Regimul lui Vladimir Putin a organizat, fără succes, o campanie mediatică de intimidare a Occidentului. Captură kremlin.ru

Iurie Rotaru

Odată cu insuccesele apărute pe front, mașina propagandistică a Kremlinului a început să funcționeze la turație maximă. În mare parte, aceasta a fost îndreptată în două direcții: cea a urii față de Ucraina și cea a intimidării față de Occident. Narațiuni feroce, toxice și în același timp absurde domină ordinea de zi în presa rusă de stat. Mesajele de escaladare sunt transmise și de către Kremlinul oficial.

Mai jos prezentăm cele mai brutale atacuri mediatice la adresa Occidentului, trecem în revistă principalele narațiuni ale propagandei ruse față de Ucraina și constatăm schimbarea ritoricii vizavi de scopurile armatei ruse în război.

I. Occidentul

Rusia amenință Occidentul cu arme nucleare

Începând aproximativ cu a doua jumătate a lunii aprilie, propaganda Kremlinului a devenit mai brutală față de Occident. S-a înregistrat o intensificare bruscă a discursurilor pro-război, inclusiv cu utilizarea armelor nucleare. Campania de propagandă a avut loc la toate nivelurile, începând cu canalele anonime de Telegram și terminând cu posturile federale și oficialii de la Moscova. În continuare, cele mai elocvente exemple.

După Ucraina „vom toca și mașina de război a NATO, dar și pe cetățenii țărilor NATO”, declară într-o emisiune de prime time unul dintre cei mai proeminenți propagandiști ruși, Vladimir Solovyov. Tot el susține că este timpul ca NATO să se întrebe dacă are cu ce să se apere, căci după finalizarea „operațiunii militare” din Ucraina, Rusia nu are de gând să se oprească și „nimeni nu va fi iertat”.

În paralele, intimidarea este efectuată și de către Moscova oficială. Pe 20 aprilie, Ministerul Apărării anunță că a testat cu succes noua rachetă hipersonică Sarmat. „Această rachetă îi va pune pe gânduri pe cei care încearcă să amenințe Rusia”, a declarat cu această ocazie Vladimir Putin.

În aceeași seară, subiectul este preluat de propagandiști. Într-una din emisiunile populare „de analiză” de la Rossia 1 TV, un notoriu cuplu de propagandiști Olga Skabeyeva și Yevgeny Popov îi au în calitate de invitați pe mai mulți experți militari care explică cu zâmbete pe buze ce ținte ar putea fi lovite de noile rachete. „Evident că este vorba despre teritoriul continental al SUA”, susține unul dintre generalii invitați. Potrivit lui, dacă racheta va ajunge pe teritoriul SUA, atunci s-ar putea ca „New Yorkul să nu mai existe”. La un alt post TV federal, Pervîi Kanal, deputatul din partea „Rusiei Unite” Yury Shvytkin repetă aceeași narațiune. Potrivit lui, o singură rachetă este suficientă pentru a șterge de pe fața pământului New Yorkul sau Marea Britanie.

După o săptămână în care televizoarele din Rusia au epuizat subiectul „Sarmat” și la o zi după reuniunea NATO din Germania, Kremlinul intervine cu o nouă porție de escaladare. De data aceasta, însuși președintele Putin amenință Occidentul. „Dacă cineva va dori să intervină în situația din Ucraina și va crea Rusiei pericole strategice, răspunsul va fi fulgerător. Toate deciziile în acest sens au fost luate”, a declarat Putin fără alte precizări. Aproape concomitent, ministrul de externe Serghei Lavrov a înfierbântat și mai mult situația, atenționând Vestul să nu subestimeze probabilitatea unui conflict nuclear.

Înaripați de declarațiile politicienilor, propagandiștii regimului continuă subiectul atacurilor nucleare și vorbesc direct despre război cu NATO. „E al treilea război mondial. Cu 40 de țări împotriva noastră, nu mai e o operațiune specială. Ne-au declarat război”, spune Olga Skabeyeva audienței postului Rossia.

Despre război vorbește și Margarita Simonyan, șefa RT, la o altă emisiune găzduită de Vladimir Solovyov. „Cred că cel mai realist scenariu este cel al celui de al treilea război mondial. Cunoscându-ne pe noi și pe liderul nostru, Vladimir Vladimirovici Putin, cunoscând cum aici funcționează lucrurile, (cred) că nu există nicio șansă că noi vom ceda”, spune șefa RT. Aceasta adaugă că, în opinia ei, „totul se va termina cu un atac nuclear”, fapt pe care ea este gata să accepte căci, adaugă Solovyov, „noi vom ajunge în rai, pe când ei pur și simplu vor crăpa”.

Eșecul campaniei de intimidare

Temperarea spiritului războinic rus din presă a venit la începutul lunii mai, după ce Occidentul a răspuns tranșant la amenințările Rusiei. Pe 28 aprilie, Joe Biden a calificat amenințările Rusiei drept „iresponsabile” și s-a arătat convins că acestea arată „disperarea” Moscovei în legătură cu eșecul campaniei din Ucraina. La o zi după declarațiile președintelui SUA, sub protecția anonimatului, un oficial al Pentagonului a declarat jurnaliștilor că Statele Unite monitorizează constat activitatea Moscovei în privința unui posibil atac nuclear și datele din teren arată că amenințările Rusiei nu trebuie luate în serios.

