Iurie Rotaru*
LARICS continuă seria de analize a laboratoarelor rusești, în care este elaborată direcția de propagandă externă a Federației Ruse. În primul material am vorbit despre Institutul Rus de Studii Strategice (RISS), subordonat președinției ruse. De data aceasta, analizăm Consiliul Rus pentru Afaceri Internaționale, aflat în slujba Ministerului de Externe.
Prin urmare, în prima parte a acestui material vorbim despre istoricul, structura, narativele și oamenii din spatele institutului.
În a doua parte a materialului vom prezenta viziunea experților institutului MAE-ului rus în raport cu România, dar și care sunt subiectele în care experții ruși amintesc cel mai des de țara noastră.
Igor Ivanov (s), ex-ministru de externe și actualul președinte al institutului și Serghei Lavrov (d), actualul Ministrul de externe, la adunarea generală anuală a membrilor RSMD. Foto: flickr.com
Istoric
Consiliul Rus pentru Afaceri Internaționale (rus. Российский совет по международным делам, RSMD, russiancouncil.ru) a fost fondat în februarie 2010 prin decretul președintelui de atunci Dmitri Medvedev. Potrivit acelui decret, scopurile fondării institutului au fost „necesitatea unei instituții care să elaboreze cercetările internaționale, perfecționarea pregătirii specialiștilor în domeniul politicii externe și a studiilor regionale, asigurarea interacțiunii a institutelor de cercetare rusești cu cele internaționale”.
Misiunea declarată a RSMD este „aducerea aportului la înflorirea Rusiei prin integrarea în lume”. Totodată, RSMD se declară liantul între stat, societatea de experți, mediul de afaceri și societatea civilă în rezolvarea problemelor de politică externă.
Mai simplu, RSMD asigură suportul informațional de analiză politică pentru MAE-ul rus.
RSMD se încadrează în eșichierul liberal al politicii ruse, spre deosebire de RISS, care alimentează informatic latura silovicilor ruși. Pentru cine nu e familiarizat cu aceste concepte, le vom explica la finalul textului. Până atunci însă, vom constata că ambele institute promovează interesele Kremlinului, iar diferența constă în metodele prin care experții îndeamnă Kremlinul să-și atingă scopurile.
Dmitri Medvedev la adunarea membrilor RSMD în 2012. Sursa: kremlin.ru
Fondatorii
Printre fondatorii institutului se numără două ministere rusești, respectiv MAE-ul și Ministerul Educației și Cercetării. Pe lângă acestea, mai sunt două structuri conectate la statul rus, respectiv Academia de Științe și Asociația industriașilor și afaceriștilor din Rusia. Tot printre fondatori se numără Agenția Interfax. Aceasta este cea mai mare agenție de știri independentă din Rusia. Totuși, independența ei se rezumă la faptul că nu are printre proprietari statul rus. Acționarul majoritar al Interfax este Mihail Comissar (50%), un reprezentant al vechii nomenclaturi ai PCUS. Comissar a fost redactor al departamentului extern al agenției informaționale sovietice (Gosteleradio URSS), iar apoi adjunctul șefului de cabinet al lui Boris Elțîn. Tehnic, Agenția Interfax se încadrează și ea în tabăra liberală rusească.
Conducerea
Directorul executiv al institutului, de la fondarea lui și până în prezent, este Andrei Kortunov. Un politolog cunoscut în spațiul public rusesc, considerat unul dintre cei mai buni experți în tot ceea ce ține de Statele Unite.
Acesta și-a făcut studiile de master la Universitatea SUA și Canada, o structură a Academia de Științe ale URSS. Apoi, la mijlocul anilor `80 a devenit colaborator științific al acestui institut, fiind ulterior și în structurile de conducere ale lui.
După destrămarea URSS-ului, Kortunov a plecat pentru trei ani în SUA, unde a predat relațiile dintre SUA și Rusia și politica externă a Rusiei, pe rând, la Universitatea din Miami, un colegiu din Portland și Universitatea Berkeley din California.
