Președintele american Joe Biden (dreaptă) și omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski. Sursă foto: Associated Press
Cristina Melnic*
Momentul îndelung așteptat de către președintele Zelenski pentru o întrevedere cu președintele Joe Biden s-a întâmplat, în sfârșit, la Casa Albă, pe 1 septembrie, cu o zi întârziere după o a doua reprogramare anunțată anterior de la Washington, administrația prezidențială americană fiind în mod justificat mai preocupată pe plan extern de evenimentele din Afganistan și retragerea trupelor americane, iar pe plan intern de dezastrele naturale cauzate de uraganul Ida și gestionarea noului val pandemic de COVID aflat în ascensiune.
Desigur că amânarea repetată a acestei întâlniri, precum și distanța de timp relativ mare de la turneul european al președintelui american și summitul SUA-Rusia care a avut loc în luna iunie, a conferit o stare de tensiune părții ucrainene. Mai ales că devenise tot mai limpede în presa de la Kiev că problematică ucraineană și criza din estul Ucrainei (împreună cu anexarea Crimeii) devin un subiect de nivel secundar sau chiar terțiar pe agenda americană și implicit globală de geopolitică. Mai mult, din semnalele transmise de administrația Biden până în ajunul vizitei lui Zelenski la Washington se arată că criza ucraineană a ajuns să reprezinte doar o problemă regională, iar declarațiile președintelui SUA de la întrevederea cu Zelenski au confirmat faptul că Ucraina este privită strict prin grila de securitate europeană: „Ucraina și Statele Unite au un sistem de valori comune și un angajament puternic pentru îndeplinirea unei promisiuni… și aceasta este o Europă întreagă, liberă și în pace”, după cum a transmis Biden.
Sursă foto: Administrația prezidențială a Ucrainei
Ucraina – fără o perspectivă clară de aderare la NATO
După cum se estima în spațiul mediatic din Ucraina înainte de vizita președintelui Zelenski în SUA, acesta nu se putea întoarce nici în cel mai optimist scenariu cu garanții de securitate de la Casă Albă, iar așteptările cele mai mari erau legate de conferirea unei oportunități de apropiere graduală față de NATO, participarea la procesul MAP (Membership Action Plan) și aderarea la alianța militară – însă acestea nu au fost îndeplinite. „Asistență în orice privință, cu excepția NATO: ceea ce Zelensky și Biden și-au promis reciproc”, titrează Evropeiskaia Pravda într-o analiză ulterioară declarației comune semnată de către cei doi șefi de stat. Autorul articolului, Serghey Sidorenko, remarcă faptul că „în aliniatul cu titlul ambițios «sprijin pentru aspirațiile euroatlantice ale Ucrainei», nu este nicio singură frază despre un astfel de sprijin… sau o promisiune de a ajuta calea aderării” la NATO a Ucrainei, iar acest lucru „nu este un accident”.
Sursă foto: Fragment din Declarația comună privind parteneriatul strategic SUA-Ucraina publicată pe site-ul oficial al Casei Albe
De altfel, articole din presa ucraineană premergătoare vizitei lui Zelenski în SUA prevesteau faptul că „este puțin probabil să se obțină garanții directe de securitate”, însă chiar și în aceste condiții ar fi bine ca „Ucraina să nu șantajeze Statele Unite” și „să nu se plângă părții americane cu privire la Memorandumul de la Budapesta și la aderarea la NATO”.
Între timp, de la Washington, Ucraina a obținut un pachet de asistență financiară pentru armament în valoare de 60 de milioane de dolari, un nou acord-cadru formal de cooperare în domeniul apărării și securității și reactivarea Comisiei de parteneriat strategic (PSC) între Ucraina și Statele Unite, care fusese suspendată încă din 2018. De asemenea, pe plan securitar, SUA au subliniat că nu vor recunoaște niciodată anexarea Crimeii și și-au reafirmat sprijinul deplin pentru eforturile internaționale de soluționare a conflictului din Donbass, inclusiv formatul Normandiei, însă fără să-și exprime în mod clar dacă va accepta sau nu să facă parte din acesta (o altă dorință exprimată anterior de către partea ucraineană).
Elefantul din cameră: Nord Stream 2
Având în vedere faptul că Statele Unite nu au promis Ucrainei nicio garanție directă de securitate sau o perspectivă clară de aderare la NATO, președintele Zelenski spera măcar la o compensație economică în urma acordului Nord Stream-2 cu Germania. Fiind conștient de decizia administrației Biden de a nu bloca construcția gazoductului care va conecta – din nou! – direct Rusia cu Europa și va ocoli Ucraina, o ultimă solicitare de intervenție asupra finalizării acestui proiect a fost rostită voalat, singurul rezultat al discuțiilor pe această tematică a fost cel exprimat de președintele ucrainean la conferința de presă de după întâlnirea de la Casa Albă prin care acesta ar fi primit garanții personale din partea lui Joe Biden în vederea impunerii unor sancțiuni împotriva Nord Stream 2 în cazul încălcărilor și a creării unei situații periculoase pentru Ucraina. (Declarația președintelui Zelenschi aici.)
