De la stânga la dreapta: Claudiu Lucaci, moderator, TVR, Dan Dungaciu, ISPRI, și Vitalie Călugăreanu, Deutsche Welle.

Organizatorii dezbaterii de miercuri, 11 mai, au fost LARICS (Laborator pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică), Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române și German Marshall Fund România.

Au participat dl Dan Dungaciu, Director ISPRI – Academia Română, Vitalie Călugăreanu, jurnalist și corespondent Deutsche Welle, Chișinău, iar moderatorul dezbaterii a fost dl Claudiu Lucaci, expert comunicare strategică. Dezbaterea poate fi urmărită AICI.

Claudiu Lucaci enunță tema dezbaterii, și anume: „9 mai 2022: Pentru cine bat clopotele?”.

Ce înseamnă 9 mai astăzi? Avem o eternă dezbatere despre ce înseamnă această dată, printre altele, simbolizând și capitularea Germaniei din al Doilea Război Mondial din 1945. Dar iată că astăzi avem un alt război, de data aceasta armata Rusiei, nu a URSS, este implicată într-un război european cu care nu credeam că ne vom mai întâlni. Revenind la simbolistica multiplă pe care o are această dată, ea înseamnă astăzi în principal pentru noi Ziua Europei, dar să clarificăm un pic aceasta.

Două modificări simbolice majore

Dl Dan Dungaciu subliniază faptul că acest 9 Mai, adică 9 mai 2022, reprezintă de fapt o realitate întoarsă cu capul în jos din multe puncte de vedere. 9 Mai ca Zi a Europei reprezenta aducerea păcii de către Europa, reprezenta succesul acestei păci, reprezenta faptul că „Europa” a reușit ca proiect. Uniunea Europeană era o construcție post-război, după cum argumenta Tony Judt în clasica sa istorie a Europei intitulată Postwar, adică noua organizație reușea să absolve ideea de război din spațiul european. Dar iată că în acest 9 Mai lucrurile nu mai stau așa, astăzi ne aduce o altă realitate, cea a războiului. Și aceasta este prima observație. Europa nu mai este asociată cu post-war, adică cu abolirea războiului.

A doua observație este bătălia simbolică pentru superioritatea morală. Rusia s-a portretizat ca cea care a suferit cel mai mult în Al Doilea Război Mondial, cea care a contribuit cel mai mult la înfrângerea nazismului, a suferit cel mai mult. Astăzi, însă, Rusia a pierdut bătălia morală. În acest 9 Mai, Rusia nu mai este în tabără „cea bună”, ci este în tabăra agresorilor – nu mai poate pretinde credibil că „luptă împotriva nazismului”, pentru că, de 9 mai, a ajuns ea însăși să fie asociată cu „nazismul”. O enormă înfrângere morală pentru „tregimul Putin”.

Avem deci două schimbări majore. Bătălia pentru simbolistica sfârșitului celui de Al Doilea Război Mondial este în toi – Uniunea Europeană mizează pe simbolistica pacificatoare pe care o reprezintă, pe care însă a ratat-o astăzi, iar Federația Rusă luptă pentru simbolistica de înfrângere a nazismului, de a se afla de partea corectă a istoriei, pe care însă astăzi a ratat-o și ea.

Simbolic, suntem în fața a două schimbări radicale de perspectivă. Suntem într-o realitate pe care ne este greu să o și evaluăm, dar să îi și prognozăm consecințele. Este un moment istoric pe care este greu încă să ne pronunțăm ce va fi. Este posibil ca acest război să ne ducă într-o realitate similară cu ceea ce s-a întâmplat după cel de Al Doilea Război Mondial, adică într-un nou război rece, cu aceiași relativ aceeași adversari. Dar, atenție, un „Război Rece” redesenat la scară globală, dincolo de geografia primului Război Rece.