Declarațiile au fost subliniate și prin acțiuni. Concret, în toiul campaniei de propagandă rusă, președintele Joe Biden a cerut congresului SUA o creștere masivă a ajutorului financiar oferit Ucrainei – 33 miliarde USD. Dintre acestea 20 miliarde sunt destinate cheltuielilor militare și includ livrări de artilerie și vehicule blindate, adică a armelor ofensive, dar și pentru sporirea colaborării dintre serviciile secrete ale celor două țări. Ambele fapte au importanță simbolică căci vorbesc despre intenții (eliberarea teritoriilor Ucrainei) și determinare oficială a Washingtonului de a ajuta Ucraina să învingă.

Tanc rusesc distrus cu ajutorul rachetelor americane Javelin

După aproximativ două săptămâni de campanie mediatică de intimidare, pe 6 mai, Kremlinul a dezescaladat situația prin declarațiile unui reprezentat al Ministerului Afacerilor Externe. Acesta a spus că „nu există scenarii posibile de folosire de către Rusia a armelor nucleare în cadrul operațiunii din Ucraina”. Mai mult decât atât, reprezentatul a transmis că „Rusia ține cont de principiul că într-un război nuclear nu pot exista învingători”. Aceeași idee a transmis aproape concomitent și Alexandr Lukașenko, principalul aliat a lui Putin. Într-un interviu pentru presa occidentală, dictatorul belorus a menționat că „Putin nu vrea război cu NATO” și îndeamnă Vestul să facă tot posibilul ca să evite un astfel de conflict.

Sigur, este îngrijorător faptul că propagandiștii și politicienii ruși amenință cu război nuclear, însă menirea acestei campanii mediatice pare a fi nu atât pregătirea populației pentru război nuclear, cât tentativa de a intimida Occidentul.

Cu alte cuvinte, „războiul nuclear” dezlănțuit de Putin la televizor este o tactică din seria „măsurilor active”, strategia KGB-istă elaborată la începutul anilor `70 și aflată acum în arsenalul serviciilor secrete ale Federației Ruse.

Printre altele, „măsurile active” presupun campanii de înfricoșare a adversarului (pentru ei acesta a fost și este Occidentul) și implantarea ideii că la conducerea Kremlinului se află oameni capabili de orice. Scopul ar fi punerea presiunii pe Occident ca acesta să cedeze atunci când vine vorba de interesele strategice ale Moscovei. În cazul de față, Kremlinul încearcă să determine Occidentul colectiv să renunțe la ajutorul oferit Ucrainei sau cel puțin să determine unele state NATO să cedeze la presiunile Rusiei, astfel dezbinând coaliția anti-rusă.

II. Ucraina

Manifestul Kremlinului: „Tragediile și dramele războiului sunt benefice popoarelor care au fost seduse de rolul de inamic al Rusiei”

La începutul lunii martie, în timp ce ucrainenii descopereau îngroziți cadavrele mutilate ale locuitorilor orășelului Bucha, agenția de stat rusă RIA publica un material intitulat „Ce trebuie să facă Rusia cu Ucraina” în care îndeamnă la genocidul ucrainenilor. Astfel Kremlinul a intrat în cea de-a doua etapă a războiului ruso-ucrainean, etapa în care bombardamentele orașelor și violența față de civili sunt la ordinea zilei.

Acest material este ilustrativ întrucât cuprinde principalele narațiuni care domină astăzi spațiul mediatic rusesc vizavi de război: Ucraina este un stat artificial și nu are dreptul să existe; ucrainenii sunt o națiune inventată; toți ucrainenii sunt naziști și trebuie fie lichidați, fie reeducați; ucrainenii naziști sunt arma Occidentului împotriva Rusiei; Occidentul decadent este de vină pentru războiul și ororile din Ucraina.

Astfel, în material este susținută ideea că de „denazificare” are nevoi nu doar conducerea Ucrainei, ci și majoritatea cetățenilor care sunt „naziștii pasivi”. Se dă o explicație vagă: „denazificarea” presupune un șir de acțiuni față de „masa nazificată”, adică cetățenii ucraineni, care tehnic nu pot fi pedepsiți în calitate de criminali de război.

Autoturism cu inscripția „copii”, ciuruit de gloanțele soldaților ruși. Foto: unian.net

Acuzațiile aduse de propaganda rusă sunt de-a dreptul absurde: armata ucraineană și voluntarii care participă la război sunt „vinovați de genocidul poporului rus”, iar în „orașele rusești” Odesa, Harkov, Mariupol și Dnepropetrovsk autoritățile „naziste” ale Ucrainei, susținute de populație, au organizat „teroare totală” împotriva „antinaziștilor”.

