Iurie Rotaru*
LARICS continuă seria de analize a laboratoarelor rusești, în care este elaborată direcția de propagandă externă a Federației Ruse. În primul material am vorbit despre Institutul Rus de Studii Strategice (RISS), subordonat președinției ruse. De data aceasta, analizăm Consiliul Rus pentru Afaceri Internaționale, aflat în slujba Ministerului de Externe.
În prima parte a acestui material am vorbit despre istoricul, structura, narativele și oamenii din spatele institutului.
Astăzi vă prezentăm viziunea experților institutului MAE-ului rus în raport cu România, dar și care sunt subiectele în care experții ruși amintesc cel mai des de țara noastră.
RSMD despre România
Institutul atrage atenția asupra României, de regulă, în trei contexte. Primul e legat de scutul de la Deveselu, al doilea de regiunea Mării Negre, și al treilea – de Republica Moldova și Transnistria.
În comparație cu institutul lui Putin, institutul MAE-ului rus acordă mult mai puțină atenție (publică) țării noastre. Mai exact, România lipsește cu desăvârșire din analizele și proiectele mari ale RSMD.
Totuși, institutul se arată un urmăritor atent a evoluțiilor politice de la București, însă fără a emite careva judecăți de valoare sau a elabora scenarii de acțiune (exclusiv) în România.
Câteva materiale RSMD legate de România. Cel mai discutat subiect legat de România e scutul de la Deveselu
Asta oarecum e motivat și de agenda institutului, a cărui marea majoritate a materialelor e concentrată asupra UE în ansamblu și bineînțeles asupra spațiul ex-sovietic, revendicat de Rusia drept zona ei de influență.
Prin urmare, cele mai multe referiri exclusive la România sunt legate de Deveselu și nu are rost să le trecem în revistă pe toate, căci retorica RSMD nu aduce în acest subiect nimic nou – experții ruși văd România ca un paravan NATO, scutul de la Deveselu e văzut ca o armă ofensivă de unii, îndreptată împotriva Rusiei, iar alții recunosc că scutul este unul defensiv, dar susțin că el în orice moment poate fi dotat cu rachete ofensive.
Astfel, experții ruși în unison militează pentru destructurarea scutului, iar orice îmbunătățire a lui, potrivit RSMD, aduce lumea în prag de al treilea război mondial.
RSMD la Marea Neagră
Precum am mai menționat, RSMD e preocupat de interesele Rusiei în zona Mării Negre și prin urmare se ocupă cu elaborarea mai multor tipuri de materiale la acest subiect. Anual, institutul inventariază puterea militară a statelor cu ieșire la Mare Neagră și le compară cu forța militară rusă din regiune.
Pe lângă asta, RSMD elaborează analize a activității și a strategiilor acestor țări în zonă și vine cu idei în vederea extinderii dominației Rusiei în zona mării.
Per ansamblu, experții RSMD conchid că Rusia stă bine în zona Mării Negre (februarie 2019), inclusiv datorită faptului că NATO (a se citi SUA) nu poate să-și întărească pozițiile în zonă prin România și/sau Bulgaria, iar Turcia, cu care rușii se înțeleg relativ bine, nu e gata să facă favoruri (de ex. prezența navelor mari, portavioanelor) în acest sens Washingtonului.
Totodată, experții consideră că Rusia ar trebui să se implice mai activ în viața Mării Negre pentru a nu ceda influenta sa în favoarea NATO. Printre măsurile indicate de experți se numără reabilitarea organizației Blackseafor (sau găsirii unei alternative la ea), și să organizeze exerciții militare împreună cu toate țările cu ieșire la Marea Neagră.
Exercițiul NATO Sea Shield în Marea Neagră, cu participarea forțelor române, 2019. Sursa: nato.int
Cea mai importantă pârghie a creșterii influenței Rusiei în Marea Neagră e bineînțeles Turcia, căci interesele lor parțial coincid: ambele vor o influență mai mică a NATO în regiune.
