Foto: Hartă cu prezență etniciă rusă prelucrată pe baza surselor Diviziei de Statistică a Națiunilor Unite.
Radu Cupcea*
După ce au ordonat și girat invadarea Ucrainei, elitele politice și birocratice din Federația Rusă au de gestionat o serie de crize cu impact greu de estimat. Criza economică este cea mai importantă dintre ele, deoarece problemele care au apărut în legătură cu invazia rusă în Ucraina sunt extrem de greu de rezolvat politic. Asta înseamnă că sancțiunile occidentale, și în special sancțiunile americane, vor rămâne în vigoare mult timp și vor avea un efect puternic asupra economiei ruse pe termen lung. Dar criza economică este o problemă ce ține de politica internă a Rusiei. Și nu este singura.
Noi, în cele ce urmează, ne propunem să prezentăm și analizăm crizele politicii externe ruse din zona pe care Ministerul de Externe de la Moscova a numit-o, cu deja mulți ani în urmă, „străinătatea apropiată” a Federației Ruse.
„Străinătatea apropiată” în criză. Kazahstanul
În „străinătatea apropiată” (termen aproape dat uitării), politica externă a Federației Ruse nu produce rezultatele pe care și le-au propus cu ani în urmă decidenții și diplomații ruși. Statele apropiate până nu de mult de Rusia caută, după șase luni de când Vladimir Putin a declanșat atacul armat asupra Ucrainei, alte puncte de sprijin extern sau chiar să-și reducă dependența de Moscova în mod considerabil.
Un exemplu este Kazahstanul. Elitele de la Nur-Sultan nu au condamnat în mod viguros „operațiunea specială” rusească în Ucraina într-o primă fază, dar au declarat răspicat, prin președintele Kazahstanului, Kassym-Jomart Tokayev, în cadrul celui de-al 25-lea Forum Economic Internațional de la Sankt Petersburg, că Republica Kazahstan nu va recunoaște regiunile Donețk și Lugansk. Acest gest, dar și alte răspunsuri legate de implicarea Rusiei în Kazahstan din partea lui Tokaev în cadrul vizitei sale în Federația Rusă l-au deranjat mult pe Vladimir Putin. La puțin timp după asta, Federația Rusă a anunțat, prin intermediul sistemului de justiție, că nu mai pompează petrol kazah prin conducta de la Marea Caspică la Novorossiisk timp de o lună. Motivul invocat avea legătură cu problemele de mediu. Dar, de fapt, se pare că acesta a fost răspunsul Moscovei pentru declarațiile lui Tokaev de la Sankt Petersburg. Livrările prin oleoductul CPC au continuat, însă Kazahstanul nu a renunțat să caute o contrapondere la Rusia și a declanșat un amplu proces de diversificare a exporturilor sale. În curând, kazahii vor începe să exporte o parte din petrol prin Azerbaidjan. Ei negociază cu compania azeră SOCAR permisiunea de a vinde 1,5 milioane de tone de petrol pe an prin conducta către portul turc Ceyhan. Contractul urmează să fie semnat la sfârșitul lunii august (Sursa aici). La aceasta se mai adaugă opțiunea exportului a încă 3,5 milioane de tone de petrol pe an din 2023 prin conducta azeră către portul georgian Supsa. În total, vorbim de aproximativ 10% din petrolul kazah, nu foarte mult, dar numai faptul că acest proces are loc în cel mai deschis și dinamic mod posibil afectează atât economia, cât și prestigiul Rusiei în fața statelor din CSI.
Foto: Vladimi Putin, președintele Federației Ruse șiKassym-Jomart Tokayev, președintele Republicii Kazahstan. Sursa foto: kremlin.ru
Gestul sau incidentul provocat de fostul președinte rus Dmitri Medvedev, pe platforma de socializare VKontakte, unde pentru 10 minute contul său a găzduit un mesaj în care Kazahstanul era catalogat drept un „stat artificial” şi acuzat de un „genocid” al minorităţii ruse care trăieşte în această ţară, a pus în stare de alertă fosta republică sovietică din Asia Centrală. Nu a trecut mult timp și Rusia a primit un răspuns indirect din partea autorităților din Kazahstan. Acest stat vecin, membru al Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), a semnat un acord cu Turcia, stat membru NATO, privind schimbul de informații militare și cooperarea în monitorizarea situației din orice regiune sau stat dacă aceasta reprezintă o amenințare pentru părți (Regnum, 9 aug. 2022).