După revenirea sa în Rusia, Kortunov a devenit directorul executiv al Institutului Societatea Deschisă, o structură a Fondului Soros și vicepreședintele fondului american Eurasia. În 2004, fondul lui Soros a fost destructurat de autoritățile ruse, iar fondul Eurasia s-a închis de bună voie, știind probabil că-l așteaptă aceeași soartă. La scurt timp însă, în Rusia a fost înființat ONG-ul (cu fondatori ruși) Noua Eurasia, finanțat prin USAID și văzut ca succesorul fondului american. La conducerea lui a venit din nou Kortunov. Apropo, aceste elemente sunt omise în biografia oficială a rusului.
Andrei Kortunov, directorul executiv al RSMD. Sursa: russiancouncil.ru
Kortunov este, bineînțeles, înscris în rândurile așa numitor liberali ruși, însă afirmațiile lui în calitate de politolog nu sunt în contradicție cu politica promovată de Kremlin.
Liberalismul lui se întrevede mai mult prin faptul că spre deosebire de mulți alți nu se teme să afirme că puterea de la Moscova e înconjurată de oligarhi și prin teza sa principală, că Rusia are nevoie de integrare în economia globală.
Ceea ce merită de remarcat, e că dacă analizăm elementele biografice ale lui Kortunov expuse mai sus și declarațiile lui, se conturează o imagine absurdă. Kortunov, cel care a fost directorul unui institut fondat de Soros, într-un interviu din 2018 îl numea pe miliardarul american principalul finanțator al opoziției lui Trump și prin urmare cel care împiedică o colaborare fructuoasă între actualii președinți ai Federației Ruse și ai SUA.
Tot el, cel care mulți ani a fost în structurile de conducere a unor fonduri americane, mai nou le numește instrumente de influență (în sens negativ) ale americanilor în Rusia.
Nu putem ști cu exactitate când și de ce și-a schimbat Kortunov opiniile sau dacă și-a le-a schimbat într-adevăr.
Cu toate acestea, merită scos la iveală și un alt detaliu interesant. Kortunov figurează într-un raport confidențial al RISS (deci care ajunge pe masa lui Putin sau a consilierilor său), elaborat în 2014, privind agenții de influență străini (ONG, institute, think-thank-uri) în Rusia. Raportul a ajuns pe internet datorită scurgerii de informații cunoscute în spațiul public ca Dark Side of the Kremlin.
În raport, Kortunov este portretizat ca un parvenit în MAE-ul URSS-ului, ajuns în cadrul ministerului datorită influenței tatălui său. De asemenea, raportul notează că Andrei Kortunov a fost observat și utilizat în activitatea contra Uniunii Sovietice încă din anii `80. Totodată, autorii atrag atenția că Andrei Kortunov a activat în mediul academic din SUA încă din perioada sovietică, iar fiind în SUA a participat la conferințele Cuban American National Foundation, organizația considerată de autorii raportului un paravan al CIA.
Mai mult, cei de la RISS amintesc și activitatea lui Kortunov în cadrul Fondului Eurasia și fondul lui Soros, considerat de experții ruși un centru de pregătire a schimbării regimurilor în statele CSI. Potrivit raportului, Kortunov s-ar fi aflat în epicentrul realizării tehnologiilor colorate (referindu-se la așa-numitele revoluții colorate).
Tot autorii raportului privesc cu suspiciune faptul că în timpul vizitei lui Barak Obama în Rusia (6-7 iunie 2009), fondul Noua Eurasia a organizat o conferință ruso-americană pe care a vizitat-o și președintele de atunci al SUA. Mai mult, în cadrul unui interviu pentru presa rusă, Kortunov a afirmat că anume fondul lui a organizat vizita lui Obama la Moscova.