Experții RSMD propun autorităților să exploateze la maxim în favoarea Rusiei divergențele între SUA și Turcia. Ei propun continuarea colaborării în domeniul energetic (crearea unor ancore de stabilitate economică între Moscova și Ankara) și observă că Turcia mai are probleme de rezolvat și în celelalte zone maritime la care are ieșire (conflictul teritorial cu Cipru și lupta pentru surse de gaz din Marea Mediteraneeană).
RSMD planifică să colaboreze cu institute din România
Pe 25 ianuarie 2019, conducerea RSMD a avut o întrevedere cu Ambasadorul României în Federația Rusă, Vasile Soare și cu adjunctul misiunii diplomatice Române Viorel Cojocarul în vederea organizării unui seminar comun cu tema Relațiile Uniunii Europene cu Rusia. Astfel de seminare au mai avut loc și în anii precedenți, în care RSMD colabora cu ambasadorii statelor care dețineau la acel moment președinția UE.
Anul trecut, ambasadorul român de asemenea s-a întâlnit cu șefii RSMD, pentru familiarizarea cu munca institutului, iar în cadrul vizitei s-a discutat despre posibilitatea colaborării RSMD cu centrele analitice românești.
România mai apare în câteva analize dedicate imaginii Rusiei în ochii europenilor și a celor istorice. Astfel, de câteva ori România e portretizată ca marioneta Germaniei în perioada celui de al doilea război mondial, țară agresoare în privința Basarabiei și nordului Bucovinei. Mai nou, unul dintre academicienii RSMD se arăta oripilat de ,,tendințele” din Țările Baltice și cele din Europa de Est (inclusiv România) de a pune pe aceeași tavă Rusia Sovietică și Germania Nazistă.
Scenariile de a ține aproape Chișinău și Tiraspolul, dar departe de București
Un alt context în care apare des România este legat de Republica Moldova și de Transnistria. Ultima, e adevărat, e un subiect predilect al analizelor RSMD.
Experții ruși, evident, gândesc cum să nu admită unirea și de preferat, cum s-o facă imposibilă definitiv. Dincolo de ritorici siropoase privind refacerea URSS-ului (adică a aducerii fostelor state din componența URSS-ului sub protectoratul Moscovei), idee, de altfel, ce are suporteri atât în Rusia, cât și în Republica Moldova, mediul academic al RSMD abordează acest subiect pragmatic, adică pe ei îi preocupă în primul rând stoparea extinderii NATO spre est.
Părerile experților referitor la tot ce înseamnă Transnistria nu diferă foarte mult de la o analiză la alta. Tocmai de aceea, am ales să relatăm despre o analiză amplă, elaborată în 2014, dar și de altele mai recente, pentru ca un cititor atent să poată corela măsurile propuse de acest institut al MAE-ului rus și acțiunile propriu zise ale autorităților de la Kremlin.
Autorul analizei e docentul Alexandr Gușin, un colaborator activ al RSMD, politolog, expert în statele din fosta URSS și profesor la Universitatea Umanistă de Stat din Rusia.
Astfel, analiza e realizată imediat după deteriorarea relațiilor dintre Rusia și Ucraina. În analiză se constată că poziția strategică a Transnistriei a devenit foarte complicată, fiind prinsă între ,,Ucraina, care e ostilă Moscovei și țara-mamă Moldova, care și-a luat cursul spre UE”.
În aceste condiții, consideră autorul, ,,păstrarea de-facto a statalității Transnistriei e posibilă doar prin reorientarea ei spre Uniunea Eurasiatică (Uniunea Vamală) și printr-o colaborare mai strânsă cu Rusia, or realizarea acestui plan e foarte problematică”.
Cercetătorii ruși apelează la statistici, care demonstrează că exporturile separatiștilor, în proporție de 75% sunt orientate spre malul drept al Nistrului și ulterior spre piața UE. Astfel, economia Transnistriei poate fi ușor influențată de UE.
Pe de altă parte, autorii notează că, progresul pe calea integrării europene a Republicii Moldova funcționează ca un trigger pentru accentuarea viziunilor puternic pro-ruse ale Transnistriei. Totodată, se constată că integrarea Transnistriei în Uniunea Vamală a Moscovei e practic imposibilă din cauza poziției sale geografice și a unei politicii de investiții slabe a Kremlinului.