La prima vedere ai zice că nu s-a întâmplat mare lucru, dar cele două tabere s-au studiat și au continuat să facă mutări serioase. Online-ul rus și o mare parte din presa de limbă rusă au explodat. Acuzațiile la adresa lui Tokaev și a celorlalte state ex-sovietice din Asia Centrală au curs. De cealaltă parte, politicienii kazahi și-au luat inima în dinți și au fost de acord ca membri ai armatei naționale să participe la manevrele militare denumite „Cooperare regională – 2022” sub comanda Statelor Unite, în Tadjikistan, alt membru al CSTO-ului Rusiei, unde au mai luat parte militari din Kîrgîzstan, Uzbekistan, Mongolia și Pakistan (Nezavisimaia Gazeta, 11 aug. 2022).
Foto: Ambasadorul SUA în Tadjikistan, John Mark Pommersheim, care a lansat personal exercițiul militar de Cooperare Regională 2022. Sursa foto: Ambasada SUA în Tadjikistan
Iar curajul vecinului care odinioară era la fel de apropiat ca Republica Belarus față de Rusia nu se oprește aici. O altă știre a lovit puternic la temelia relațiilor bilaterale. În Kazahstan, autoritățile intenționează să închidă toate clasele de limba rusă din școli în următorii 6-7 ani. Părinții care locuiesc în Nur-Sultan sunt sfătuiți deja să nu-și trimită copiii la cursurile de limba rusă încă existente. Pentru asta au fost create privilegii la admiterea în universități pentru persoanele care vorbesc limba kazahă. Mai mult, Kassym-Jomart Tokayev este hotărât să continue trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin.
Există experți ruși care au lansat ipoteza implicării Chinei în acest comportament al noii conduceri a Kazahstanului. Pe canalul de telegram intitulat „Puterea și politica”, autorii văd cum „Kazahstanul încearcă să obțină maximum de beneficii din cooperarea cu Rusia și, pe de altă parte, își arată în toate privințele disponibilitatea de a alege China ca singur partener strategic.”(Aici) În concluzie, autorii susțin că „Tokayev este atât de îndrăzneț cu Rusia din cauza apropierii sale de China”.
Foto: Președintele Xi Jinping și președintele Tokayev la Beijing în 2019. Sursa foto: AP
Într-adevăr, din studiile realizate până acum reiese că Republica Populară Chineză continuă să acționeze discret în Asia Centrală și nu neapărat în favoarea Rusiei.
Principiul vaselor comunicante. Rusia scade, Turcia crește?
Turcia, în schimb, vrea să demonstreze tururor ambițiile sale și le subliniază cu orice ocazie. Pe cale de consecință, „operațiunea specială” a lui Vladimir Putin a dus la scăderea influenței Rusiei atât în Asia Centrală, cât și în Caucazul de Sud (conflictul din Nagorno-Karabah), adică la o întărire cel puțin temporară a influenței Turciei. Slăbirea poziției Rusiei în Caucazul de Sud și întărirea Turciei sunt fețele aceleiași monede. De asemenea, nu este clar cum, în lumina acestor evenimente și a implicării Turciei în conflictul de la Marea Neagră de partea Ucrainei, chiar dacă nu pe față, Rusia continuă să dialogheze intensiv cu Recep Tayyip Erdoğan. Lipsa de opțiuni și frica de o izolare aproape totală, cu siguranță contribuie la acest tip de comportament din partea Kremlinului. De fapt, conform publicației Kommersant (Kommersant.ru, 16 aug. 2022), Rusia și Turcia au semnat un contract pentru furnizarea celui de-al doilea regiment de sisteme antiaeriene S-400, cu condiția ca mare parte din el să fie realizat pe teritoriul Turciei. Acest contract i-a contrariat pe analiștii cât de cât independent din Federația Rusă. „Cum să furnizezi detaliile sistemului de apărare aeriană unei țări care sprijină inamicul – Ucraina, cu dronele de luptă Bayraktar? Cum este posibil să furnizezi arme unui guvern care ajută la uciderea armatei tale?”, sunau întrebările a câțiva formatori de opinie ruși.