Dl Claudiu Lucaci arată cum după căderea regimului comunist noi ne-am detașat de această simbolistică a datei de 9 Mai conduse de URSS. Noi nu sărbătoream 9 Mai ca o victorie a Armatei Roșii, la noi era legată de data de 10 Mai, Declarația de Independență, Războiul de Independență. În schimb, îl întreabă pe dl Vitalie Călugăreanu, de la Chișinău, cum se sărbătorește 9 Mai în Republica Moldova, pentru că acolo, dar și în tot restul spațiului sovietic aceasta era sărbătorită ca victoria Armatei Roșii. Dar, mai nou, cu anumite nuanțe și modificări la nivel de politică de stat, ca de exemplu decizia Președintei Maia Sandu de a interzice anumite însemne. Ținând cont de diviziunile din societatea din Republica Moldova ne așteptam la provocări cu ocazia acestei zile, care totuși nu s-au materializat. În schimb avem provocări în Transnistria.

Ce reprezintă acest 9 Mai acum pentru Republica Moldova? Și nu doar la nivel simbolic, ci și în contextul realităților prezentului, adică războiul din Ucraina, comunitățile rusofone din Republica Moldova. Pentru că există o comunitate rusofonă acolo, care ar putea provoca în continuare dacă nu conflicte, cel puțin o teamă de destabilizare la nivelul societății.

Chișinăul nu controlează aproape nimic

Vitalie Călugăreanu afirmă și dânsul că societatea în Republica Moldova este în continuare divizată, aproape egal din punct de vedere geopolitic – cam 45% cu opțiune pro-rusească, 55% opțiune pro-europeană.

Partidele pro-ruse încearcă să alimenteze propriul electorat cu aceste lozinci care țin de trecut și mizează pe aceste zile încărcate de simbolism, ca 9 Mai, tocmai pentru a capitaliza de pe urma acestui electorat, fără să țină cont de pericolul existent astăzi în zonă. În pofida provocărilor recente din regiunea transnistreană și a altor amenințări cu diferite provocări, de 9 Mai în Republica Moldova poliția a abordat bine situațiile dificile apărute la un miting cu panglicile interzise și nu a amplificat tensiunile momentului. Pe cei care au ieșit cu panglici i-au lăsat în pace, în schimb au început acum să le trimită citații și amenzi acasă, până acum peste 300 de persoane. Iar împotriva deputaților care au incitat oamenii să iasă cu aceste panglici și să încalce prevederile legale se fac plângeri penale și se vor face solicitări să li se ridice imunitatea. Partidul Socialiștilor a anunțat că va oferi asistență juridică celor amendați, încercând să mimeze că le pasă de oameni.

Suntem îngrijorați și de situația din regiune, dar și de felul cum reacționează Chișinăul – nu avem suficiente informații despre competența, puterea și felul cum se pregătesc autoritățile pentru cel mai prost scenariu. Ni se spune că Republica Moldova este în siguranță, că avem scenarii, dar nu le cunoaștem și nu știm cât de bine suntem pregătiți. Armata Republicii Moldova a fost practic furată de 30 de ani de politicieni. Nu vedem ca autoritățile din Republica Moldova să facă cereri hotărâte de ajutor către statele occidentale pentru a-și întări armata.

Claudiu Lucaci întreabă ce s-a întâmplat mai exact pe 9 Mai atunci când ar fi trebuit să existe o întâlnire între Maia Sandu și Secretarul General al ONU. De dimineață s-a anunțat că dna Maia Sandu nu a putut participa din cauza unei stări de sănătate grave. A fost vreo amenințare cu ocazia zilei de 9 Mai, eventual arătată de serviciile de securitate, sau nu are legătură cu data de 9 Mai și a fost într-adevăr o problemă de sănătate?

Vitalie Călugăreanu spune că din informații neoficiale din anturajul dnei Maia Sandu s-ar părea că nu este ceva ieșit din comun, că dânsa chiar ar fi avut o problemă de sănătate, iar întâlnirea amânată în acea zi a avut loc a doua zi. Îmbolnăvirea a fost reală, se pare.

