*Nicolae Țîbrigan
Rețelele sociale, în special Facebook, au fost împânzite relativ recent cu mesaje și meme-uri despre existența unei așa-numite „rusofobii” la nivelul populațiilor statelor occidentale. Chiar ultimul articol pamflet scris pe 31 decembrie 2017 de Neil Clark pe Sputnik International se referă la anul 2018 ca unul al „rusofobiei”. Această campanie a Kremlinului este intens răspândită și pe Twitter sau Google și poate fi urmărită ușor prin căutarea #russophobia.
În România, isteria propagandei pro-Kremlin privind existența unei „rusofobii” este distribuită mai ales online, prin intermediul unor conturi false, grupuri de discuții, pagini, site-uri și bloguri afiliate Moscovei. Vreți câteva exemple? Le puteți găsi ușor în următoarea listă cu trei surse reprezentative:
- NU VREM SA LUPTAM IMPOTRIVA RUSILOR! – grup creat și administrat de Dragos Popa (originar din Baia Mare) încă în februarie 2015 cu scopul de „a stavili tendința, tot mai evidentă, a S.U.A. și NATO de a crea o lume unipolară”. Prin intermediul grupului (devenit acum secret), trolii și „activiștii de ocazie” pro-Kremlin se coordonează în lansarea unor teme ale campaniilor de dezinformare (cum ar fi „O SOLUTIE PENTRU SANATATEA ROMANIEI: ADERAREA ÎN GRUPUL DE LA VISEGRAD”), cultul personalității față de Vladimir Putin, promovarea și încurajarea distribuirii de informații false despre scutul antirachetă de la Deveselu, programul de achiziție a sistemului de rachete Patriot de către România, despre performanța militară a Armatei Ruse în Siria și a armamentului rusesc, etc. Sursele online distribuite pe grup variază, de la știri/editoriale publicate pe RT/Sputnik.md, site-uri de fake-news (Activenews.ro, Dzr.org.ro etc.) sau bloguri putiniste (IN PRIMA LINIE a Georgianei Arsene), la meme-uri și gif-uri pro-Kremlin.
Sursa: Facebook
- BUNA ZIUA, RUSIA, здравствуйте Россия – pagină administrată de Aurora Inoan (cu domiciliul în Ruse, Bulgaria), ocupându-se și de o afacere personală (Centrul naturist Herba Vita cu sediul pe str. Mostova 17a, Ruse) pentru a-și întreține activitatea propagandistică. La profilul paginii este afișată imaginea unei emisiuni cu eleva Sabina Elena – fata cu bentița tricolor care a scandalizase în 2013 întreaga Românie, oferind publicațiilor ultra-naționaliste de lucru. Printre materialele distribuite, găsim un număr mare de articole preluate de pe TsarigradTV (site deținut de magnatul Konstantin Maloffev, unul dintre apropiații lui Putin și principalul finanțator al propagandei ruse în Balcani și Spania), Sputnik, RT, TASS și News.bg.
Sursa: Facebook
- JUSTITIE -DREPTATE SI ADEVAR. – grup cu peste 100 000 de membri, administrat de Pantea Romulus Alex (avocat și membru al Asociației „PRO EUROPA” I.L.E.D.O.R.A.V.N.D. fondată în martie 2004 cu sediul în Zimnicea, Teleorman) cu preocupări față de creșterea „rusofobiei” în rândul românilor. În descrierea grupului vedem că scopul asociației ar fi „sprijinul cetățenilor români din țară și străinătate pentru a-și rezolva toate problemele privind încălcarea drepturilor lor fundamentale […] de a informa […] despre acapararea întregii puteri economice și politice din România de către ofițerii superiori de securitate neo-ceaușiști și familiile lor, prin prezentarea de probe în acest sens”, iar dacă ne uităm pe site-ul și statutul asociației „PRO EUROPA” observăm că acolo lipsesc orice referințe despre concepte precum „securiști”, „neo-ceaușiști”, „capturarea puterii” etc. De asemenea, m-am întrebat ce legătură are scopul asociației privind justiția și dreptatea cu „rusofobia” din România, așa că am intrat pe unul dintre conturile de Facebook ale lui Pantea și am dat de o poză iconică a lui Putin afișată la Cover Photo. Coincidență, dragi cititori?
Profilul de Facebook al lui Pantea Romulus Alex
Sursa: Facebook
Am vrut să văd care este tematica postărilor acestuia și, dincolo de imagini/gif-uri/filmulețe haioase sau pisici, am dat de imagini din Ingușetia și Cecenia (Federația Rusă). O rapidă căutare pe Facebook cu ajutorul motorului Graph Search mi-a arătat că Pantea vizitase Moscova și că mai este administratorul grupului de propagandă pro-Kremlin PRIETENI CARORA LE PLACE RUSIA creat în ianuarie 2017.