Foto: Componente din sistemul de apărare aeriană rusesc S-400. Sursă foto: Agenția Anadolu.
Și temerile sunt într-o oarecare măsură justificate. Turcia nu este un stat dominat, ci dominant în NATO, dar tot membru al Alianței Nord-Atlantice rămâne. În plus, este cunoscută implicarea Turciei în ofensiva Azerbaidjanului în detrimentul Armeniei, vechiul aliat protejat prin acorduri de Federația Rusă. Și aici lucrurile se complică. Armenia pierde teren la propriu și la figurat după recentul conflict deschis din Nagorno-Karabah. Liderii de la Erevan se simt abandonați de Moscova și caută oportunități de a negocia cu vecinii săi care ocolesc deja Moscova. Totodată, criza din Ucraina și sancțiunile anti-ruse, potrivit Băncii Mondiale citată de Kommersant.ru, vor duce la o scădere a fluxurilor de remitențe înregistrate oficial cu 32% în Kîrgîzstan, cu 22% în Tadjikistan, 21% în Uzbekistan și 19% în Armenia. Ori acest fapt va înrăutăți situația economică din aceste state ce intră în strategia „străinătății apropiate” a Rusiei și le va determina să caute o deschidere către alte puteri (China, Turcia, Uniunea Europeană).
Și Uzbekistanul dă semne de nesupunere
Am văzut un semnal nefiresc până acum petrecut în Uzbekistan. Acest stat din așa-numita „străinătate apropiată” a dat un răspuns ferm Rusiei în legătură cu încercarea autorităților ruse de a forma un batalion de cetățeni uzbeci care să lupte în Ucraina. Prin intermediul Ambasadei Republicii Uzbekistan la Moscova, autoritățile de la Tașkent au „avertizat compatrioții împotriva creării batalioanelor de voluntari și/sau participării la ostilități pe teritoriul statelor străine”. Gestul în sine înseamnă că nici această republică ex-sovietică nu susține Rusia în războiul din Ucraina. Pe de altă parte, cooperarea cu Turcia a fost intensificată. În ultima convorbire telefonică care a avut loc recent între Mirziyoyev și Erdoğan, consilierii uzbeci au avut grijă să pomenească despre cooperarea în cadrul structurilor internaționale și regionale, inclusiv Organizația Statelor Turcice patronată de Ankara și Organizația de Cooperare din Shanghai patronată de Beijing (mfa.uz, 15 aug. 2022), fără să pomenească de Uniunea Economică Eurasiatică patronată de Moscova.
Foto: Captură foto de pe Ambasada Republicii Uzbekistan în Federația Rusă
Georgia și R. Moldova vor să scape și ele…
În ce privește Georgia, la fel ca Republica Moldova, caută să nu irite oficialii ruși, fără să ofere semne că și-ar dori vreo apropiere de Rusia în viitor. Dimpotrivă, autoritățile de la Batumi și Chișinău continuă să întrețină narațiunea publică despre o eventuală aderare la Uniunea Europeană, fără a oferi populației o perspectivă concretă, având în vedere lipsa ei. Georgia încearcă să-și joace rolul geopolitic pe cât poate de mult. Republica Moldova, la rândul ei, încearcă să obțină beneficii materiale din partea României și a Uniunii Europene, îmbunătățind relațiile, dar cu ochii mereu îndreptați spre enclava separatistă din stânga Nistrului.
Pe lângă dificultățile din Ucraina, care se transformă pentru oficialii din Federația Rusă pe măsură ce trece timpul într-o mare capcană, iar pentru ucraineni într-o mare nenorocire ce va persista peste ani, asistăm la un eșec al implementării strategiei definite de către Ministerul Afacerilor Externe din Federația Rusă în perioada lui Boris Elțîn „vecinătatea apropiată” și „Doctrina liniilor roșii” în perioada lui Vladimir Putin.
Toate încercările din ultimii douăzeci de ani de a-și consolida puterea în spațiul post-sovietic ale administratorilor politici de la Moscova au rezultat efectul opus celui propus, Rusia pierzând influența până și asupra acelor puține țări care și-au demonstrat anterior loialitatea.
*Radu Cupcea este doctor al Universității din București și cercetător la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale (ISPRI) al Academiei Române