Autor: Radu Cupcea*

Description: Imagini pentru pastele 2020 pandemie si biserica

Foto: Paștele în timpul pandemiei. Lumina este dusă la credincioși în condițiii speciale. Sursa: Hotnews.

În data de 17 iulie 2020, OSCE a dat publicității un Raport de 163 de pagini întocmit de către ODIHR (Biroul pentru Instituții Democratice şi Drepturile Omului), intitulat „OSCE Human Dimension Commitments and State Responses to the Covid-19 Pandemic”, unde, printre altele, fugitiv, se evaluează și prestația statelor în timpul pandemiei în chestiunea drepturilor religioase ale cetățenilor lor.

În decembrie 2020, Centrul de Cercetări Sociologie LARICS a dat publicității Barometrul vieții religioase din România, unde, printre altele, se poate vedea și poziția cetățenilor din România față de măsurile întreprinse de către stat.

Vom trece în revistă modul în care a fost ilustrată atitudinea statului față de populației și, respectiv, a populației față de stat în cele două analize, iar în final vom trage câteva concluzii.

Un Raport OSCE și o concluzie nejustificată

Description: C:\Users\Dan Dungaciu\Desktop\coperta OSCE.jpg

Raportul de 163 de pagini al OSCE a avut drept scop analizarea situației juridice, politice şi a drepturilor omului privind provocările întâlnite de către statele membre în perioada pandemiei, martie-iunie 2020. Tangențial, pe mai puțin de patru pagini (din 163!), se atinge și chestiunea libertăților religioase pe timp de pandemiei.

Despre România, în acestă speță, se menționează într-un singur paragraf:

„În vederea prevenirii răspândirii acestui virus, depinzând de contextul naţional sau local, anumite state au impus anumite măsuri restrictive dure, practic, interzicând accesul enoriașilor în lăcaşurile de cult chiar şi pentru rugăciuni individuale (subl.n.). Aceste state sunt, spre exemplu, Cipru, Danemarca, Germania, România, Tadjikistan, Turcia, Regatul Unit al Marii Britanii”.

Description: C:\Users\Dan Dungaciu\Desktop\foto raport.jpg

Foto: Paragraful din Raport unde este menționată România în chestiunea drepturilor religioase.

În realitate, datele Raportului OSCE sunt false. România nu a restricţionat total accesul în biserici, aşa cum ar reieşi din plasare țării noastre între ţările care au luat măsuri de închidere a lăcaşelor de cult. România în perioada stării de urgență, perioadă monitorizată în Raportul OSCE, a permis credincioșilor accesul în lăcașul de cult pentru slujbe cu caracter individual (privat), cu limitarea numărului de persoane la opt. Personalul de cult (clerical și neclerical) a putut desfășura slujbe religioase pe tot parcursul stării de urgență, cele cu caracter colectiv (public) au fost transmise on-line, accesul credincioșilor la acest tip de slujbe fiind restricționat.

Dincolo de inexactitățile sale, invocarea Raportului este și un bun prilej de a așeza România, retrospectiv, pe harta evoluțiile din spațiul european în ceea ce privește chestiunea drepturilor religioase în pandemie.

Ce s-a întâmplat, de fapt, în Europa? Cum au fost afectați credincioșii români?

Imagini pentru pandemic churche closed england sermon chichen

Foto. Arhiepicopul de Canterbury, ținând slujba de Paște în 2020 din propria bucătărie. Sursa: BBC.

În România, pandemia provocată de Covid-19 a impus, la fel ca în toate statele membre ale Uniunii Europene, o serie de măsuri menite să limiteze transmiterea acestui virus. Pentru a înțelege „adâncimea” acestora, vom compara măsurile dispuse de statul român cu cele implementate într-un număr reprezentativ de state ale Uniunii Europene ținând cont și de numărul mare al membrilor comunităților românești prezente în aceste state și afectate de aceste măsuri. Criteriul de selecție este deci – dincolo de România – al statelor din UE în care se află cele mai semnificative comunități de români. La finalul listei de 12 state ale Uniunii am adăugat și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord – motivul fiind numărul semnificativ de cetățeni români rezidenți în această țară.