Apoi, cercetătorii observă că din 2014 Ucraina s-a rupt din sfera de influență rusă pe o perioadă îndelungată, iar în Republica Moldova, ,,vectorul european nu se va schimba indiferent de cum vor arăta coalițiile parlamentare”.
În aceste condiții (deteriorarea relațiilor cu Ucraina, sancțiuni occidentale, vectorul pro-european al R. Moldova, necesitatea de a investi în Crimeea etc.), observă analiștii, statutul quo al Rusiei față de Transnistria nu mai e valabil, iar Moscova trebuie să acționeze.
În actualele condiții, însă, Moscova nu-și poate permite investiții în Transnistria, iar reformarea economiei zonei separatiste nu mai e fezabilă. Plus la asta, se arată în analiză, un rol negativ pentru Transnistria joacă ,,dezicerea probabil finală de la proiectul Novorusia”.
Demonstrație într-o localitate ocupată din Ucraina cu steagurile așa-numitei Novorusii. Foto: unian.ua
Astfel, RSMD consideră că există trei scenarii de evoluție a evenimentelor.
Unu – dezmembrarea. Pornind de la faptul că populația R. Moldovei e divizată practic în jumătate în pro-vest și pro-est, iar această separare este și una geografică, adică în nordul și sudul republicii locuiesc votanții pro-ruși, iar la Chișinău și în raioanele din centru – votanții unioniștilor și pro-vestici, Rusia va încerca să alimenteze mișcările minorităților naționale din Republica Moldova (găgăuzii de ex.) și va influența situația astfel, încât „mișcările separatiste să conducă R. Moldova la ruperea definitivă de UE, chiar și prin dezmembrare fizică a statului”.
Mai mult, institutul e de părere că astfel de mișcări ar putea surescita sentimente separatiste și în regiunea Odessa și conform modelului din estul Ucrainei, poate conduce la crearea Republicii Populare Basarabene.
Totuși acestui scenariu nu sunt acordate multe șanse, pentru că va fi nevoie de ,,asigurarea ajutorului în forță a Rusiei” (omuleții verzi, probabil), dar și din considerente economice – ar fi prea costisitor pentru Rusia, iar economia Găgăuziei e și ea dependentă, în proporții covârșitoare, de piața UE.
Doi – autonomia. Integrarea treptată a Transnistriei în componența Republicii Moldova, în condițiile unei autonomii largi. Asta presupune ca Transnistria să aibă o influență asupra politici externe a republicii, să fie asigurat, printr-un acord cu UE, independența Republicii Moldova de România, păstrarea neutralității și păstrarea pozițiilor actualei elite de la Tiraspol în cadrul acestei federații.
Realizarea acestui plan, va permite Moscovei să aibă o influență majoră asupra vieții politice interne din Republica Moldova, dar în același timp planul e strâns legat de rezolvarea problemelor existente între Rusia și Occident.
Acest plan, conform institutului rus, poate fi realizat doar în cadrul unui vector comun de ameliorarea dialogului dintre Rusia și UE, cu condiția recunoașterii de către Occident a rolului deosebit al Rusiei în spațiul postsovietic (acesta fiind și scopul major al Rusiei). În caz contrar, criza de încredere, care e principalul factor negativ în triunghiul Moscova-Bruxelles-Washington, va rămâne în continuare o constantă, iar problema transnistreană face parte din această criză.
Trei – neutralitatea. Acest scenariu presupune păstrarea statutului quo al Rusiei în chestiunea Transnistreană. Partea pozitivă al lui, consideră RSMD, e păstrarea echilibrului de forțe și păcii în regiune (evident prin prezența militară rusă în stânga Nistrului).
Pe de altă parte, experții ruși consideră că fără întărirea influenței economice a Moscovei asupra Tiraspolului, și în condițiile în care Ucraina va rămâne ostilă Rusiei, Transnistria va fi nevoită să acționeze în direcția UE și implicit a Chișinăului, iar apropierea mentală și etnică a transnistrenilor de Rusia (la pachet cu îmbătrânirea populației, criza forței de muncă, economia slabă, nivelul mic de trai și dependența de infrastructura de transport a R. Moldova) va fi adusă în jertfă condițiilor economice și geopolitice.