Kortunov și Obama, în cadrul vizitei președintelui american la Moscova, 2009. Sursa: invissin.ru
De asemenea, cei de la RISS scriu că Andrei Kortunov avea contacte cu un șir de oficialități americane, dar și cu International Institute for Strategic Studies, apropiat de serviciile secrete britanice, consideră RISS.
Președintelui institutului, funcție denumită oficial șef al Prezidiumului RSMD, este Igor Ivanov. În paralel, Ivanov predă la prestigioasa Universitatea de stat de relații internaționale din Moscova (rus. МГИМО). Ivanon și-a construit o carieră diplomatică încă în perioada sovietică. Începând cu 1973, Ivanov a lucrat în MAE-ul URSS-ului, iar mai apoi în ambasada URSS în Spania.
Ulterior, din 1998 până în 2004 Ivanov a fost Ministru de Externe. În 1999 a fost decorat cu cea mai înaltă distincție de stat din Rusia – erou al Federației Ruse.
Igor Ivanov, președintele RSMD. Sursa: russiancouncil.ru
După ce și-a depus mandatul de ministru, Ivanov a fost numit în calitate de secretar al Consiliului de Securitate al Federației Ruse, funcția pe care a ocupat-o până în 2011, când a devenit președintele RSMD.
Ivanov mai este și președintele Comitetului pentru strategie de dezvoltare și investiții al corporației rusești Lukoil.
Adjuncții
Ivanov are șase adjuncți, proveniți, în mare parte, din mediul diplomatic și/sau servicii secrete.
Trei din ei sunt foști ambasadori: Aleksandr Aksienionok (Alegeria, Slovacia), Aleksandr Dzasohov (Siria) și Gleb Ivașențov (India, Myanmar și Coreea de Sud).
Urmează Evgeny Buzhinsky, general-locotenent în rezervă, fost șef adjunct al Departamentului de cooperare militară internațională a Ministerului rus de Apărare.
Un alt adjunct e Veaceslav Trubnikov, fost KBG-ist. În perioada sovietică, acesta a fost șeful rezidenturii KBG-iste din India și Bangladesh. După destrămarea URSS-ului, Trubnikov a fost ambasador în India, director SVR (serviciul de spionaj extern al Rusiei) și adjunctul Ministrului de Externe, responsabil pentru statele CSI.
Al șaselea adjunct al RSMD este Mihail Marghelov, vice-președintele corporației Transneft.
Marghelov e fost profesor de limbă arabă la Academia KGB din URSS. A mai lucrat în calitate de jurnalist la agenția de stat TASS.
După 1991, a intrat în politică devenind șeful departamentului de comunicare a lui Boris Elțîn. Apoi, a fost președintele Comitetului pentru Afaceri Externe al Consiliului Federației Ruse. Din 2014 activează în Transnefti. Totodată, din 2002 până în 2009 a fost membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
Ca o paranteză, Transneft este un monopolist în tot ce înseamnă sistemul de conducte prin care este transportat țițeiul din Rusia. Transneft este o societate pe acțiuni, unde 78% din acțiuni le deține statul rus, la conducerea căreia se află General-maiorul FSB Nicolai Tokarev. În anii `80 ai secolului trecut, Tokarev și Putin erau colegi în cadrul rezidenturei din RDG.
Apologeții regimului din Kremlin în structurile de conducere RSMD
Toată structura institutului e plină de coloșii actualului regim din Rusia.
Astfel, din Consiliul de Administrație fac parte Serghei Lavrov, ministru de externe; Gherman Gref, președintele celei mai mari bănci din Rusia – Sberbank; Serghei Prikhodko, adjunctul președintelui aparatului guvernului rus și eroul unui din cele mai picante scandaluri de corupție din ultima perioadă din Rusia; Anatoli Torkunov, rectorul Universității de stat de relații internaționale din Moscova, amintite anterior; Andrei Fursenko, consilierul președintelui Putin ș.a.
