Președinta Maia Sandu (centru) prezintă candidatura lui Dorin Recean (dreapta) pentru funcția de prim-ministru, alături de președintele Parlamentului, Igor Grosu, 10 februarie 2023. Sursa aici.

Radu Cupcea*

Numirea domnului Recean în funcția de premier nu este o surpriză. A fost discutată la Chișinău cu multă vreme în urmă, chiar și public, în noiembrie 2022, când se anunța de către un fost consultant politic american pe contul său de Telegram că Dorin Recean ar putea fi numit în curând prim-ministru. Anterior, se vehiculase candidatura domniei sale la funcția de Ministru de interne.

Acum s-a întâmplat. Circumstanțele numirii sunt știute, deloc ușoare. R. Moldova se află într-o situație complicată, pe de-o parte angajată politic în parcursul european, pe de altă cu presiuni interne semnificative și fără nicio soluție reală de securitate.

„Reacțiunea”, în cazul dlui Recean, ar fi, în ordinea gravității:

1. Politica de partid: omogenizarea PAS și atenuarea disensiunilor din acest partid suficient de mare ca să guverneze singur, dar și să producă tabere cu proiecte concurențiale;

2. Politica internă: gestionarea opoziției crescânde la partidul de guvernământ, generată și de nemulțumiri reale ale populației, dar și de implicarea, alături de oligarhii fugiți din republică, a coloanei a V-a ruse, niciodată dispărute de la Chișinău (putem spune că cele două tabere lucrează astăzi împeună);

3. Problema geopolitică: războiul din Ucraina și, simultan, relația cu regiunea separatistă transnistreană, de fapt un fief al Rusiei de la început până la sfârșit, chiar dacă acum, departe de Moscova și fără protecție, elitele separatiste încearcă să pretindă că ar exista la Tiraspol și o „tabără a păcii”.

Va fi domnul Dorin Recean, un pro-european și pro-american convins, omul potrivit la locul potrivit? Aparent, da. Experiența profesională consistentă în chestiuni de securitate internă și externă, dublată de relația solidă cu doamna Maia Sandu, de departe principalul pol de putere de la Chișinău, fac ca premisele să fie pozitive.

Mandatul va fi însă extrem de complicat.

O societate care trece din criză în criză

Societatea și economia din Republica Moldova au un ritm aparte. De treizeci de ani trec printr-o criză identitară dificilă și dureroasă și parcă economia este pe cale să se prăbușească, iar statul să intre în incapacitate de plată, odată cu societatea, și de fiecare dată prăbușirea este evitată la limită. De treizeci de ani vedem aceleași crize politice și culturale, iar elita politică a insistat în tot acest timp pe faptul că nu se întâmplă nimic deosebit și că se poate continua cu aceleași tip de politică internă și externă. Aproape din populație, nerăbdătoare, nu a fost de acord și a parasit republica. Cealaltă jumătate, în suferință, a rămas și a continuat să spere la un trai mai bun. Unindu-și voturile, cei plecați cu cei care au ales să rămână, au votat-o pe Maia Sandu, primul șef de stat format în Occident, apoi au votat în proporții covârșitoare Partidul Acțiune și Solidaritate, pentru ca vechea elită politică să plece. Au votat din răzbunare, dar și pentru valori europene, pentru politici noi, pentru noi lideri.

Au trecut doi ani de când Maia Sandu a fost investită în funcția de președinte al Republicii Moldova, în locul lui Igor Dodon, președintele pro-rus extrem de corupt – deși deocamdată menajat de justiția de la Chișinău – și cu un mandat dezastruos, care a reușit să-i facă de râs până și pe păpușarii săi de la Moscova. De atunci, Maia Sandu încearcă să schimbe modul de a face politică, muncind pentru a crea un nou ciclu politic menit să treacă republica printr-o schimbare socio-economică radicală până în 2030, an în care elitele politice și fragila societate civilă din Republica Moldova speră să îndeplinească jaloanele de aderare la Uniunea Europeană.

Ghinionul a făcut, însă, ca mandatul doamnei Sandu și a echipei sale să se suprapună peste trei crize majore. Criza sanitară internațională, criza de securitate regională și cea energetică au complicat foarte mult misiunea echipei PAS. Pe lângă aceste perturbări de securitate și economice venite din exterior, Președintele Sandu și Premierul Gavriliță s-au confruntat, în interior, cu rezistența la schimbare din partea sistemului de justiție și disprețul vechii elite politice față de orientarea europeană sau politica de apropiere a Chișinăului de România. În consecință, Blocul Comuniștilor și Socialiștilor, Partidul Politic Șor, oamenii fideli al lui Vladimir Plahotniuc și alți indivizi anti-europeni și anti-România, sunt în stare să facă orice pentru a reveni la putere, așteptând ca manipularea alimentată de Federația Rusă sau cea întreținută de oligarhii fugari, să schimbe opțiunea oamenilor confruntați cu un trai dificil.

Pentru Guvernul Gavrilița gestionarea acestor crize grave a avut ca preț pierderea susținerii din partea publicului. Era nevoie de o schimbare. Nu se putea depăși tensiunea acumulată în societate după ce unii miniștri s-au împotmolit în explicații complexe după decizii ciudate. Natalia Gavrilița era criticată, fapt pe care l-am făcut și noi uneori, aici la LARICS, iar imaginea primului guvern girat de Maia Sandu s-a erodat în mod grav. În consecință, Doamna Sandu a decis să schimbe echipa cu care guvernază Republica Moldova.