Privind de la distanță aceste scenarii, se pare că se fac pași în direcția soluționării problemei Transnistrene conform scenariului numărul doi, adică prin integrarea regiunii separatiste în cadrul unei autonomii. Cel puțin, în ultimii ani, dialogul între Chișinău și Tiraspol s-a îmbunătățit și chiar s-a materializat în mai multe acorduri semnate (recunoașterea diplomelor de studii transnistrene, oferirea transnistrenilor plăcuțelor de înmatriculare neutre cu care aceștia pot călători în afara țării ș.a.). Totodată, și președintele pro-rus al Republicii Moldova, Igor Dodon, se arată foarte preocupat de aplanarea conflictului Transnistrean.
Igor Dodon și liderul de la Tiraspol Vadim Krasnoselski, depun flori la monumentul cazacilor de la Bender, care au luptat împotriva forțelor de oridine de la Chișinău în conflictul din 1992. 2017, Sursa: presedinte.md
Aportul Germaniei la soluționarea problemei Transnistrene
Această dezamorsare a tensiunilor dintre Chișinău și Tiraspol a fost observată și de RSMD. Astfel, în 2017, institutul publică o altă amplă analiză referitoare la soluționarea problemei transnistrene.
Institutul observă că începând cu 2016 condițiile de joc, atât pe arena globală, cât și locală, s-au schimbat. Catalizatorul acestor schimbări, în opinia RSMD, au fost evenimentele din Ucraina. Adică, după Acordul de la Minsk, occidentalii au încercat minim să oprească transportarea conflictului din estul Ucrainei în alte zone, inclusiv Transnistria și maxim să arate un exemplu de soluționare a unui conflict de acest gen la masa negocierilor, între forțele aflate în conflict geopolitic (Rusia și Occident). În aceste condiții, consideră experții ruși, între SUA, UE și Rusia a fost creat un consens că între Chișinău și Tiraspol trebuie să existe cât mai multe soluții menite să sporească încrederea reciprocă.
În ceea ce ține de Tiraspol, aceste măsuri sunt vitale pentru Transnistria, din motive economice, iar experții notează că astfel de măsuri favorizează inclusiv Rusia.
Un element cheie în detensionarea relațiilor de pe Nistru, în opinia institutului, e președinția Germană la OSCE, care a asigurat semnarea în 2016 Protocolului de la Berlin. Acest protocol prevede mai multe puncte asupra cărora trebuie să ajungă la o înțelegere Chișinăul și Tiraspolul, inclusiv legate de plăcuțe de înmatriculare și diplome de studii, amintite anterior.
Transnistria – garantul rușilor că Republica Moldova nu va intra în NATO
Într-un alt material marca RSMD, academicianul Aleksei Arbatov, leagă problema transnistreană de contextul reconfigurării zonelor de influență. Arbatov consideră că Rusia și Occidentul se află în prezent într-un ,,război rece hibrid”. Asta înseamnă că aparent relațiile dintre cele două tabere sunt mai bune decât în secolul trecut, dar între ele rămân nerezolvate împărțirea zonelor de influență.
Asta se datorează, potrivit expertului, faptului că după căderea URSS-ului, Rusia a încercat să-și mențină influența în statele din fostul colos comunist, însă acestea s-au transformat nu în ,,zona de influință rusească”, ci în ,,zona de conflict a intereselor”.
Între timp, continuă expertul, o parte din state și-au ales tabăra. Astfel, statele baltice au migrat în Occident, iar Armenia și Belarusul au rămas în tabăra moscovită, iar soarta celorlalte state este disputată acum. Asta înseamnă că fostele state din URSS din Europa sunt disputate între Rusia și Occident, iar cele din Asia sunt disputate între ruși și chinezi.
În acest context, expertul afirmă că acum, mai mult ca niciodată, este nevoi de un nou acord privind securitatea europeană, care va definitiva atitudinea politico-militară neutră a fostelor membre europene ale URSS-ului, astfel ca ,,ele să nu se teamă de Rusia, iar Rusia – de intrarea lor în NATO”.