Ministrul de Externe Serghei Lavrov la adunarea generală a membrilor RSMD. Sursa: russiancouncil.ru
Nici Prezidiumul institutului nu e o excepție. Pe lângă președintele RSMD, din el fac parte Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al președintelui rus; Piotr Aven, președintele consiliului de administrație al ABH Holdings S.A, un grup bancar din Luxemburg, controlat de banca rusească Alfa Bank și care operează în țările Europei Occidentale și în statele CSI; Igor Morgulov, adjunctul ministrului de externe ș.a
Printre partenerii corporativi ai RSMD se numără o serie întreagă de universități din toată Rusia, dar și multe corporații de stat precum Transneft, Lukoil, Alfa Grup, Rosseti, Severstal ș.a.
Colegiul Științific este alcătuit din șapte persoane, majoritatea academicieni de la Academiei de Științe a Rusiei. Mulți în paralel activează în învățământul superior din Rusia și aproape toți au un background de activitate în structurile de stat.
De asemenea, RSMD are peste 100 de experți (autori), membri ai institutului. Printre ei o groază de oameni din actualul sistem de la Kremlin (miniștri, consilieri, ambasadori etc.), rectori a diferitor universități de stat, jurnaliști. Analizele RSMD sunt semnate inclusiv de greii Kremlinului precum Ministrul de Externe Lavrov sau portavoce lui Putin Peskov. Însă majoritatea din acești colaboratori au câte unul-două texte pe site-ul RSMD.
Din colecția de experți ai RSMD face parte și basarabeanul Cornel Ciurea. Școlit la București, Ciurea, din postura de expert politolog, a promovat la Chișinău viziunile Partidului Democrat a oligarhului Plahotniuc. De asemenea, și jurnalistul din Chișinău Ernest Vardanean are un text semnat pe site-ul RSMD.
Narativele
Studiile și analizele RSMD abordează des „problemele nerezolvate” ale arhitecturii europene de securitate, construcția noii structuri (ordini) mondiale multipolare și rolul Rusiei pe arena internațională.
În comparație cu RISS, care acordă cea mai mare atenție Statelor Unite, în textele RSMD e mai des întâlnită Uniunea Europeană. Institutul monitorizează viața politică a UE, problemele și provocările cu care se confruntă aceasta și elaborează strategii prin care Rusia poate beneficia de neînțelegerile din cadrul UE.
Ambele institute însă promovează narative revizioniste, bazate pe lupta contra lumii unipolare, acordă o atenție deosebită țărilor din fosta URSS, relației Rusiei cu China și multe analize privind setul de acțiuni pe care trebuie să întreprindă Rusia pentru viitor, pe termen scurt și mediu.
Experții RISS sunt mai duri, mai izolaționiști și promotori ai implicărilor directe ale Rusiei în tot ceea ce ține de interesele sale, pe când experții RSMD sunt mai plastici în expresii, punând mai mult accent pe efortul diplomatic decât pe servicii/armată și, precum am mai menționat, în detrimentul izolaționismului îndeamnă autoritățile la o (re)integrare a Rusiei în economia globală.
Cu alte cuvinte, cercetătorii institutului caută și oferă soluții cum să se descurce Rusia pe arena internațională la ora actuală (asta presupune anularea sancțiunilor, restabilirea relațiilor economice cu Occidentul, recunoașterea Rusiei ca o super putere sau cel puțin o voce de ultimă instanță în regiune și neamestecarea în zonele ei de interes), asta fără ca Rusia să cedeze un milimetru din ceea ce a făcut până acum (adică, recunoașterea Crimeii ca teritoriu rus, soluționarea conflictului din Donbass în termenii acceptați de Rusia ș.a.).
RSMD vs. sancțiunile EU
Pe lângă redresarea structurii strategice a Europei, o temă masiv prezentă în materialele RSMD e anularea sancțiunile impuse de UE.
Astfel, într-un material din 2018 privind strategia de luptă a Rusiei contra sancțiunilor internaționale, directorul RSMD Kortunov afirma că ,,la momentul actual noi (Rusia) trebuie să jucăm pe divergențele între sancțiunile americane și cele europene. Noi trebuie să băgăm piciorul în această ușă și să nu permitem ca ușa să-se închidă”.