Claudiu Lucaci îl întreabă pe dl Dungaciu cum se face că în toate statele Uniunii Europene, de când a început războiul, toate organele considerate de propagandă ale Kremlinului au fost interzise, în timp ce în Republica Moldova nu. De ce Republica Moldova continuă să tolereze aceste instrumente de propagandă și dezinformare din Rusia, când aceste instrumente schimbă mentalitățile după dorința Kremlinului, au ca program această îndoctrinare a persoanelor cu aceste narațiuni absurde de exemplu despre nazism, care acum nu mai este doar nazismul Ucrainei, ci și al Europei, al NATO etc. Evident că Republica Moldova are o situație mult mai dificilă decât un stat european în privința gestionării mediului mass-media, dar de ce în Republica Moldova nu s-a discutat măcar despre această situație?

Singura strategie de politică externă a Chișinăului este… rugăciunea!

Dl Dan Dungaciu începe prin a-i dori sănătate dnei Maia Sandu, pentru că dânsa este cea care ține această tabără pro-europeană la un loc. Dna Maia Sandu este axa pro-occidentală astăzi în Republica Moldova, fără ea edificiul s-ar prăbuși sau și-ar pierde autoritatea morală.

Iar în ceea ce privește întrebarea despre mass-media provenind din Federația Rusă, spune că în Republica Moldova problema este veche, nu doar a actualei administrații. Din păcate, ideea de a scoate televiziunile rusești pare de neconceput pentru orice parte a politicii din Republica Moldova, nici pentru cele pro-europene, nici pentru cele pro-estice. Gândirea politică de acolo nu a fost strategică din acest punct de vedere. Ideea falsă de neutralitate în Republica Moldova înseamnă că ar vrea să se situeze undeva la jumătate, să îi mulțumească și pe unii și pe alții, așa cum se spune că „vițelul deștept mănâncă de 2 ori”. Aceste lucruri explodează în situații de criză, dar nu se pot rezolva în situații de criză. Dacă de exemplu acum guvernul de la Chișinău ar interzice direct televiziunile ruse ar fi grave tulburări sociale. Acesta este prețul pe care Republica Moldova îl plătește acum pentru această așa-zisă „neutralitate” – de fapt nu a fost niciodată în neutralitate. Prin prisma acestei așa-zise neutralități s-a autodecimat din punct de vedere strategic – de exemplu bugetul ministerului de interne era de fiecare dată mai mare decât bugetul apărării. Singura strategie de politică externă a Republica Moldova astăzi este rugăciunea – „Dă, Doamne, să nu vină rușii! Sau ucrainenii! Dă, Doamne, să nu ajungă rușii în Odesa! Dă, Doamne, să nu ajungă în Bugeac! Dă, Doamne, să nu ajungă să mobilizeze voluntari din Transnistria!” Acesta este prețul pe care îl plătește pentru toți acești ani în care nu a făcut nimic.

Dacă acum s-ar accelera cu provocările din Transnistria, așa cum a spus și dl Vitalie Călugăreanu, teama este că Republica Moldova nu ar putea să reacționeze. Republica Moldova nici nu a prea dat semnale hotărâte că ar vrea să lupte, dacă va fi nevoie – aceste semnale au venit târziu și deloc apăsate.

Însă deocamdată lucrurile sunt în dinamică. Dar, tocmai că nu e clar încă ce direcție va lua războiul, nici nu avem nicio garanție că nu se va întâmpla ceva în Transnistria, pentru că lucrurile pot să depindă de evoluțiile din teren. Dacă Federația Rusă își va asigura Luganskul și Donbasul, adică vor controla tot Donbasul, cum și-au fixat ca obiectiv – ceea ce rușii spun că au făciut deja, ucrainenii îi contrazic – este posibil să încerce să avanseze și înspre Odesa. E în logica lucrurilor. În Bugeac sau în Transnistria este o populație rusofonă consistentă care poate fi activată. Probabil că unii de la Moscova sunt acum destul de iritați că și la Tiraspol se încearcă un fel de „neutralitate” de genul Republicii Moldova, că poate liderii de la Tiraspol joacă și ei la două capete și nu s-ar grăbi să livreze voluntari dornici să lupte pentru Rusia. Și asta ar fi o acțiune importantă, nu doar militar, ci și simbolic. Dar dacă s-ar începe o acțiune de cooptare de voluntari la Tiraspol, cu reflexii în Bugeac, la Bălți sau în Găgăuzia, ce va face Republica Moldova atunci? Pentru că are foarte puține instrumente să reacționeze. Poate nu se va întâmpla asta mâine, poate nu poimâine, dar dacă vor fi activate aceste populații rusofone de către Rusia, care până acum nu le-a activat? Republica Moldova nu are destule motive să creadă că acest război o va ocoli. Sperăm cu toții că o va ocoli, dar nu este deloc sigur. De asta este important să ne uităm la Tiraspol și să nu ne facem iluzii, pentru că toate acestea ne pot privi și pe noi. Un scenariu foarte rău pentru România este acela în care s-ar învecina cu Federația Rusă.