Ca o garanție suplimentară, rușii vor ca aceste state să rămână unitare, pentru ca ele să nu-și schimbe statutul de neutralitate prin alte metode. În calitate de exemplu, expertul aduce o eventuală unire între Republica Moldova și România, ceea ce va conduce implicit la extinderea hotarelor NATO.
Președintele Republicii Moldova Igor Dodon și ,,președintele” Transnistriei Vadim Krasnoselsk. Pe parcursul mandatului său, Dodon a vizitat de mai multe ori Transnistria și niciodată România. Sursa: facebook.com
Transnistria a fost și subiectul unui raport editat de RSMD în 2016 pentru MAE-ul rus. Raportul, intitulat ,,Transnistria – dilemele soluționării pașnice”, a fost semnat de doi docenți, experți ai RSMD. Am extras din el concluziile-cheie.
Așadar, experții RSMD consideră că este extrem de important ca Moscova să fie omniprezentă în tot ceea ce ține de Transnistria și să participe activ în soluționarea conflictului. Autorii motivează acest sfat prin faptul că Transnistria are importanță pentru Rusia nu doar în context regional, ci și în ansamblul relațiilor cu Occidentul. În acest context, experții notează că Rusia în relația cu Tiraspolul, trebuie să se folosească de narative precum ,,prietenia veșnică”, ,,apropierea mentală”, ,,valori eurasiatice”.
De asemenea, fiind conștienți de inferioritatea economică a Rusiei față de UE și prin urmare imposibilitatea de a susține financiar Transnistria, experții propun MAE-ului rus să decidă, împreună cu elitele de la Tiraspol, până unde acestea pot colabora cu UE și care sunt domeniile de colaborare tabu.
În același timp, analiștii afirmă că Rusia trebuie să amplifice relația economică cu Tiraspolul, în direcția convenabilă Rusiei (adică reieșind din ceea ce necesită piața rusă și are Transnistria), asta pentru a face regiunea separatistă dependentă în egală măsură de Occident și de Rusia, pentru că astfel ,,în cazul normalizării relațiilor dintre Occident și Rusia, (…), anume economia (dependentă de ambele direcții) va putea influența serios transformarea zonei într-o platformă de cooperare (Rusia-UE)”.
În continuare, experții consideră că pentru Moscova e vital ca ea să fie un jucător activ și în Republica Moldova, respectiv să aibă relații cu diferite forțe politice de acolo. Interesant e că experții consideră că Rusia nu ar trebuie să se limiteze la forțele loiale Moscovei (Partidul Socialiștilor, Igor Dodon, Partidul Nostru lui Renato Usatîi).
Pe lângă asta, experții RSMD susțin că e vital pentru Rusia ca dialogul în formatul 5+2 în vederea soluționării conflictului de pe Nistru să continuei, indiferent de rezultatele lui. Asta deoarece, MAE-ul rus este sfătuit să revină mai pregnant asupra problemei transnistrene după ,,înghețarea” conflictului de la Donbass. Potrivit lor, anume soluționarea conflictului din estul Ucrainei va da tonul soluționării conflictului transnistrean, și nu invers.
Transnistria blochează „anexarea” Republicii Moldova de către România
La scurt timp, un alt colaborator RSMD, doctor în științe politice, a venit să completeze raportul, considerând că acesta are nevoie de note mai dure.
Astfel, el consideră că în ceea ce privește Transnistria, trebuie de ținut cont că ,,pentru Rusia, Transnistria e instrumentul de blocare a încercărilor de anexare a Republicii Moldova de către România”. Potrivit lui, acesta e un mecanism complicat pentru că ,,Bucureștiul n-are nevoie de Transnistria”. Totuși el observă că nu toată elita politică de la Chișinău dorește ,,unirea cu Bucureștiul” și unii își bazează retorica politică pe antagonismul față de România. Ca exemplu, el invocă regimul Voronin, care ,,imita activitatea de unificare (cu Transnistria) (…) pentru a neutraliza scopurile agresive ale românilor”.
De asemenea, autorul dă de înțeles că Occidentul poate cădea de acord asupra la orice, inclusiv la o autonomie largă a Transnistriei în componența Republicii Moldova, doar ca Rusia să-și retragă trupele de pe teritoriul separatist.
