Autor: Andreea Pocotilă*
Scurtcircuitele mentale, confuziile, iluziile care ne încurajează să credem lucruri care nu sunt adevărate, pe acestea se bazează propagarea unei informații false.
Psihologia dezinformării ne poate spune multe despre cum să îi prevenim efectele nocive. Și tot ea ne învață ce ar trebui să se predea la orele de media literacy și ne arată din ce motive suntem vulnerabili la dezinformare, scrie platforma de combatare a dezinformării firstdraftnews.org.
Iar dacă știm de ce anume din psihicul nostru se folosesc cei care răspândesc știri false, știm și care sunt butoanele din mintea noastră pe care trebuie să apăsăm când ne aflăm în fața unei informații potențial false.
Scepticism
„Bani pentru falși morți de Covid!”. Dacă în momentul în care citești o postare Facebook dintr-o sursă neoficială, primul impuls e să te indignezi că „vai, se întâmplă așa ceva!”, cel mai probabil nu ai o doză suficientă de scepticism. Dacă ai fi sceptic, primul pas ar fi să cauți pe Google de unde provine informația, cine și unde a mai rostogolit-o, dacă a fost ea dovedită, dacă a fost ea considerată falsă de alte surse.
Scepticismul îți ridică niște semne de întrebare, te face conștient că ai putea fi victima unei posibile manipulări și te împinge să cauți adevărul. Cine ar avea de câștigat de pe urma convingerii unor familii să declare că apropiatul lor a murit de COVID? Dar are oare familia vreun cuvânt de spus în privința cauzei decesului? Dacă ai fi sceptic, acestea ar fi unele dintre întrebările pe care ai începe să ți le pui înainte să crezi și să distribui o astfel de informație.
Scepticismul e diferit de cinism, care e o neîncredere generalizată, explică firstdraftnews.org. Implică folosirea mai multor resurse cognitive în evaluarea informației, iar astfel devenim mai puțini creduli în fața dezinformării.
Unele studii merg mai departe și explică de ce o demontare a unei informații false e mult mai puțin crezută decât informația falsă. De exemplu, în cazul unui incendiu, dacă știrea inițială spune că focul a pornit de la depozitarea neglijentă a unor cilindri de gaz și la scurt timp e transmisă o dezmințire că nu cilindrii au fost de vină, dar fără a spune care a fost cauza, oamenii expuși și la știre și la dezinformare vor răspunde că depozitarea incorectă a fost cauza incendiului. Asta arată că mintea umană preferă un model inexact, chiar fals, unuia incomplet.
Astfel, dacă oamenilor li se spune că nu cilindrele de gaz au cauzat focul, ci o posibilă incendiere intenționată, nu vor mai rămâne adepții primei informații, false. Așa că rămâi sceptic și aplică o gândire analitică informațiilor la care ești expus.
Scepticism emoțional
Înainte de a distribui o informație care te șochează, care îți provoacă o emoție puternică, ia-ți un minut pentru a-ți tempera emoțiile, te avertizează platforma firstdraftnews.org. Pasul acesta te-ar putea opri în a expune mulți alți oameni la o informație falsă. Și adu-ți aminte că o informație falsă face mai mult rău decât ai putea crede, la prima vedere. Influențează decizii, fie ele electorale, de sănătate, sociale.
Pentru ca intervențiile împotriva dezinformării să aibă succes, este esențial să înțelegem atât mecanismele cognitive care ne ajută să identificăm știrile false, cât și pe cele emoționale. Unele studii au demonstrat deja: cu cât o persoană se lasă pradă mai mult emoțiilor sale, cu atât e mai susceptibilă să creadă dezinformarea respectivă.
„Eșecul în identificarea știrilor false are la bază o combinație între lipsa unei gândiri analitice, deliberate, și o încredere crescută în propriile emoții”, potrivit concluziilor studiului „Încrederea în emoții promovează credința în știrile false”, al cercetătorilor Cameron Martel, Gordon Pennycook, David G. Rand, la de la universitatea americană Massachusetts Institute of Technology (MIT).
Vigilență
In 2010, cercetătorul în dezinformare Ullrich Ecker și colegii săi au descoperit că avertizarea oamenilor despre efectele dezinformării îi poate face mai alerți și îi ajută să identifice știrile false. Astfel, efectele știrilor false sunt reduse.
În studiul lor, ei au analizat cum funcționează „influența continuă a dezinformării” și cum poate fi aceasta combătută. Acest fenomen se referă la faptul că oamenii continuă să creadă și să propage o informație falsă, chiar și după ce au citit dezmințirile pe subiectul respectiv.