Și mai este ceva. Dacă se irită Ucraina, care începe să își piardă răbdarea (vedem azi închiderea unei conducte de gaze care ducea gazul spre Europa, vedem tonul apăsat și revendicativ al ministrului de ezterne Kuleba), dacă Ucraina va decide că vrea să „curețe”, să „demilitarizeze” Transnistria cât ai clipi, așa cum neoficial s-a lăudat, dacă ar avea acordul Republicii Moldova? Kievul a transmis aceste semnale deja. O poate face dacă are permisiunea sau solicitarea Chișinăului. Sigur, ea nu a venit, nu cred că va veni, dar Kievul este deja iritat pe jocul pe care îl consideră duplicitar al R. Moldova. Deci, nu știm încă ce va fi acolo.

În plus, Transnistria și Republica Moldova trebuie privite în acest context, la pachet cu securitatea României, securitate care ar fi periclitată prin simpla poziționare a Rusiei la frontierele noastre. Dacă Rusia vine la Odesa, deocamdată vrea doar să o anihileze ca nod logistic de transport de mărfuri și – zice Moscova – armament și muniție, vom reveni la vechea obsesie a României a vecinătății cu Rusia. Cel mai periculos context de securitate pentru noi. Și cel mai prost scenariu post-război.

Claudiu Lucaci – Transnistria este în spatele frontului și un atac din spate poate fi grav pentru securitatea Ucrainei, de aceea Ucraina ar dori să securizeze această parte a sa. Îl întreabă pe dl Vitalie Călugăreanu ce părere are despre un subiect extrem de riscant, pe care nu îl discută nimeni în Republica Moldova, și anume interzicerea pe motiv de propagandă și dezinformare, așa cum s-a întâmplat în statele europene, a unor organizații media din Rusia sau care reprezintă punctele sale de vedere.

Dl Vitalie Călugăreanu spune că aceasta este o problemă de mulți ani, care a fost tolerată foarte mult timp de clasa politică și de demnitarii de la Chișinău. Pentru unii dintre cei care au acordat aceste licențe posturilor din Rusia au fost deschise și dosare penale pentru fapte de corupție. În timp ce noi încercam să construim Poduri de Flori peste Prut, rușii ne-au mai ocupat o dată, mediatic.

Sursa: Euronews

Acum este greu să rupi presa rusă de aici dintr-o singură mișcare pentru simplul motiv că sunt foarte mulți. Ponderea televiziunilor de limbă rusă în Republica Moldova în acest moment este pe undeva la 75%. Ponderea posturilor de radio rusești transmise sau retransmise – 90 %. Nemaivorbind de presa online care era nereglementată deloc până de curând, când au blocat câteva site-uri care instigau la ură.

Li s-a spus actualei guvernări și dnei Maia Sandu că se intervine foarte greu pe partea de audiovizual, iar explicația lor a fost că mai întâi trebuie schimbat Consiliul Audiovizualului. Iată că l-au schimbat de circa 4 luni, dar nu s-a schimbat nimic semnificativ, cei care distribuiau propagandă au continuat să distribuie propagandă nestingheriți, iar o lege care să încerce să diminueze amploarea acestui fenomen a apărut abia la sfârșitul lunii trecute. Se pare că lipsește interesul la Chișinău pentru asta, se pare că oamenii nu au înțeles încă faptul că propaganda este parte a războiului pe care Rusia l-a declanșat în Ucraina. Rămânem prizonieri ai acestor posturi de televiziune retransmise din Federația Rusă.