Banner pe străzile Tiraspolului cu un mesajul pro rus. Sursa: newspmr.com
Expertul e de părere că rușii nu ar trebui să dramatizeze relația economică a Tiraspolului cu UE, pentru că asta nu le va schimba mentalul, iar influența Rusiei asupra regiunii din stânga Nistrului niciodată nu s-a bazat pe relațiile comerciale, ci pe cele politice și militare.
În acest context, expertul crede că atenția Rusiei trebuie accentuată pe „încercările pregnante de a îmbunătăți relațiile interstatale” (a Transnistriei) cu Chișinăul. După asta, Rusia va trebui să „galvanizeze planul Kozak”, în condiții noi (adică oferirea autonomiei largi Tiraspolului). Astfel, crede expertul, asupra planului vor cădea de acord și Tiraspolul și Chișinăul și UE. Analistul afirmă că principalul oponent (și unicul) al planului va fi Bucureștiul, dar potrivit lui ,,Moscova are unele pârghii de influență asupra românilor, în special prin intermediul Budapestei”.
De asemenea, expertul crede, spre deosebire de autorii raportului invocat mai sus, că rezolvarea conflictului transnistrean va da tonul rezolvării și conflictului din Donbass și nu invers, pentru că Transnistria va demonstra ,,unitatea rușilor și ucrainenilor în confruntarea cu un dușman extern”.
La final, autorul consideră că e „o idee bună de a transforma zona într-o platformă de cooperare între Rusia și UE”, însă acesta consideră că Rusia poate să-și „întărească pozițiile la gurile Dunării” prin controlul portului Giurgiulești. Pentru dezvoltarea acestui port, expertul propune cooptarea Chinei, care ,,caută puncte de reper pe litoralele din Europa”, iar asta poate pune bazele, consideră expertul, unui „proiect major multilateral” (probabil de opoziție contra lumii unipolare, așa precum susțin ideologiile celor două state).
RSMD: unirea e improbabilă
De notat, că Rusia se teme de o eventuală unire dintre Republica Moldova și România doar în plan politic. Cu alte cuvinte, toate mențiunile mai mult sau mai puțin alarmante referitoare la unire sunt emise în contextul analizelor politice, dar nu și a celor sociale.
În cazul celor sociale, experții ruși nu dau mari șanse unirii. Această idee se desprinde dintr-un raport al RSMD, făcut public în 2012, referitor la reconfigurarea zonelor de influență din Europa de est (mai exact, în statele ex-sovietice).
Astfel, experții RSMD sunt de părerea că șansa unirii a fost ratată imediat după căderea URSS-ului. Acum, potrivit lor, cu cât mai mult timp trece, cu cât se nasc mai multe generații de cetățeni ai Republicii Moldova care nu au cunoscut decât acest stat, cu atât șansele de unire se micșorează. În viziunea lor, rămășițele românismului în republica Moldova de astăzi se datorează perioadei interbelice, altfel republica ar fi ,,o Transnistrie lărgită”.
Experții institutului consideră că și Bucureștiul înțelege asta, și tocmai de aceea va încerca mai mult să integreze Republica Moldova în UE, decât să încerce o unificare.
Până la urmă, concluziile la care ajung experții e că forțele antieuropene din republică cu timpul vor deveni complet marginale, însă republica nu va deveni membră UE atâta timp cât Rusia nu va accepta asta, pentru că are destule pârghii să blocheze (sau cel puțin să încetinească) acest proces.
Dar și pe lângă aceste pârghii, RSMD afirmă, într-un alt material asemănător, că atât Republica Moldova, cât și Ucraina nu se vor integra în UE fără voia Rusiei, pentru că UE nu e foarte hotărâtă în privința acestor țări, iar calea europeană a lor e susținută de actori izolați și inferiori Rusiei din cadrul uniunii, respectiv România în cazul Republicii Moldova și Polonia în cadrul Ucrainei.
RSMD tot mai preocupat de Transnistria
În analize mai recente, din 2018 și 2019, experții RSMD recunosc cu text deschis că procesul soluționării problemei Transnistrene e mai actual ca niciodată.