Kortunov zicea că e foarte complicat de anulat sancțiunile impuse de SUA, fără a schimba cardinal politica externă a Rusiei, fapt de neconceput la Moscova (se referă în primul rând la întoarcerea Crimeii). În schimb, Kortunov afirmă că Rusia e în stare să lupte pentru anularea sancțiunilor impuse de UE, pentru că acestea, spre deosebire de cele americane, trebuie prelungite la fiecare jumătate de an, altfel ele se auto anulează.
Colaboratorii institutului analizează întâlnirea lui Donald Trump cu Vladimir Putin, în studioul Russia Today (Rossia Segodnea) ediția de limbă rusă, 2018. Al doilea din stânga e Andrei Kortunov, directorul RSMD. Foto: flickr.com
Kortunov consideră că sancțiunile UE pot fi anulate când for fi puse în aplicare prevederile acordului de la Minsk, în privința conflictului din estul Ucrainei. El îndeamnă Rusia la mai multă inițiativă în privința acestui acord, însă totodată afirmă ca la moment (2018) e greu de ajuns la un numitor comun din cauza conducerii Ucraine, care nu vrea să facă anumite cedări favorabile Rusiei. El dă de înțeles că după alegerile din Ucraina (prezidențiale, cele pe care le-a câștigat Zelenski, dar mai ales alegerile parlamentare), Rusia trebuie să reia activ munca în vederea unei înțelegeri în privința Donbassului. Kortunov afirmă că dacă Rusia va reuși să obțină pacea în Donbass și ,,să rupă Europa de SUA în vederea reluării relațiilor economice” (adică să obțină anularea sancțiunilor), atunci și SUA se va problematiza dacă mai merită de impus sancțiuni Rusiei.
Totodată, Kurtonov se arată convins că lumea are nevoie de Rusia, pentru că fără ,,colaborarea ruso-americană e imposibil de rezolvat multe probleme din lume” printre care și ,,crearea noului sistem administrativ global, de care lumea are o nevoi acută”.
Aceeași idee de mari schimbări ce se produc în politica europeană se întrevăd des în analizele RSMD. Am analizat toate textele RSMD publicate recent, care analizează viitoarele relații între Moscova și Bruxelles.
Astfel, experții ruși pornesc de la premisa că în cadrul UE a început o nouă epocă, care inevitabil va impune și o nouă abordare față de Rusia. Potrivit RSMD, se schimbă structura politico-idiologică a Uniunii Europene, iar această schimbare a fost generată de trei factori: criza din Ucraina (2014), criza refugiaților (2015) și opoziția constantă a Moscovei în ceea ce ține politica de vecinătate a UE în Europa de Est.
Sursa citată aduce argumente că efectele restructurării UE deja se manifestă prin schimbarea puterii la Kiev, acordul între marele capitale ale lumii în privința schimbării de putere în Republica Moldova și revenirea Rusiei în Consiliul Europei. Asta, în viziunea RSMD, e un început de dezgheț în relațiile ruso-europene.
Astfel, experții institutului cred că pentru viitor pe termen mediu, UE se va închide în sine însăși, pentru a se reforma, iar prin urmare va renunța temporar la expansiune în est, ceea ce va permite Rusiei să acționeze mai lejer în această zonă.
RSMD se arată încrezător că decidenții UE vor convinge Ucraina să-și schimbe atitudinea negativă față de Rusia, păstrând un status quo. În același timp, UE va abandona Georgia, iar Republica Moldova va fi lăsată doar în grija României.
Institutul e de părerea că anume de asta UE, Rusia, dar și SUA s-au înțeles recent să sprijine noul guvern antioligarhic de la Chișinău, ca să permită Republicii Moldova să-și refacă instituțiile statului, ca să se descurce de acum încolo singuri, iar Bucureștiul va fi lăsat să se ocupe de Chișinău, pentru că „doar pentru România (din cadrul UE) contează Republica Moldova”, cred experții RSMD.