Avocatul Pantea Romulus Alex din Zimnicea, județul Teleorman
Sursa: Facebook
În descrierea grupului de la Cover Photo cu un AK-47, șapcă muncitorească, muniții și o grenadă, aruncate pe steagul Chinei lui Mao (imagini reprezentative pentru Rusia lui Putin!), Pantea tună și fulgeră împotriva „bastarzilor de capitaliști” și, evident, laudă „RUSIA” (scrisă cu majuscule) pentru că „a castigat un razboi , a scapat omenirea de nazism , normal (sic!) ca invingatorii culeg laurii ..pe cand altii au jucat la 2 tambale [cu referire și la România – n.r.] , au primit ce au meritat , si inca rezonabil !”. Despre respectarea normelor elementare ale gramaticii limbii române nici nu mai merită să discutăm în acest caz.
Descrierea Cover Photo realizată de Pantea în grupul PRIETENI CARORA LE PLACE RUSIA
Sursa: Facebook
„Termenul trădează, mai degrabă, o atitudine de auto-victimizare și o tactică de „inventare a dușmanilor” atât de către Kremlin, cât și de presa afiliată puterii, decât o constatare reală a unui fapt”
Momentan, grupul nu e folosit eficient pentru campaniile de propagandă pro-Kremlin în spațiul online românesc, rămânând la stadiul de platformă de distribuire a imaginilor cu centrul Moscovei în amurg, dansuri caucaziene, iepurași, Crăiasa Zăpezii (Snegurocika) și femei kurde care luptă împotriva ISIS. Asta doar până nu e „pompat” artificial.
Despre anti-rusism și „rusofobie” din mințile propagandiștilor pro-Kremlin
Utilizarea termenului de „anti-rus” sinonim cu „rusofobia” are o istorie mai lungă cu origini în războaiele napoleoniene din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Nu voi insista mult pe evoluția acestuia, deoarece demersul meu se axează mai mult pe campania și isteria demarată relativ recent de Kremlin, prin folosirea unui concept anacronic. Termenul sugerează, mai degrabă, o atitudine de auto-victimizare și o tactică de „inventare a dușmanilor” atât de către Kremlin, cât și de presa afiliată puterii, decât o constatare reală a unui fapt.
„A fi pro-occidental, pro-american sau pro-european nu presupune automat manifestarea anti-rusismului, chiar dacă Moscova tinde să perceapă și interpreteze lucrurile astfel”
Pentru designerii dezinformărilor și ai campaniilor pro-Kremlin, orice efort de „contracarare a acțiunilor de dezinformare și monitorizare a formelor de război informațional” este tratat ca o manifestare a anti-rusismului și „rusofobiei”. E de ajuns să ne uităm sumar peste site-ul RUSUL.RU (administrat de Edmund Eduard Tiribentea din România, dar cu servere în Arizona, Statele Unite) și să dăm de o secțiune specială – „ORGANIZAȚII ANTI-RUSIA” cu doar trei mențiuni: Paginaderusia.ro, CheckMedia.ro și, bineînțeles, LARICS.
Captură după secțiunea „Organizații anti-Rusia” de pe site-ul de propagandă pro-Kremlin RUSUL.RU
Sursa: rusul.ru
Dar „coordonatorii” acestei campanii a „rusofobiei” în Europa uită că a contracara dezinformarea venită direct/indirect pe canale rusești nu reprezintă și anti-rusism. Mai ales că utilizăm fact checking-ul (verificarea online a știrilor/informațiilor) în demontarea propagandei anti-occidentale și pro-Kremlin nu din cauza existenței Rusiei, în sine (împreună cu valorile sale politico-culturale), ci pentru ceea ce face Kremlinul (măsurile sale hibride la nivelul stalelor europene, inclusiv în România). De altfel, însăși campania de popularizare a isteriei „rusofobe” fusese demarată acum patru ani, după anexarea Crimeei și intervenția trupelor Federației Ruse în estul Ucrainei, așa cum arată graficul realizat de cercetătorul Ben Nimmo, de la Atlantic Council:
Frecvența mențiunilor despre „rusofobie” în comunicatele Ministerului rus de Externe (2000-2016)
Sursa: @benimmo (Twitter)
Ori, prin echivalarea celor două concepte, total diferite, se comit și două erori fundamentale. În primul rând, a fi pro-occidental, pro-american sau pro-european nu presupune automat manifestarea anti-rusismului, chiar dacă Moscova tinde să perceapă și interpreteze lucrurile astfel. Orice încercări ale statelor vecine de întărire și dezvoltare a celor trei piloni ai democrației liberale (alegeri libere și corecte, statul de drept și libertatea de exprimare) sunt percepute de către strategii de la Kremlin ca amenințări directe la adresa securității Rusiei și a întregii „Lumi ruse”. Și acum, dacă vom sta strâmb și vom judeca drept, se pare că primul „rusofob” și „anti-rus” din istoria modernă a Rusiei a fost nimeni altul decât… țarul Petru I (zis și Petru cel Mare) căruia, conform tradiției, i se atribuie europenizarea și modernizarea Rusiei, salvând-o de autodistrugere și tendințele asiatice.