Singura chestiune pozitivă ar fi una din concluziile la care a ajuns editorialistul Vadim Denisenko în articolul său din gazeta.ua privind principalele rezultate ale vizitei lui Zelenski la Washington: „Nord Stream-2 nu va fi urmat de alte concesii către Kremlin”. Reamintim faptul că punerea în exploatare a gazoductului Nord Stream 2 între Rusia și Germania este o amenințare de securitate energetică pentru Ucraina, fiindcă relevanța strategică a Ucrainei va scădea covârșitor de îndată ce conducta va deveni operațională, iar Rusia nu va avea nevoie de Ucraina drept cale de tranzit a gazului spre Europa (acordul de tranzit expiră în 2024).
În plan economic, în cadrul vizitei președintelui ucrainean la Washington s-au pus bazele unei cooperări privind energia nucleară, fiind semnat un memorandum (dar nu un acord) și un plan de investiții în valoare de 30 de miliarde de dolari între Energoatom, operatorul centralelor nucleare din Ucraina, și Westinghouse electric, producătorul american de reactoare nucleare, privind construcția de noi reactoare ale centralei nucleare Khmelnițki. Această inițiativă poate fi privită și din perspectiva că Washington este gata să investească în construcția infrastructurii pentru furnizarea de surse alternative de energie la gazul rusesc care nu va mai tranzita Ucraina odată cu finalizarea Nord Stream 2. Gest de consolare?
La programul de asistență financiară obținut de administrația kieveană se mai pot adăuga încă 45 de milioane de dolari drept asistență umanitară pentru a gestiona consecințele conflictul aflat în curs de desfășurare în estul Ucrainei, iar alte 12,8 milioane de dolari vor fi alocate combaterii efectelor pandemiei, fiindu-i promise, de asemenea, furnizarea de loturi suplimentare de vaccin împotriva COVID-19. În continuare, Ucraina ar mai putea primi cel puțin 3 miliarde de dolari de la Banca de Export-Import a SUA (EXIM) pentru proiecte economice, însă această cooperare va depinde numai de succesul reformelor pe care Ucraina le va implementa în perioada următoare îndeosebi în sistemul judiciar.
Sursă foto: Administrația prezidențială a Ucrainei
Tema pentru acasă a lui Zelenski: lupta împotriva corupției
Pragmatismul american – cauzat din experiențe trecute, atunci când SUA au semnat memorandumuri în valoare de zeci de miliarde de dolari cu Ucraina – va fi marca acestei administrații: intrarea în vigoare a acordurilor și a ajutoarelor va depinde de o serie de factori și de condiționalități, care implică din plin administrația Zelenski și sunt la îndemâna ei.
În primul rând, Ucraina trebuie să reformeze sistemul judiciar în conformitate cu cele mai bune practici internaționale, iar primul pas la care Kievul s-a angajat este să aleagă în perioada imediat următoare un nou procuror specializat în anticorupție și să adopte legi pentru a proteja independența Biroului Național Anticorupție, precum și pentru a asigura un proces transparent și credibil pentru alegerea succesorului său. De asemenea, Ucraina s-a angajat să adopte o legislație care va stabili un proces solid de verificare a investițiilor și să implementeze reformele recomandate de Fondul Monetar Internațional.
O mare parte a acestor reforme trebuiau deja realizate înainte de vizita lui Zelenski la Casa Albă, după cum sublinia în primăvară secretarul de stat american Anthony Blinken, însă niciuna dintre acestea nu a fost realizată, conform analizei publicației tsn.ua, în care se subliniază faptul că „actuala administrație americană este foarte pragmatică” și „vor acțiuni concrete din partea Ucrainei”, iar ceea ce i s-a dat deocamdată Kievului este „o fereastră de oportunitate” sau, în termeni metaforici, „mai degrabă o undiță, decât un pește prins”
Evoluția de mai departe a relațiilor dintre Ucraina și SUA, precum și procesul de reconstrucție și modernizare al țării din estul Europei depinde în cea mai mare măsură de ucraineni și de liderii săi politici. Ucraina își are soarta în propriile mâini, iar acest aspect ar trebui să fie perceput la nivelul întregii societăți.
Visul euroatlantic, care pare acum mai greu ca niciodată de împlinit, va trece prin voința și putința politicienilor de la Kiev, pe de-o parte, și capacitatea populației de a răspunde corespunzător față de un asemenea proiect major (în ceea ce privește opțiunile populației față de NATO, a se vedea aici).
*Cristina Melnic este absolventă a Masterului de Studii de Securitate al Universității din București și expertă LARICS pe spațiul post-sovietic.