Perioadele și nivelurile restricțiilor adoptate de statele europene și asumate de cultele religioase au variat, în funcție de specificul și politicile sanitare ale fiecărei țări în parte.

În România, perioada de restricții ridicate a coincis cu cea a stării de urgență, pe o durată de 2 luni: 16 martie – 15 mai 2020. Măsurile adoptate au vizat asigurarea distanțării fizice, accesul în spațiile închise și evitarea contactului dintre persoane și obiecte, ca strategie de prevenire a răspândirii virusului SARS-CoV-2. În acest interval, slujbele religioase cu caracter colectiv au fost oficiate de personalul de cult în interiorul lăcașurilor de cult fără participarea credincioșilor, iar cele cu caracter individual (botez, cununie, înmormântare etc.) s-au desfășurat în interiorul lăcașurilor de cult cu participarea a maxim opt persoane. De asemenea, credincioșii au avut acces în lăcașurile de cult pentru rugăciunea individuală. De la finalul stării de urgență și până în prezent, participarea la slujbele religioase cu caracter colectiv a fost condiționată doar de respectarea normelor sanitare generale dispuse de autoritățile publice cu atribuții în domeniu: distanțare (2m în interior și 1,5m în exteriorul lăcașului de cult; purtarea măștilor de protecție; dezinfectarea). În plus, mai trebuie observat că, în perioada stării de alertă, pentru a nu fi supuse restricțiilor generale privind adunările publice, slujbele religioase au fost scoase din această categorie, fiind dispuse doar reguli sanitare generale, care au vizat accesul în lăcașul de cult și distanța minimă de siguranță sanitară. Tot în perioada stării de alertă, pentru a preîntâmpina situațiile în care spațiul din interiorul lăcașului de cult nu ar permite prezența tuturor credincioșilor care își doresc să participe la slujbele religioase, a existat posibilitatea ca acestea să poată avea loc simultan în interiorul și exteriorul bisericii, cu respectarea distanței minime de siguranță sanitară. Scurt spus credincioșii care din lipsa spațiului din interiorul lăcașului de cult nu puteau participa la slujba religioasă, aveau posibilitatea de a participa la aceasta stând în curtea bisericii.

Ținând cont de aceste date, apreciem că în perioada stării de urgență în România restricțiile au fost de nivel ridicat, iar în perioada stării de alertă au fost de nivel scăzut (restricții ușoare).

Comparativ, în unele state europene măsurile dispuse în perioadele echivalente stării de urgență au avut fie un grad mai ridicat de restricționare, fie s-au situat pe același palier, fie au fost mai moderate. Astfel, în state precum Germania, Danemarca sau Regatul Unit, desfășurarea slujbelor religioase în lăcașurile de cult nu a mai fost posibilă, în vreme ce state precum Cipru sau Ungaria au permis participarea unui număr limitat de credincioși la slujbele oficiate în lăcașurile de cult. În perioadele ce au urmat stării de urgență putem disocia în rândul acestor state între restrângeri ușoare ale exercitării libertății religioase, ce au vizat doar respectarea normelor sanitare generale, și restrângeri ce au implicat măsuri suplimentare: distanțare mai mare sau limitare a numărului de participanți, limitarea duratei slujbelor, interzicerea anumitor gesturi și practici liturgice.

Pentru a înțelege mai bine cazul și plasamentul fiecărei țări, aceste restrângeri au fost grupate în patru categorii, cuantificate după cum urmează:

Tabel I. Nivelul restrângerilor și cuantificarea lor

În tabelul de mai jos vom prezentată situația statelor vizate de analiza noastră (la care se adaugă, desigur, România), urmând linia temporală a evoluției restrângerilor exercitării libertății religioase în intervalul martie 2020 – ianuarie 2021.

Tabelul 2. Evoluția restrângerilor vieții religioase în perioada pandemiei de COVID-19 în principalele state europene cu prezență românească.

Description: C:\Users\Dan Dungaciu\Downloads\IMG-20210209-WA0000.jpg

După cum putem observa, durata fiecărui tip de perioadă de restrângeri a variat în rândul statelor prezentate, acest fapt datorându-se evoluției epidemiologice și stărilor de urgență / lockdown intervenite în decursul intervalului martie 2020 – ianuarie 2021.