S-au interzis acum anumite programe cu caracter militar și informatic-analitice, cei care le retransmit în Republica Moldova sunt obligați prin lege să le înlocuiască cu produs autohton. Dar ce fac acești emitenți acum este să traducă în limba română exact aceleași mesaje de la Moscova pe care le adaptează un pic și le prezintă apoi drept „produs autohton” și le retransmit astfel.

Claudiu Lucaci. Republica Moldova în mod evident a pierdut războiul informațional cu Kremlinul nu de acum, ci în ultimele decenii. Tocmai astfel se explică și acest echilibru între opțiunile pro-vest și pro-est ale populației de acolo. Practic acolo se trăiește în paralel, într-o altă lume, dacă trăiești cu televiziunile ruse retransmise direct de la Moscova. Practic există 2 populații în Republica Moldova, iar riscul este foarte mare. Și în Ucraina era această problemă, dar ei abordat-o altfel și acum nu mai este chiar așa.

Revenind la data de 9 Mai în Europa. Ce înseamnă 9 mai nu din perspectivă istorică, ci din perspectiva viitorului pentru statele europene care s-au aliat împotriva Germaniei naziste și care acum se văd în postura de a fi interpretați drept noi naziști din cauza propagandei absurde a Kremlinului? Ce mai înseamnă 9 Mai prin prisma fostei legături între URSS-ul de atunci, care era de partea Aliaților, și foștii săi aliați din Al Doilea Război Mondial?

Foto: 9 mai 2022 la Chișinău. Sursa aici.

Nu există alternativă politică la victoria militară

Dl Dan Dungaciu subliniază că nu crede că propaganda rusă mai are efecte majore acum în afara spațiului rusesc decât într-o mică măsură, nesemnificativă. Acum nu mai sunt nici credibili, nu mai pot nici să emită mesaje în afară, iar în acest moment Putin și propaganda rusă se concentrează pe publicul intern sau, eventual, pe cel post-sovietic.

Problema în acest moment nu ține atât de propagandă, ci de cum se va termina acest război. Iar felul în care va fi privit 9 Mai de acum înainte depinde de aceasta.

E foarte interesant cum s-au modificat percepțiile și atitudinile. Mesajele, semnalele provenind în special din SUA s-au schimbat într-un mod foarte interesant de la începutul acestui război. Dacă în primele zile se ofereau să îl ajute pe Zelenski să plece din Ucriana (la care acesta a dat răspunsul acela istoric că nu are nevoie de o excursie, are nevoie de arme), a urmat o pauză când s-a văzut că invazia rusă se poticnește și s-a trecut la mesaje că se vor da arme defensive, s-a trecut la sprijin militar, iar apoi când s-a văzut că lucrurile sunt și mai echilibrate decât se credea s-a schimbat tonul, s-au livrat și arme ofensive – oricum distincția face săs urâdă orice militar! – , iar astăzi am ajuns la mesaje de la cel mai înalt nivel de la Washington (Președinte Biden, Secretar al Apărării, doamna Pelosi) de genul „Federația Rusă trebuie pedepsită astfel încât să nu mai poată să facă niciodată ceea ce face astăzi”, Putin este ilegitim, Ucraina trebuie să câștige războiul pe teren.

Suntem într-un crescendo halucinant al declarațiilor care vin din spațiul euroatlantic care ne sugerează un lucru foarte diferit de începutul invaziei, și anume că Federația Rusă trebuie învinsă. Dar ce înseamnă concret acest lucru? Și care e prețul?

Am sentimentul că nici la Washington nu este totul limpede și s-a luat o decizie unanimă…

Inclusiv de la cel mai înalt nivel s-au transmis mesaje că serviciile secrete americane ar trebui să fie mai atente cu scurgerile de informații, ca de exemplu cele potrivit cărora SUA au ajutat Ucraina să scufunde crucișătorul Moskva și să asasineze generalii ruși. Probabil și acolo se simte că s-a ajuns totuși un pic prea departe și acest război riscă să devină fățiș între SUA și Federația Rusă, lucru periculos fie și doar pentru că există arma nucleară de ambele părți.