În continuare este specificată „pedeapsa” pe care o „merită” ucrainenii. Aceasta ar consta în „ororile” pe care trebuie să le suporte un popor învins într-un „război cinstit”. Denazificarea populației mai constă în „reeducarea, care este obținută prin represiuni ideologice și cenzură dură în politică, cultură și educație”. Anume prin cultură și educație, se arată în material, a fost efectuată „nazificarea” populației.

Această „denazificare” (numită și „răscumpărarea vinei față de Rusia”) poate să fie efectuată doar de către învingătorul (Rusia) care ar avea control absolut asupra Ucrainei, cea din urmă „neavând dreptul de a fi suverană”. Ba mai mult, nici măcar denumirea țării nu poate fi păstrată, iar întreg teritoriul ucrainean trebuie împărțit în republici populare.

Mai exact, Rusia vrea să împartă Ucraina în două. Vestul țării (cinci oblasturi) să fie „independent”, dar forțat demilitarizat și neutru, sub permanentă amenințare a invaziei și cu trupele ruse pe teritoriul său. Restul teritoriul să fie sub controlul rusesc direct. Propaganda rusă mai susține că teritoriul devastat de război nu trebuie reconstruit, aceasta fiind o componentă a „pedepsei”.

În material se aduce drept exemplu Donbasul care ar fi fost „denazificat” abia după opt ani, perioadă după care „naziștii” au renunțat la legăturile sale cu Ucraina. În acest sens, propaganda rusă consideră că „denazificarea” întregii țări va dura cel puțin o generație.

Până la urmă, chiar în materialul propagandistic este menționată direct esența scenariului pe care Rusia îl dorește pentru Ucraina: „denazificarea înseamnă deucrainizarea”, căci ucrainenii ar fi o națiune creată artificial pe teritoriile Rusiei și îndreptată împotriva acesteia. Astfel, procesul de „deucrainizare” presupune și „deeuropenizarea” Ucrainei.

Mormintele victimelor ocupație ruse din orășelul Irpin, regiunea Kiev. Foto censor.net

Cât ține de atrocități, propaganda rusă susține că „tragediile și dramele războiului sunt benefice popoarelor care au fost seduse de rolul de inamic al Rusiei”.

Nu este de mirare că din punctul de vedere al propagandei ruse, „nazificarea” Ucrainei a fost sponsorizată și generată de Occident, iar „ucronazismul” (nazismul ucrainean) este un adevărat pericol pentru Rusia. Totodată, „denazificarea” presupune și „curățarea” de la „totalitarismul occidental”, de la „modelul civilizațional al degradării și descompunerii” și de la „mecanismele de subjugare” impuse de către SUA și Europa Occidentală.

Kremlinul și-a temperat scopurile, dar și-a înăsprit metodele

Textul publicat de RIA nu este un material propagandistic oarecare, căci astfel de materiale sunt elaborate de laboratoarele propagandei de la Kremlin. De fapt, Kievul a reușit deja să stabilească cine coordonează acest nou val al propagandei, fiind vorba despre Alexey Gromov, șeful administrației președintelui Federației Ruse.

Vom observa cum odată cu eșecul campaniei din Ucraina, Kremlin și-a schimbat narațiunea. Dacă la început Putin anunța o scurtă operațiune de „denazificare” și „demilitarizare” a Ucrainei, atunci în prezent Moscova oficial se concentrează pe „eliberarea” regiunii Donbas (compusă din oblasturile Donetsk și Luhansk), deși narațiunile privind necesitatea cotropirii Ucrainei nu dispar din discursul politicienilor și propagandiștilor ruși.

Totodată, la începutul războiului propaganda rusă dădea de înțeles că Moscova consideră că la conducerea Ucrainei se află un grup de „naziști”, pe când ucrainenii și rușii sunt, vorba lui Putin, „același popor” care trebuie „eliberat”. În prezent însă, propaganda rusă susține că majoritatea ucrainenilor sunt „naziști” și trebuie exterminați.

Această schimbare de viziune s-a văzut și pe front. În primele săptămâni de război existau cazuri izolate de violență și violuri, pe când ulterior acestea au devenit sistemice. Aceste fapte au fost confirmate serviciile secrete occidentale și rezultă din interceptările ale apelurilor telefonice efectuate de SBU în care superiorii ordonă soldaților „să-i ucidă pe toți” ucrainenii.

Rezultatul bombardamentelor ruse în orașul Mariupol

Cu alte cuvinte, Kremlinul folosește teroarea ca instrument de război. Aceasta este singura strategie de care este capabilă în prezent armata rusă: dacă nu ești în stare să ocupi un oraș, atunci îl distrugi (de exemplu Grozny, Aleppo, Mariupol); dacă nu ești în stare să subjugi o națiune, atunci o extermini.

În plan intern, propaganda lui Putin își atinge parțial scopurile, căci majoritatea populației în continuare susține războiul, deși există cazuri izolate de nesupunere. În plan extern, strategia Kremlinului pare a da greș. Vestul dă semnale că nu mai înghite acțiunile de intimidare ale regimului Putin, ba chiar răspunde prin sporirea susținerii oferite Ucrainei.  

Iurie Rotaru este cercetător asociat la Centrul de studii sino-ruse (CSSR) din cadrul ISPRI.