianov însă au fost mai rezervate în epitete geopolitice, acesta rezumându-se la idei privind relația biserică-stat.
*Iurie Rotaru este membru al programului de Internship LARICS 2019.