*Nicolae Țîbrigan
Dacă nu recunoașteți personajele din poză să știți că e vorba despre dictatorul sovietic Iosiv V. Stalin și ministrul de externe al Germaniei naziste, Joachim von Ribbentrop, în timpul semnării tratatului de neagresiune între cele două regimuri totalitare din 23 august 1939. Anul acesta se vor împlini 80 de ani de la semnarea Pactului Stalin-Hitler, așa cum e cunoscut de istorici.
Încă de atunci interesele lui Hitler și Stalin prevalau în fața ideologiilor: cel de-al Treilea Reich dorea să-și asigure flancul estic în perspectiva invadării Poloniei (1 septembrie), iar Stalin dorea să câștige timp pentru a-și înzestra armata și a reveni în Europa în postura de „învingător”. Sună cinic, dar cam așa e întreaga istorie a omenirii.
Am folosit această poză emblematică deoarece anul acesta Federația Rusă anunță printr-un comunicat că va organiza un spectacol cu focuri de artificii pentru „a sărbători” 75 de ani de la „eliberarea” a șaptesprezece capitale est-europene în anii 1944-1945. Dar niciun foc de artificii pentru celebrarea a 80 de ani de la Pactul sovieto-german.
Drept reacție ministerele de externe din Țările Baltice i-au convocat pe rând pe ambasadorii ruși pentru a le înmâna note de protest față de aceste „artificii” istorice și le-a catalogat drept provocări, dar asta nu a împiedicat Kremlinul să-și urmeze planul propagandistic.
Pe 24 august și 31 august (de Ziua Limbii Române) la Kremlin vor fi lansate focuri de artificii pentru a celebra „eliberarea” Chișinăului și respectiv a Bucureștiului de sub „ocupația fascistă” (sic!).
Paralel, președintele Dodon s-a sincronizat cu „serbarea”, așa că pe 24 august va organiza la Chișinău o serie de manifestații pentru a marca „eliberarea Moldovei (sic!) de fascism” (vechea sintagmă simbolică folosită de comuniștii lui Voronin era „româno-fasciști). La nivel imagologic, Dodon și socialiștii se referă, de fapt, la „eliberarea” teritoriului dintre Prut și Nistru de administrația românească pentru că „românii e fasciști!” (celebra butadă).
MAE al României nu a venit momentan cu nicio reacție față de „serbarea” programată la Moscova sau la Chișinău.
De altfel, sfârșitul regimului nazist în Europa de Est a marcat începutul unei noi ocupații mult mai îndelungate și cu urmări la fel de dezastruoase. Asta s-a întâmplat și în cazul României, unde regimul dictatorial al lui Antonescu, după o scurtă perioadă de tranziție, fusese înlocuit cu un guvern minoritar impus națiunii române prin presiuni sovietice directe. Armata Sovietică s-a restras din România abia în 1958.
Blocul sovietic din Europa de Est în timpul Războiului Rece (1949 – 1989)
Sursa: The Economist
Când uităm trecutul, riscăm să-l repetăm
Astăzi constatăm însă că, pe măsură ce amintirea despre cel de al Doilea Război Mondial se estompează, Rusia lui Putin devine din ce în ce mai ocupă de rescrierea istoriei recente a Europei. Originile și consecințele tragice ale ultimului război mondial sunt ignorate în mod consecvent de propagandiștii de la Kremlin.
Despre acest pact, negat de regimul sovietic până în ultimul moment, trebuie să știm сă a funcționat oficial timp de 22 de luni ca document de neagresiune între Germania lui Hitler și Uniunea Sovietică a lui Stalin.
Neoficial, pactul mai includea protocoale adiționale secrete prin care sferele de interese sovietice și germane erau delimitate pe seama statelor est-europene. Istoricii consideră că inițiatorul acestor protocoale fusese însuși Stalin.
Fragment din Protocolul adițional secret al Pactului Stalin-Hitler: „ […] 3. În privinţa Europei sud-estice, partea sovietică subliniază interesul pe care-l manifestă pentru Basarabia. Partea germană îşi declară totalul dezinteres politic faţă de aceste teritorii. 4. Acest protocol va fi considerat de ambele părţi ca strict secret. Moscova, 23 august 1939”
Sursa: historyfoundation.ru
Surprinzător, dar colaborarea între cele două regimuri totalitare era mai veche, mai ales că soldații germani participau la tot soiul de deplasări în Uniunea Sovietică pentru a se inspira din GULAG-urile și experiența sovietică în lichidarea rapidă a unor categorii de populații.