Astfel, în cadrul unui material intitulat ,,Moldova-Transnistria: fantoma federalizării”, publicat în septembrie 2018 (când despre așa-numita federalizare nu se vorbea nici pe unul din malurile Prutului). Autorul, Andrei Deveatkov, colaborator RSMD și membru al Academiei de Științe, consideră că procesul de soluționare a conflictului Transnistrean deja a început. În sprijinul acestei idei, el aduce câteva premise favorabile și fără precedent, care s-au întâmplat în ultimii ani.
Astfel, portofoliul Transnistriei, în cadrul Kremlinului, a revenit lui Dmitrii Kozak (autorul infamului plan Kozak), considerat la Moscova un expert în tot ce ține de zona Republicii Moldova și Transnistriei. Mai mult, a fost restructurată (redenumită) funcția pe care a fost numit Kozak, noua denumire fiind ,,reprezentatul special al relațiilor economico-comerciale cu Republica Moldova”, astfel dosarul Transnistriei, în premieră, nu mai e tratat de Kremlin ca o temă separată de Republica Moldova, ci ca unul din subiectele ei.
Vicepremierul rus Dmitri Kozak și preşedintele moldovean Igor Dodon. Sursa: presedinte.md
Pe lângă asta, șefia Misiunii OSCE în dosarul Moldova a fost preluată de Claus Neukirch, un neamț, asta în condițiile în care până acum de țara vecină în cadrul OSCE s-au ocupat doar americanii. Totodată, se știe, că Germania este cea care promovează politica ,,pașilor mici”, lăudată de Moscova, în vederea soluționării problemei Transnistrene.
Totodată, la pachet cu factorii de mai sus sunt puse și acordurile la care au ajuns Chișinăul și Tiraspolul (le-am enumerat mai sus, de ex. plăcuțele de înmatriculare, recunoașterea diplomelor etc.), văzute la Moscova ca preluarea treptată a Transnistriei de către Republica Moldova.
Nu în ultimul rând, autorul scoate în evidență eforturile de unificare a președintelui Dodon, care potrivit expertului este conștient de greșelile făcute de planul Kozak în 2003, ce a transformat federalizarea într-o idee toxică, egală cu ,,transnistrizarea” Moldovei. Astfel, expertul afirmă că actuala variantă spre care se tinde, mult mai plastică, e acordarea unei autonomii Transnistriei în cadrul Republicii Moldova.
Ministrul de Externe Lavrov confirmă preocuparea Moscovei de soluționarea problemei transnistrene prin acordarea statutului special Transnistriei
Faptul că preocupările unui institut aflat în subordinea MAE-ului rus față de soluționarea problemei transnistrene nu este unul arbitrar, îl confirmă declarațiile recente ale ministrului de externe Serghei Lavrov.
La un forum pentru tineret, acesta a declarat că Moscova nu a recunoscut independența Transnistriei și face parte din procesul de soluționare a conflictului dat.
Potrivit lui Lavrov, această soluționare se bazează pe câteva principii, și anume pe statutul special al Transnistriei, coordonat cu Tiraspolul, în componența Republicii Moldova, care totodată presupune că Republica Moldova își păstrează suveranitatea, „adică nu va fi absorbită ca stat de nimeni”, își păstrează neutralitatea, adică nu va face parte din niciun bloc militar.
Lavrov adaugă că aceste principii au fost elaborate încă demult, iar pe baza lor a fost „pregătit pentru semnare” un document, numit „planul Kozak”. Ministrul rus susține că documentul era apropae consemnat, însă în ultimul moment, „din Bruxelles, colegii noștri din UE, au interzis președintelui de atunci al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, să semneze acest document.”
Potrivit lui Lavrov, unicul motiv pentru care șefii UE au recurs la acest gest e că semnarea acordului ar fi un succes diplomatic al Rusiei. La finanul declarației, Lavrov diplomatic a dat de înțeles că în viziunea lui occidentalii sunt de vină pentru nesoluționarea conflictului transistrean: „iată și criteriile conform cărăra de multe ori acționează partenerii noștri occidentali în multe crize ale lumii moderne, a adăugat Lavrov.”
VIDEO: https://www.youtube.com/watch?v=upP24LoZ1RU
*Iurie Rotaru este student la Master și membru al programului de Internship LARICS 2019.