Nu mi-e clar care e opinia predominantă la Washington, dar e clar că suntem în această dilemă. Cum se va termina acest război? Se va tranța pe teren, orice ar fi? Se va termina prin înfrângerea Federației Ruse? Cum se va face asta? Și dacă Federația Rusă trebuie să fie învinsă, care va fi mesajul pe care îl primește Kremlinul? Adică ce soluție de scăpare are Moscova? Pentru că ar fi o greșeală strategică aici să personalizăm sistemul de la Moscova și să îl numim doar pe Vladimir Putin, pentru că acolo este vorba de statul rus, de un întreg sistem care gândește ca și el. Mergem până la capăt să înfrângem Federația Rusă și, dacă nu, ce se întâmplă?

Dacă Ucraina negociează înainte de victoria militară e sfârșitul ei

Pe teren, vedem că rușii se instalează în Lugansk și Donbas, ei spun că au atins deja frontierele, ucrainenii infirmă, dar dacă rușii se instalează acolo vor fi foarte greu de scos de acolo. Ce va urma? Vom merge în război până la capăt sau la un moment dat vom ajunge la o negociere, care ar fi pentru Ucraina o misiune aproape imposibilă, ar însemna sfârșitul statului ucrainean așa cum îl știam până astăzi. După cum s-a arătat mai sus, mesajele au ridicat atât de sus ștacheta încât dacă nu va exista o victorie militară pentru Ucraina nu există nicio soluție politică să compenseze lipsa acelei victorii militare.

Dacă victoria politică nu decurge din victoria militară va însemna că Ucraina rămâne într-o situație aproape la fel cu cea de dinainte de război. Ucraina ar rămâne un stat cu suveranitate limitată, iar Federația Rusă, dacă deschide negocieri cu Ucraina după ce se instalează în Donbas, va marca o înfrângere pentru Ucraina, pentru că se va ajunge exact la ceea ce dorea Federația Rusă, adică la o negociere pe timp de război cu armatele ei acolo și se poate ajunge la un Minsk 3, poate chiar mai rău decât Minsk 2, unde Federația Rusă va controla mai mult teren decât la început. Aceasta este amenințarea care plutește, în funcție de asta se va desena și semnificația lui 9 Mai, dar și ecuația strategică a Europei, a noastră, la Marea Neagră, dar și a Republicii Moldova.

Escaladarea conflictului ne duce într-o logică în care dacă Ucraina nu reușește o înfrângere militară, acest război ne va aduce în același loc de unde am plecat.

Și aș mai spune ceva, care a fost sesizat de analiști. La începutul războiului Zelenski cerea o întâlnire cu Putin, aproape obsesiv cerea asta, dar dacă președintele Zelenski, cu autoritatea sa fantastică, obținută pe bună dreptate, ajunge la vreun moment dat să se întâlnească cu Putin și ajunge să accepte anumite condiții puse de acesta ca să fie pace, acel nou „Minsk” va fi imposibil de contestat și din Ucraina și din exterior, pentru că dacă Zelenski cu prestigiul său ar valida ceva ce cer rușii, atunci se închide tot. Nimeni nu se poate opune.

Repet, nu se știe sfârșitul acestui război. Pentru că nu e limpede cum îl desenăm. Pentru că dacă noi întărim concepția și în SUA și în Federația Rusă că de fapt cei care se confruntă în Ucraina sunt Moscova și Washingtonul, atunci ridicăm foarte sus nivelul confruntării și este greu de făcut ulterior pași înapoi. Nici generali ruși nici cei americani nu vor dori să facă pași înapoi, chit că ultimii au, evident, dreptate. Mai ales după ce curge atâta sânge. Suntem într-o situație complicată, în care nici măcar soluția nucleară nu poate fi exclusă cu totul, teoretic vorbind. Suntem exact în mijlocul unei furtuni și nu sunt semne că cineva vrea să o potolească. O escaladare este o escaladare și nu știi unde te duce, mai ales dacă se joacă pe totul sau nimic. Problema este că dacă se oprește conflictul militar, rușii știu să facă negocieri în timp de război, după cum a înțeles și Republica Moldova cu Transnistria sau Ucraina cu acordul de la Minsk din 2014. Rușii știu că dacă iau Donbasul și forțează „pacea”, adică negocierea, acesta este avantajul lor strategic.

