AUKUS e un caz de manual pentru cei care doresc o înțelegere nuanțată a relațiilor internaționale.
Ce este AUKUS?
La prima vedere e doar un acord comercial, semnat la 15 septembrie 2021, între Statele Unite ale Americii, Marea Britanie și Australia. În baza acestui acord comercial, Australia va fi înzestrată cu submarine cu propulsie nucleară, opt la număr, în deceniul trei al acestui secol.
La o analiză mai atentă, nu e vorba doar de un acord comercial. E vorba de un pact de securitate, prin intermediul căruia cele trei state state inițiază o strategie de balansare a Chinei în regiunea indo-pacifică. Ca alianță de securitate, AUKUS nu este o surpriză. Cele trei state fac parte, alături de Canada și Noua Zeelandă, din proiectul Five Eyes, care implică schimburi sistematice de intelligence. De asemenea, Statele Unite și Australia fac parte din înțelegerea diplomatică Quad, parafată în 2006 împreună cu India și cu Japonia.
Și totuși au apărut și două surprize importante. Prima, care era pe punctul de produce o criză diplomatică între Paris și Washington, a fost provocată de faptul că nașterea AUKUS a însemnat dispariția unui parteneriat comercial, dar și strategic, între Australia și Franța. În baza acestui parteneriat comercial, semnat încă din 2016, Franța urma să furnizeze Australiei douăsprezece submarine diesel. Valoarea contractului comercial dintre Franța și Australia era una semnificativă. Câteva zeci de miliarde de dolari, ceea ce a reprezentat o lovitură importantă pentru industria de armament din Franța, a treia într-un clasament mondial după aceea din Statele Unite și Federația Rusă. Iar a doua supriză ține de faptul că nicio țară membră a Uniunii Europene nu face parte dintr-un angajament strategic semnificativ al Statelor Unite în zona indo-pacifică. Aspectele tehnice ale AUKUS, respectiv modernizarea marinei australiene cu submarine nucleare în loc de submarine diesel, sunt importante și deja au fost dezbătute pe larg în presă.
Mai importante sunt însă aspectele strategice. Dintre acestea discutăm trei. În primul rând, conexiunea dintre AUKUS și marea strategie a SUA față de China. În al doilea rând, micro-alianțele de tip coaliții de voință apărute în NATO și balansarea instituțională pe care o implică acestea. În al treilea rând, reapariția pe agendă a autonomiei strategice a Uniunii Europene după emergența AUKUS.