În viziunea lor, interesele UE în est nu vor dispărea complet, însă vor fi abandonate temporar, pentru a evita confruntarea cu Rusia. Ulterior, după ce UE se va reorganiza, Bruxelles va căuta soluții în privința estului, dar de data aceasta, care să satisfacă și Moscova.
De asemenea, mai mulți analiști RSMD vorbesc despre necesitatea Moscovei de a coopera bilateral cu statele Europei (deci, în afara cadrului EU și/sau NATO), sub pretextul asigurării păcii mondiale.
Tot în contextul reorganizării strategice a UE, experții ruși consideră că Brexitul va genera contexte favorabile pentru schimbări pe plan strategic, din care poate câștiga Rusia. Odată cu plecarea Marii Britanii, experții ruși consideră că între britanici și EU (adică, tandemul Franța-Germania) vor crește tensiuni și se vor construi relații mai mult antagonice.
Tot asta va aduce la creșterea tensiunilor între NATO și UE. La rândul său, SUA, prin NATO, va pune mai mare accent pe statele est europene, adică România și Polonia. Rușii consideră că polonezii vor fi dominanți în acest duet, încercând să ocupe locul Marii Britanii pe scena politică din UE, însă nu le oferă polonezilor mari șanse.
În acest context, notează RSMD, se vor crea premise pentru normalizarea relațiilor între Rusia și Europa Occidentală, în special a relațiilor bilaterale între Moscova și Berlin.
Experții ruși subliniază că e greu de prezis cum se vor configura relațiile între statele menționate, însă din punctul lor de vedere, în orice caz, factorul major de stabilitate în Europa vor fi relațiile franco-germane și germano-ruse. Partea opusă a acestei monede, conchid experții ruși, va fi ,,o mare libertate pentru fantezii/halucinații geopolitice și istorice pentru toți ceilalți jucători”.
*Liberali vs Siloviki
În traducere liberă, siloviki ar însemna oamenii forței. Cu alte cuvinte, siloviki sunt reprezentanții structurilor de forță (servicii secrete, armata, poliția etc.), care militează pentru o politică mai dură, mai autoritară, mai izolaționistă și mai militarizată. Ei reprezintă segmentul dominant al paradigmei politice rusești.
Pe cealaltă parte se află așa-numiți liberalii (bineînțeles în interpretarea rusească, care nu au nimic în comun cu idea liberală occidentală), care sunt adepții unei relaxări ai regimului.
Prin urmare, toată paradigma politicii rusești se bazează pe o rivalitate orchestrată între cele două forțe, în care liberalii joacă rolul de sperietoare (sunt făcuți vinovați pentru destrămarea URSS-ului, debandada din anii 90, eșecurile pe plan internațional etc.), care permite silovicilor, adică celor care dețin puterea reală, să strângă cureaua regimului ori de câte ori doresc și să adopte politici antipopulare (spre exemplu noua lege a pensiilor).
Acum, trebuie să mai reținem că așa-numiții liberali ruși (cei mai cunoscuți fiind Vladimir Jirinovski, liderul Partidului Liberal Democrat din Rusia și Dmitri Medvedev, premierul) sunt de fapt parte din verticala puterii de la Kremlin, iar rivalitatea celor două tabere e o piesă de teatru veche cât Rusia, jucată pentru mujicii de rând, a căror singura sursă de informare sunt televiziunile federale rusești.
Pentru sceptici, putem menționa doar că opoziția reală de la Moscova (Nemțov, Navalnîi) nu sunt considerați liberali, ci agenți străini. Totodată, cea mai mare instituție de presă de opoziție din Rusia, Evo Moskvî, este deținută de Gazprom, companie de stat.
(va urma)
*Iurie Rotaru este student la Master și membru al programului de Internship LARICS 2019.