Dl Claudiu Lucaci îl întreabă pe dl Călugăreanucum se vede de la Chișinău acest 9 mai simbolic începând din 2022?

Dl Vitalie Călugăreanu spune că depinde cum vor evolua lucrurile în război. Pentru ei contează foarte mult cum se va încheia acest război, pentru că speranța în momentul acesta este că dacă va câștiga Ucraina, poate scapă și Republica Moldova de conflictul de pe Nistru care îi afectează și economic.

În acest moment în Transnistria vedem o acalmie, o situație un pic ciudată, atitudinea celor de la Tiraspol este la fel de înrăită față de Republica Moldova, dar sunt mult mai docili față de autoritățile din Ucraina – lucru de înțeles oarecum, pentru că oligarhii din Transnistria și cei ucraineni au făcut mulți bani împreună în toți acești 30 de ani. Nu se știe unii dintre cei care decid astăzi lucrurile în regiunea transnistreană și care au și cetățenie ucraineană, bunuri și case la Odesa, de exemplu, cât interes ar avea ca Federația Rusă să câștige acest război, pentru că aceștia ar avea mult de pierdut din punct de vedere economic.

Pentru Republica Moldova poate fi o oportunitate în primul rând pentru a sfârși cu problema transnistreană, iar în al doilea rând pentru a păși mai hotărât pe drumul integrării europene.

Soldați „transnistreni”, Sursa: cgsrs

Dl Claudiu Lucaci – acest 9 mai ce va reprezenta, nu simbolic, ci ca perspectivă geostrategică pentru noua Europă? Vedem după 80 de ani din nou o alianță SUA –Marea Britanie ca să înfrângă un inamic. Și avem o Europă „veche” care este obligată să se transforme, nu așa cum ne așteptam, din perspective economice sau din perspective juridice ale raporturilor dintre state, privind suveranitatea statelor, ci din perspectiva a ceea ce trebuie să facă Europa, dacă să se ia după acest binom SUA-Marea Britanie pentru a lupta împotriva unui adversar ca Federația Rusă. Îl întreabă pe dl Dungaciu cum vede această Europă, cumva prinsă între binomul SUA-Marea Britanie și temerile față de Federația Rusă, care, iată, nu s-a schimbat.

Suntem în logica securității, nu a prosperității

Dl Dan Dungaciu punctează că avem într-adevăr o axă anglo-saxonă foarte clară, dar politic, pe intern, nu stau foarte bine neapărat cei aflați la putere acolo. Mai sunt 6 luni până la „midterm elections” din SUA, când se va trage o linie și se va face un bilanț, și nu este foarte clar dacă miza pe acest mesaj al războiului cu Federația Rusă va fi neapărat câștigătoare acolo. Electoral vorbind, acum șansele democraților nu sunt foarte roz în SUA, iar o schimbare de majoritate politică poate însemna foarte mult pentru SUA. Și în Marea Britanie va fi un test foarte important.

Rezultatul alegerilor poate modifica și percepția față de război.

Pentru Vladimir Putin trebuie să fi fost un șoc schimbarea de atitudine de la Paris și de la Berlin, care nu au mai susținut Federația Rusă și s-au supus oarecum mesajului pe care americanii l-au dat. Deci suntem într-o logică a unei Europe care niciodată nu a vrut o confruntare cu Rusia, care a „dansat” cu Rusia, care depinde mult de resursele Federației Ruse, dar o Europă care acum s-a „supus”, acționează oarecum împotriva a ceea ce îi dictează interesele raționale, sub o presiune morală enormă, căreia nu îi poate rezista.

Europa riscă să devină o victimă colaterală, s-a spus cu temei asta. Nu se știe care vor fi efectele politice ale crizei economice care se prefigurează în Europa, nu știm cum se va termina această criză. E clar că ideea de „suveranitate strategică” a murit, devine complet irelevantă, iar dominația SUA în materie de securitate este incontestabilă.