Sandu (președintele de stat) și Grosu (președintele de partid), în încercarea de a îmbunătăți sistemul, au mers pe varianta unui profesionist în chestiuni de securitate, unul care nu are scopuri ideologice și politice. Iar acesta este Dorin Recean, un vechi partener în politică al doamnei Sandu și, în ultimii ani, consilier pe probleme de securitate al doamnei președinte.

Conform deputatului Oazu Nantoi, se așteaptă ca noul guvern să fie mai eficient: „Când doamna președinte l-a nominalizat pe domnul Recean, s-a ținut cont de experiența lui în domeniul securității naționale și acum are loc un proces foarte migălos de analiză a situației, de căutare a candidaților, formare a echipei, programul”, a punctat parlamentarul, citat de presa de la Chișinău.

Foto: În noiembrie 2022, Jason Jay Smart, un fost consilier la alegerile prezidențiale din SUA în anul 2015, anunță că Dorin Recean ar putea fi numit în curând Prim-ministru.

Un premier nou pentru o agendă mai veche?

Noua relație dintre cetățeni și guvernul Recean, care va intra în joc în scurt timp, nu va reproduce vechiul sistem politic. S-au schimbat prea multe în ultimii doi ani. Dorin Recean vine să resusciteze foaia de parcurs spre UE, care a trenat în ultima vreme. Chestiunea transnistreană cere negocieri dure și aplicate, elemente care au cam lipsit la vechea echipă. Totodată, războiul declanșat de Rusia în Ucraina în urmă cu un an și războiul hibrid ce are loc în Republica Moldova în ultimii doi ani, presupune multă pricepere și o doză mai mare de curaj. Se presupunem cum ziceam, că domnul Recean ar deține aceste calități, chiar dacă nu este o figură marcantă. Acesta vine să eficientizeze lucrurile. Acum, nu mai există o altă opțiune. Și nici nu prea există în rândul elitei politice din Republica Moldova mulți care să administreze probleme de stat atât de complexe, care să fie cinstit, inflexibil în ce privește orientarea pro-europeană, deschis față de România și greu de penetrat dinspre Federația Rusă.

România așteaptă de la domnul Recean mult mai mult decât a oferit doamna Gavriliță

Mă aștept personal ca numirea domnului Recean să apropie și mai mult România și Republica Moldova. Am scris deja, și nu odată, despre unele momente care au aruncat umbre pe relația bilaterală. România poate juca, în continuare, un rol esențial în apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană. România a jucat și poate să joace încontinuare un rol important în cadrul NATO. Una dintre puținele acțiuni realmente importante și foarte folositoare ale Bucureștiului în raport cu Republica Moldova, pe lângă asistența financiară sub diferite forme, a fost cea de a întări discursul decidenților de la Chișinău la Bruxelles, plus proiecte ce presupun întărirea capacității de apărare a micii și republici vecine.

În cadrul Uniunii Europene s-a format recent un grup de trei-patru țări, prieteni ai Republicii Moldova, în care, din fericire, România joacă rolul unui soi de lider. Cred că Bucureștiul a pierdut puțin din credibilitate în dezbaterile interne în cadrul Uniunii Europene după ce a ratat aderarea la Spațiul Schengen, dar acest lucru poate fi depășit în scurt timp. Cel mai probabil, în mod oficial, problemele identitare în raporturile dintre România și Republica Moldova vor fi în continuare pe planul doi. Acest fapt va dezamăgi electoratul unionist, dar va reduce numărul criticilor și acuzațiilor de care propaganda rusă se poate folosi. Să vedem cu ce costuri electorale. Ambele guverne, de la București și Chișinău, vor fi mânate de căutarea unei colaborări mai bune, înțeleasă ca avându-și viitorul comun în cadrul Uniunii Europene.

De exemplu, cu premierul Recean vor continua proiectele de interconectare energetică și rutieră dintre cele două state, fapt ce va reduce și mai mult influența economică a Rusiei în Moldova și va consolida influența românească. Se prefigurează, de asemenea, un tratament preferențial din partea României față de Republica Moldova în problema viitoarei aprovizionări cu electricitate, care ar putea rezolva probleme importante în Republica Moldova.

În continuare, presiunea care va fi exercitată asupra guvernului Republicii Moldova va fi enormă, iar această presiune va juca un rol în problemele care apar acum și se vor intensifica în anul 2023, fiind legate de evoluțiile războiului de agresiune din Ucraina. Întreaga formă de distribuire a bugetului și a energiei personalului administrativ vor fi concentrate către gesionarea unor crize pe care conducerea Republicii Moldova, cetățenii săi, nu și-o doresc. Presiunea va face guvernul să adopte măsuri dificile, unele nepopulare, afectând dinamica socială și economică. În fond, noul guvern va jongla între continuarea reformelor pro-europene și evitarea, pe cât este posibil, a unui război armat pe teritoriul său.

Domnul Recean are de gestionat R. Moldova în, poate, unul dintre cele mai grele momente ale ei, înaintea unui șir de alegeri care includ: 2023 – alegeri locale, 2024 – alegeri prezidențiale, 2025 – alegeri parlamentare. Va reuși să o mențină pe linia de plutire, va câștiga partida. Nu va reuși, va pierde nu doar domnia sa, ci și tabăra pro-Vest de la Chișinău. Dacă partida pro-Vest pierde și de data asta, e greu de imaginat că va mai reveni curând.

De aici miza politică și geopolitică enormă a noului guvern de la Chișinău.

Radu Cupcea este doctor al Universității din București și cercetător la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române.