Dan Dungaciu*

Foto: președintele Igor Dodon (dreapta) și proaspătul premier Ion Chicu (stânga), fostul său consilier.

O manipulare de proporții se construiește astăzi la Chișinău și ea are un singur nume: „guvern tehnocrat”. Este un fals bine ticluit pentru a acoperi de fapt adevăratul profil al noului guvern instalat acolo: un guvern Dodon (ne-am întors la regimului Voronin din acest punct de vedere), respectiv un guvern pro-rus, orientat spre Est și controlat de Moscova.

Restul sunt fake-news-uri.

Și Voronin a avut trei guverne „tehnocrate”

Foto: președintele R. Moldova Vladimir Voronin (dreapta) la București, cel care și-a încheiat regimul prin expulzarea ambasadorului român de la Chișinău, introducerea de vize între cele două state și torturarea tinerilor pe 7 aprilie 2009.

Aceasta este esența noii entități politice care a apărut la Chișinău. Așa cum în vremea regimului Voronin unele guverne erau botezate tot „tehnocrate”, în realitate nu erau nimic altceva decât „guvernul Voronin” în diferite înfățișări. Și nu pentru că în guvernul instalat pe 14 noiembrie 2019 se află șase (!) consilieri ai președintelui Igor Dodon, inclusiv premierul, ci pentru că, în momentul în care au îmbrăcat uniforma regimului Dodon, orice urmă de „tehnocrație” sau inocență politică a dispărut.

Exact așa cum a fost în timpul regimului Voronin. După cum judicios a remarcat un fost ministru de la Chișinău, în 2001, „la învestirea Guvernului Tarlev I, 22 din 24 de membri ai guvernului nu erau din Partidul Comuniștilor, condus de Vladimir Voronin, care avea majoritate constituțională în Parlament. Voronin a dorit atunci să dea impresia unui guvern tehnocrat, un guvern care a păstrat și miniștri din cabinetul Braghiș, un guvern-vitrină și pentru vest și pentru est, pentru electoratul dur a comuniștilor, dar și (pe alocuri) pentru electoratul potrivnic ideologiei „voroniene”. Dar aparențele pe care a încercat să le păstreze Voronin în cei opt ani de guvernare, inclusiv prin cele trei guverne „tehnocrate”, au fost înșelătoare, ori acesta a sfârșit prin a omorî oameni la 7 aprilie 2009 și a institui regim de vize cu România”.

Igor Dodon procedează exact la fel.

Cităm în continuare: „Garnitura de miniștri propusă astăzi de „tehnocratul” Chicu, membrii Guvernului, fiecare după al său nume și CV, nu trebuie priviți în individualitatea lor, aceștia au acceptat să intre într-un guvern al lui Igor Dodon, al socialiștilor și al Moscovei și asta trebuie să fie abordarea generală. Ei nu mai sunt nici tehnocrați nici neutri nici curați. Sunt soldați în regimentul de luptă anti-românesc, anti-european și pro-rus al moscovitului Dodon. Nu încape îndoială, că liniile directoare ale politicilor realizate și implementate de acest Guvern vor fi plămădite la Președinție, la sediul PSRM, iar altele, cele mai spinoase vor fi trimise spre realizare de ambasadorul Federației Ruse, care, ieri a mers deja cu primele indicații la primăria Chișinău, unde îl avem, pentru patru ani, pe noul „tehnocrat” Ion (Ivan) Ceban”.

Premierul Chicu se definește „tehnocrat”, înainte de a fugi de întrebările presei

Că dl. Ion Chicu știe foarte bine lucrurile acestea a fost evident din prima intervenție publică. În primul său discurs, proaspătul premier a ținut să precizeze, fără să îl întrebe nimeni, că acest guvern „nu este un guvern al președintelui țării”, „suntem un guvern tehnocrat, apolitic” (după care a fugit, bărbătește, de întrebările presei).

Faptul că primele precizări ale noului premier sunt despre ce NU este guvernul său, spune multe. Precauțiile dlui Ion Chicu sunt suspecte, necredibile și ridicole. După debarcarea, la solicitarea lui Igor Dodon, a unui guvern din rațiuni de luptă pentru reformarea justiției, pretenția unui cabinet cu șase consilier prezidențiali că „nici usturoi nu a mâncat nici gura nu-i miroase” este o jignire publică.