Președintele Macron a venit de curând cu o idee să construiască altceva, adică a revenit la cercurile concentrice, oarecum, respectiv o asemenea relație cu vecinătatea Uniunii Europene încât să nu mai fie nevoie de integrare. Dacă Ministrul de Externe al Republicii Moldova, Nicu Popescu, s-a bucurat la această inițiativă, Ucraina a reacționat foarte dur la ceea ce i s-au părut subterfugii, lăsând de înțeles că Ucraina nu moare pe teren ca să fie aproape de Uniunea Europeană, ci ca să fie în Uniunea Europeană. Totuși, dl Macron știa că o integrare a Ucrainei în Uniunea Europeană pe termen scurt nu este chiar fezabilă, de aceea când a venit cu această idee, respinsă vehement de Ucraina, care se simte susținută din plin de SUA și Marea Britanie și joacă foarte tare – vezi și conducta închisă de curând care livra gaze naturale către Europa.

Europa occidnetală are actualmente o atitudine submisivă. Pe lângă presiunea morală pe care nu o poate gestiona, știe totuși că va veni odată un decont pentru asta. Dar depinde cum se va termina totul. Pentru că dacă se merge pe logica că Ucraina trebuie să câștige războiul militar, atunci vom asista la o chestiune de lungă durată care va fi greu de gestionat și nu știe cum o vor gestiona și americanii și britanicii.

Pentru cine bat clopotele?

Dacă se va stopa la un moment dat totul sau se va accepta o negociere cu Federația Rusă (deși este mai puțin probabilă, Ucraina nu vrea acum aceasta, așa ne spune și președintele Zelenschi), atunci Europa occidentală va căpăta din nou o pondere strategică pe care acum, în timpul confruntării, nu o are. Într-o problemă de securitate nu se mai caută Germania, cea care aducea prosperitate, ci te duci la SUA, la Londra, la NATO, cei care pot aduce securitatea, care pot aduce pacea. Suntem într-o logică în care prosperitatea care face pace nu mai funcționează, acum securitatea face pacea. Suntem într-o logică în care Germania este mai puțin semnificativă, în care Uniunea Europeană este mai puțin semnificativă, spre deosebire de SUA, NATO, Marea Britanie.

Sursa: army-technology

Dacă se va face pacea și vor începe negocieri, poate se va transforma într-un soi de război rece și vom vedea atunci pentru cine bat clopotele. Clopotele bat oare pentru Vladimir Putin? Dl Dan Dungaciu crede că, dacă se opreșete acum conflictul militar și se intră la negocieri, nu suntem într-o situație în care putem afirma cu siguranță că bat clopotele pentru unii sau pentru alții sau chiar pentru Vladimir Putin. Clopotele vor bate pentru acesta doar dacă lumea euroatlantică va fi dispusă să ducă războiul până când Ucraina va câștiga. Dacă nu, este posibil că se va ajunge la un acord de genul Minsk 3, la un război rece cu Federația Rusă în care logica se va schimba. În logica de pace prevalează anumiți actori, în logica de război prevalează alți actori, iar acum suntem într-o logică de război. Dacă se va face pace, vom intra într-o altă logică.

Dl Claudiu Lucaci punctează în mod interesant și că este o diferență mare între Vestul Europei și Estul Europei și acum raportat la război și la atitudinea față de prosperitate. Ceea ce au adus 6 decenii de prosperitate în Vest, față de 6 decenii de dictatură în est s-a văzut cel mai bine în atitudinea statelor raportată la acest război – în timp ce statele din Est au fost primele care au sărit foarte hotărâte de la început împotriva agresiunii, statele din Vest au stat și s-au gândit la prosperitatea lor amenințată, pentru că ele considerau că pacea însemna prosperitate. Dar, după cum spusese și dl Dungaciu, astăzi prosperitatea nu asigură pacea, ci securitatea.Dl Lucaci mulțumește participanților și organizatorilor și promite dezbateri viitoare.

Proiect LARICS sprijinit de German Marshall Fund.