Întreaga mașinărie de exterminare nazistă a fost construită după chipul și asemănarea lagărelor lui Stalin din Siberia!
În ziarul „Pravda”, Moscova se prezenta drept „o eroică luptătoare antifascistă”, dar ascundea faptul că pe evreii care s-au refugiat în URSS de frica lui Hitler i-a dat pe mâna GESTAPO în semn de prietenie.
Această „prietenie” între sovietici și naziști este reflectată și de statistica oficială din 1940: URSS asigura 74% din nevoile de fosfat ale Reichului, 65% din cele de crom, 55% din mangan și 34% din petrolul importat. Conform Acordului comercial semnat în același an, Uniunea Sovietică a exportat în Germania 1 milion de tone de cereale și 900 000 tone de ulei de floarea-soarelui, în timp ce populația era înfometată.
Campania „75 ani de la eliberare” la foc continuu
Toate ororile regimului sovietic sunt tăinuite, astfel încât să trecem cu vederea marile eșecuri ale comunismului (exterminări, deportări, persecuții, asasinate, etc.). În schimb este păstrată narațiunea dezinformatoare simplistă – eroismul „poporului sovietic” împotriva bestiilor naziste este exeplificat prin procesiunile anuale ale „Regimentului Nemuritor” atât în Rusia, cât și în străinătate. La aceste parade participă maturi dar și copii cu portrete ale veteranilor din al Doilea Război Mondial (chiar dacă nu au nicio relație de rudenie cu aceștia).
Dacă ai nenorocul să locuiești în Rusia și să critici astfel de manifestații publice, punând la îndoială legitimitatea istorică a acestor marșuri, riști să fii catalogat automat drept hitlerist. Desigur că e un nonsens, dar din acest nonsens pot deriva o serie de consecințe dramatice pentru cetățeanul în cauză.
În schimb, în statele occidentale, propagandiștii de la Sputnik și RT te vor eticheta simplu drept „rusofob” dacă îndrăznești să critici „manifestația” de 9 mai sau folosirea paglicii Sf. Gheorghe (simbol țarist).
„Regimentul Nemuritor” celebrat de Ambasada Rusiei în România via Centrul Rus de Știință și Cultură (9 mai 2019)
Sursa: Facebook
Probabil vă aduceți aminte și de postarea bilingvă de pe pagina Ambasadei Rusiei din decembrie 2018, unde crimele Armatei Roșii în timpul ocupației erau negate în cel mai cinic mod. Postarea stârnise adevărate valuri de revoltă în rândul utilizatorilor platformei și i-au oferit vizibilitatea necesară narațiunilor propagandistice.
Așa cum bine anticipasem, „provocările digitale” ale Rusiei pe Facebook-ul românesc s-au ținut lanț în contextul apropierii „aniversării” a 75 ani de la presupusa eliberare.
Din decembrie 2018 și până în prezent Ambasada distribuise zeci de postări unde trecutul este reflectat parcă într-o oglindă de carnaval pentru a-l distorsiona într-o manieră tragicomică. E una din tacticile noii propagande a lui Putin.
Colaj cu postări pe pagina de Facebook a Ambasadei Rusiei în România în contextul aniversării celor 75 de ani de „eliberare” a Bucureștiului
Sursa: Facebook
Evident că nici această campanie n-a fost scutite de momente penibile, cum a fost postarea Ambasadei Rusiei din 28 iunie unde justifica anexarea Basarabiei, acuzând autoritățile române de tratamente violente împotriva basarabenilor în perioada interbelică.
Iar pentru a demonstra cât de „bucuroși și exultați” erau basarabenii la sosirea trupelor sovietice în Chișinău, Ambasada publicase chiar o poză care nu avea legătură cu Basarabia.
Reacțiile virulente ale utilizatorilor de social-media, precum și cea a MAE, l-a determinat pe ambsadorul Kuzmin să șteargă postarea cu bucluc. Dar internetul ține minte, nu uită. Așa că voi reactualiza aceste informații ori de câte ori e nevoie.