Eticheta „tehnocrată” e de aceea nocivă și deloc inocentă. Funcțiile ei strategice și manipulatorii sunt evidente:

  • Ocultarea dimensiunii politice și strategice a acestui guvern despre a cărui orientare estică, după chipul și asemănarea fondatorului său Igor Dodon, nu mai vorbește nimeni;
  • Acoperirea faptului că, în realitate, corupția s-a așezat cu guvernul la masă, căci acest cabinet a fost votat de către soldații disciplinați (parlamentarii PSRM și PDM) puși până mai ieri în slujba fostului „Binom Plahotniuc-Dodon”, acum reeșapat sub forma parteneriatului Dodon-Filip, în care rolul lui Plahotniuc (masculul alfa) din Binomul de ieri este luat azi, păstrând proporțiile, de către Igor Dodon;
  • Inocentarea cabinetului și decuplarea lui artificială de Igor Dodon, respectiv de tot bagajul politic și geopolitic pe care acesta îl reprezintă, inclusiv proiectul rusesc de federalizare (Balșoi paket) al cărui promotor este și va fi președintele republicii;
  • Conferirea unui profil „neutru” și tehnic acestui guvern care, la limită, să fie finanțabile de către Vest, în condițiile în care finanțarea din partea Federației Ruse nu a venit, de fapt, niciodată în R. Moldova;
  • Escamotarea responsabilității Moscovei în sprijinirea și finanțarea acestui guvern pro-estic (precum Ucraina lui Ianukovici!), nu doar până la trecerea iernii, dar și pe mai departe.

În pofida erorilor majore care s-au făcut în ultimii apropo de R. Moldova, o susținere vestică a acestui guvern, cu atât mai puțin o susținere românească, sunt implauzibile, în ciuda ridicolului disperat la care s-a expus Igor Dodon – cel care declara fără să clipească că Romania are în componență teritorii „moldovenești”! – care cerea recent ca „frații noștri” (!), adică românii, să plătească creditul promis guvernului Sandu și noului guvern.

Ce urmează?

Lăsați Rusia să greșească la Chișinău!

Sursa: The Economist, 24 octombrie 2019.

Vă mai amintiți extrem de inspirata caricatură din The Economist după intempestiva retragere americană din Siria care ar fi lăsat, chipurile, Rusia ca principal actor în Orientul Mijlociu? E imaginea de mai sus, care arată un președinte rus ținând în brațe o imensitate de provocări și capcane. Americanii au plecat, Moscova „a câștigat”, fanfarele cântă, drapelele flutură, presa exultă liderul de la Kremlin. Dar ce urmează, după? Cum va reuși Rusia să descurce ițele unei regiuni nerezolvabile din multe puncte de vedere? Cu ce resurse, cu ce costuri, pentru cât timp?…

În esență, păstrând evident proporțiile, așa ceva se petrece acum și la Chișinău. E vorba despre o „victorie” rusească à la Pyrrus. Nu am pune rămășag că Rusia a dorit această evoluție, respectiv căderea guvernului Maia Sandu și ruperea coaliției largi PSRM-ACUM (așa cum nu au dorit-o cu adevărat nici SUA nici UE). Dar este cert că nu a putut să o evite, chiar dacă ar fi vrut. Iar domnul Putin s-a mai ales cu încă un cuib de viespi în brațe.

Rusia are acum în R. Moldova și președintele și guvernul și Chișinăul. Un pachet fabulos, greu de imaginat cu un an în urmă. Aparent, o victorie strălucitoare… Aproape ca în Siria!

Să vedem, însă, ce urmează. Să facem doi pași înapoi și să urmărim, de la distanță, spectacolul. O Republica Moldova fără resurse financiare și nefinanțabilă de către Vest sau – Doamne ferește! – de către România, are acum o garnitură pro-rusă la butoane, căreia îi spune, pudic, „tehnocrată”.

Șahistul Igor Dodon a calculat, care va să zică, totul.

Moscova este la mutare.

Așteptăm.

 

*Dan Dungaciu este membru în Consiliul de Experți LARICS.