Studiul a arătat că oamenii sunt mai puțin expuși la a crede o informație dezmințită dacă li se spune că sunt supuși riscului să se afle sub influența continuă a dezinformării și dacă li se explică ce înseamnă acest lucru. Astfel, devin mai vigilenți.
„Noutatea studiului nostru este că o avertizare specifică – mai exact, o informare a participanților la studiu despre CIE (continued influence of misinformation – influența continuă a dezinformării) – reduce încrederea în dezinformare cam în aceeași măsură ca oferirea unei alternative prin acea dezmințire”, scriu cercetării în studiu.
Mai exact, în cazul unei știri despre un accident de microbuz plin cu oameni în vârstă, dacă ulterior se revine asupra știrii și se comunică doar faptul că acele persoane nu erau în vârstă, e foarte probabil să se propage mai departe informația falsă. Dacă se dezminte informația că erau bătrâni și se menționează că erau, spre exemplu, niște jucători tineri de hockey, informația că erau bătrâni nu se va mai propaga.
Studiul arată, de asemenea, că în momentul în care participanților li s-a furnizat dezmințirea „nu erau în vârstă”, fără a li se spune ce vârstă aveau de fapt, dar s-a adăugat și avertizarea că pot cădea pradă influenței continue a dezinformării, aceștia au reținut ca falsă informația inițială.
„De asemenea, am descoperit că, prin combinarea unei avertizări specifice cu oferirea unei informații alternative (erau tineri jucători de hockey), încrederea în dezinformare poate fi și mai mult redusă”, adaugă cercetătorii.
Gândire analitică
A-ți lua mai mult timp pentru a analiza ce citești, și a nu te grăbi să te bazezi pe intuiție te poate ajuta să recunoști dezinformarea. Vei putea să discerni mai ușor ce este adevărat și ce este fals.
„Ce anume din gândirea umană îi determină pe oameni să creadă conținut care este în mod evident fals?”, se întreabă autorii studiului „Știrile false, repede și încet: Procesul deliberării reduce încrederea în titlurile de știri false (nu și în cele adevărate)”.
„Intuiția permite răspunsuri automate rapide care sunt deseori bazate pe raționamente intuitive, în timp ce deliberarea care necesită efort poate să surclaseze și să corecteze reacțiile intuitive”, precizează autorii.
De exemplu, dacă vezi o știre despre un atac al unui urs, timp de mai multe zile la rând, e foarte posibil să ajungi la concluzia că atacurile urșilor sunt mai dese decât în realitate.
Un alt exemplu des întâlnit de raționament rapid (heuristic cue), e votarea unui candidat pentru că aparține unui partid care simți că te reprezintă, fără să cauți informații despre opiniile și trecutul candidatului respectiv.
Studiile în domeniile dezinformării îți mai dau un sfat: încearcă să-ți pui întrebarea de ce consideri că este adevărat titlul știrii pe care l-ai citit și vrei să-l distribui?
Imunizare
Imunizarea este expunerea publicului la exemple de dezinformări și la demontările acestora, pentru a li se transmite ideea că acestea există și au efecte. De asemenea, ajută și educarea publicului cu tehnici de dezinformare, pentru ca acesta să le poată recunoaște și respinge, în viitor, transmit cei de la firstdraftnews.org.
Un studiu din 2017 despre dezinformarea despre schimbările climatice a demonstrat că explicarea tehnicilor de argumentare defectuoasă și evidențierea consensului oamenilor de știință au avut efect în neutralizarea efectelor nocive ale dezinformării.
Iar astfel se răspunde la veșnica întrebare: e mai bine să demontezi o informație falsă sau nu, pentru că astfel o propagi și tu, la rândul tău?
Răspunsul: demontările de știri false îl avertizează pe consumatorul de media că dezinformarea există, îi arată cum funcționează și îl ajută să o recunoască și să o demonteze singur, pe viitor.
*Andreea Pocotilă este absolventă a Facultății de Jurnalism, Universitatea București (2005), lucrează în presă din 2004. A fost reporter special la Evenimentul Zilei și România Liberă, reporter și editor la VICE România. S-a alăturat echipei Recorder în martie 2020. În anul 2018, a participat la programul International Visitor Leadership Program (IVLP), pe tema „Identfying and Combating Disinformation”, organizat de Departamentul de Stat al SUA și derulat în New York, Washington, Saint Louis.
Sursă poze: https://firstdraftnews.org/articles/the-psychology-of-misinformation-how-to-prevent-it/