            Pentru o altă ilustrare grafică prin care să se vadă și mai bine evoluțiile din România (curba albastru închis, suprapusă cu cea a Italiei), se poate urmări graficul de mai jos, bazat pe datele din Tabelul al II-lea.

Grafic cu evoluția temporală a restricțiilor pe diferite țări (pe abscisă este indicat timpul, pe ordonată gradul restricțiiilor, pe fiecare stat în parte).

După cum se poate cu ușurință vedea din grafic (am evitat includerea tuturor statelor din rațiuni de vizibilitate), România este undeva sub media europeană a restricțiilor, în niciun caz în categoria „roșie” (restricții foarte ridicate) în care o include, neprofesionist, Raportul OSCE menționat.

Cum se vede dinspre public?

Sursa: Barometrul vieții religioase (CCSL, decembrie 2020).

Printre multele lui întrebări, Barometrul vieții religioase realizat de Centru de Cercetări Sociologice LARICS (CCSL), a investigat și percepția cetățenilor români față de atitudinea statului față de biserici în timpul pandemiei.

47,3% cred că „statutul a încălcat libertatea religioasă a cultelor”, 35,7% cred că „e normal ca activitățile bisericilor și cultelor să aibă restricții” și 15,9% că „statul a colaborat foarte bine cu bisericile și a comunicat foarte bine măsurile luate”.

Și acum depinde ce lectură facem acestor cifre. Dacă ne uităm la primul răspuns, cu cel mai mare scor, putem trage concluzia că populația a simțit și sancționat un tip de comportament al statutul pe care îl cataloghează/resimte ca abuziv. Dacă ne uităm la ultimele două răspunsuri, vom constata că 51,6% au o atitudine relativ pozitivă sau înțelegătoare față de stat (suma ultimelor două răspunsuri).

Adevărul este relativ la mijloc, de accea nu trebui exagerat în nicio parte. Da, a fost resimțit un discomfort, o nemulțumire a populației față de stat, dar ea nu a fost/este critică și nu a atins gradul unei confruntări sau rupturi.

Și acesta este un lucru pozitiv.

Una dintre explicații poate fi și aceea că, până la urmă, în ciuda unor atitudini abrupte și nefericit comunicate din partea autorităților, bisericile s-au deschis relativ complet, în ciuda confuziilor anterioare.

Un imperativ: opriți din fașă confruntarea dintre Stat și Biserică

  1. România nu a trecut prin pandemie mai rău decât alte state în ceea ce privește libertatea religioasă sau accesul credincioșilor la lăcașurile de cult. Dimpotrivă. Au fost, desigur, și greșeli de atitudine și de comunicare din partea statului, mai cu cu seamă în preajma sărbătorilor de Paște și a pelerinajelor. Treptat, dialogul a devenit mai calm și mai controlat, iar un echilibru s-a instituit.
  2. LARICS a pledat de la început pentru evitarea tensionării relațiilor dintre Stat și Biserică (culte), ținând seama de peisajul religios specific al României, mai intens – mai ne-secularizat – decât marea majoritate a statelor europene. Din această perspectivă, atenția în diseminarea mesajelor și competența minimală trebuie să fie norme de bază în orice comunicare publică. Nu a fost/este cazul din păcate, de fiecare dată. După tragedia de la „Colectiv”, cum s-a mai scris la LARICS, au fost voci iresponsabile care au încercat să instrumenteze „Colectivul” pentru propria agendă. A fost o încercare, pentru unii, de a asmuți statul împotriva bisericii. În timpul pandemiei, am asistat la o încercare de asmuțire a bisericii împotriva statului. Un scenariu de tip „Colectiv”, doar în oglindă. Din fericire, nu a reușit niciunul.
  3. Concluzia pozitivă este că, până în prezent, indiferent de ieșiri individuale stridente la nivel public, au fost evitate conflicte dure și de neoprit pe această chestiune. Nu ar fi de folos nimănui. Până la urmă, statul trebuie să apere „pacea socială”, iar Bisericile (cultele) sunt „factori ai păcii sociale”, cum scrie în legislația românească privind cultele și libertatea religioasă.

*Radu Cupcea este cercetător la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române și doctorand al Universității din București.