Falsa luptă anti-fascistă a Rusiei
Recent Ministerul de Externe rus a dat publicității un raport detaliat despre așa-numita „glorificare a nazismului” în peste șaizeci de țări. Am analizat cu atenție ce s-a scris despre România și am descoperit că propunerea Primăriei Sectorului 2 din Capitală de a redenumi Parcul Tolbuhin este considerată drept „glorificare a nazismului”. Și aici diplomații lui Putin au depășit orice limită a ipociziei.
În timp ce aceștia discreditează neobosit (mai ales imagologic) neonazismul în state precum Ucraina, Polonia, sau Țările Baltice, regimul Putin stabilește relații strânse cu organizațiile și partidele de extremă dreaptă din Germania, Grecia, Franța, Italia și alte state europene.
Obiectivul e de a consolida legăturile între organizațiile de extremă dreaptă „de la Gibraltar, la Vladivostok”, iar ceea ce-i unește pe „conservatorii putiniști” este ura față de SUA, UE și LGBT.
Noi dovezi în acest sens au fost publicate recent de BuzzFeed având în centru o înregistrare video cu camera ascunsă. Din înregistrarea făcută în Moscova reiese că un consilier al lui Matteo Salvini purtase o dicuție cu un interlocutor necunoscut cu scopul de a obține 65 milioane de dolari fonduri rusești din industria petrolieră pentru Liga Nordului.
La începutul acestui an, o altă înregistrare video l-a surprins pe liderul extremei drepte din Austria – Partidul Libertății, într-o vilă din Spania în timp ce oferea contracte guvernamentale în schimbul sprijinului acordat de un oligarh rus.
Treptat rețeaua europeană a Kremlinului își face simțită prezența din ce în ce mai pregnant, mai ales că luna trecută poliția italiană a reușit să destructureze o rețea de trafic de arme și muniție, unde au descoperit o mare ascunzătoare de arme de război, printre care și o rachetă aer-aer. Cetățenii italieni vizați de anchetă s-ar fi alăturat milițiilor pro-ruse din regiunea separatistă Donbass, în estul Ucrainei.
Imaginea de ansamblu este clară. Extrema dreaptă din Europa găsește un sprijin constant în Rusia lui Putin, în special în ceea ce privește narațiunile și abordările politice xenofobe, naționaliste și vetuste. Iar Kremlinul, care dorește să destrame prin amplificarea diviziunilor existente atât NATO cât și UE, găsește în acești extremiști obsedați de suveranism „idioții utili” perfecți.
Ori cooperarea internațională transparentă, bazată pe democrație, libertate și stat de drept reprezintă un adevărat coșmar pentru regimul putinist. În condițiile în care modelul occidental și de succes ar evidenția stagnarea și încălcările flagrante ale drepturilor omului în Rusia de astăzi.
Așadar, să nu ne facem iluzii referitor la perspectiva scăpării de „experiențele negative” ale secolelor XIX și XX. Ori, în prezent nu avem semnale clare asupra revenirii la vechile războaie comerciale, iredentism, conflicte diplomatice grave, clivaje interstatale generalizate ș.a.m.d. Să fim doar mai vigilenți și să nu ne culcăm pe o ureche.
În loc de concluzii
Credeți că doar extrema dreaptă e preferata Kremlinului pentru a destructura Occidentul?
Strategii ruși joacă de obicei la două capete, așa cum au procedat și în cazul alegerilor prezidențiale din SUA, reușind să exploateze tensiunile sociale existente în societate.
Acum Rusia urmărește să mențină concomitent și legăturile cu extrema stângă din Europa, și aici vorbim de vechile partide comuniste precum partidul președintelui ceh Zeman, cât și cu socialiști moderați. Unii dintre aceștia sunt aciuați pe malul Dâmboviței și se vaită de „rusofobia” românilor, aplaudând falsul angajament „anti-fascist” al Kremlinului.
Dar înainte de a rezerva locurile din față la „spectacolele” de artificii din Moscova, aceștia ar trebui să-și pună o întrebare logică: dacă Putin ar fi cu adevărat îngrijorat de răspândirea neonazismului în Europa, de ce se simte confortabil cu legăturile politice și financiare ale guvernului rus cu extrema dreaptă din Occident?
*Nicolae Țîbrigan este membru al Consiliului de Experți LARICS.