În actualul context post-Război Rece, Kremlinul a privit revoltele din fostele republici sovietice (Revoluția Portocalie, Revoluția Trandafirilor, Revoluția Twitter, Euromaidanul) și lumea arabă (Primăvara Arabă) ca eforturi concertate ale Occidentului, în special ale Statelor Unite, de a răspândi valorile democratice, deci anti-rusești, în lume. Astfel au apărut și variantele alternative à la russe la democrația clasică, liberală – „democrația suverană” și „iliberalismul”, răspândite dincolo de hotarele Federației Ruse, cu focare din ce în ce mai vizibile în statele Europei Centrale și de Est.
Elementul central din întregul instrumentar al propagandei pro-Kremlin rămâne sinecdoca
În al doilea rând, echivalarea termenilor anti-rus și „rusofob” de către Kremlin și presa afiliată reprezintă un instrument retoric, denumit și SINECDOCĂ – o figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părții și invers, unde o parte a unei entități mai mari (Kremlinul, Rusia ca actor politic, guvernul rus, aparatul instituțional etc.) este folosită în locul întregului (Rusia ca stat vast cu o istorie politică, socială și culturală complexă).
Sinecdoca este folosită cel mai des ca instrument util în cadrul propagandei gri. În volumul „At War with Metaphor: Media, Propaganda and Racism in the War on Terror” semnat de Erin Steuter și Deborah Wills, este prezentat modul în care sinecdoca este folosită pentru fabricarea unor inamici fictivi: „prin blamarea inamicului, se produce o consolare și întărire a stimei de sine ca urmare a nereușitelor pe plan intern” (p. 29). De exemplu, terorismul ar fi reprezentativ pentru toți arabii, sau extremismul religios ar fi caracteristic pentru toți musulmanii.
Campania STOP RUSSOPHOBIA lansată pe grupul NU VREM SA LUPTAM IMPOTRIVA RUSILOR în august 2017
Sursa: Facebook
La fel și presa sau colportorii Moscovei, utilizează sinecdoca pentru a transmite mesajul că Occidentul percepe întreaga Rusie (inclusiv poporul rus și cultura rusă) ca inamic direct. Imaginea țării ca întreg este transferată și la nivelul personalității liderului de la Kremlin, astfel încât oricine este critic față de Vladimir Putin devine automat anti-rus și „rusofob” și orice țară care-și mărește capacitățile de apărare în Europa Centrală și de Est este etichetată ca … desigur „victimă a rusofobiei”. Orice eșec al Moscovei în negocierile internaționale este explicat prin „rusofobia” partenerilor occidentali, dar se scapă din vedere că, în urma unor astfel de acuzații nefondate, oficialii ruși se poziționează automat împotriva deschiderii oricărui dialog.
În altă ordine de idei, campania „rusofobiei” nu se bazează doar pe resentimentele elitei ruse apărute după destrămarea celor două imperii, țarist și sovietic. Sursa acestui discurs își are originea și în frustrarea că modelul occidental de democrație și state building s-a dovedit a fi mult mai eficient și mult mai atractiv la nivel global.
„Potrivit narațiunii campaniei ՚Stop Russophobia’, Occidentul este transformat într-o entitate intolerantă cu scopul de a declanșa o reacție „internă” a statelor care-l compun în ceea ce privește deschiderea față de Rusia”
Se pare că „rusofobia” Occidentului (inclusiv a României) există doar în mințile brigăzilor de siloviki aflați la conducerea Rusiei, deoarece Eurobarometrul special 451: „Future of Europe” arăta că la nivelul anului 2016, România se situa printre primele cinci țări ale UE în care Rusia se bucura de popularitate ridicată (53%) în rândul populației, comparativ cu media de 32% a UE28 (p. 74). În schimb, strategia Kremlinului de utilizare a sinecdocăi în propaganda domestică s-a încununat cu succes: 69% dintre ruși indică pe primul loc Statele Unite ca principalul inamic al Federației Ruse, iar 54% manifestă atitudini negative față de UE (Levada-Center, 2017, aici și aici).
Potrivit narațiunii campaniei „Stop Russophobia”, Occidentul este transformat într-o entitate intolerantă cu scopul de a declanșa și o reacție „internă” a statelor care-l compun în ceea ce privește o posibilă „deschidere” față de Rusia, în ciuda materialelor publicate de presa controlată de Kremlin care abundă în propagandă xenofobă, rasistă, sexistă și, în unele cazuri, chiar antisemită – toate acestea folosite în vederea mobilizării susținătorilor regimului putinist pe plan intern. Cu alte cuvinte, aici agresorul devine victimă, iar victima este acuzată de ură și părtinire.
Câteva exemple de meme-uri realizate în cadrul campaniei pro-Kremlin „Russia(ns) dit it!” declanșate în decembrie 2016
Sursa: Google
Cum combatem discursul despre „rusofobie”?
Din moment ce instrumentul folosit aici este de natură semantică, contramăsurile ar trebuie să fie simetrice. În primul rând, propun să folosim termenul „Kremlin” în loc de „Rusia” ori de câte ori realizăm materiale/analize/editoriale critice despre imixtiunile hibride ale Rusiei în viața social-politică a statelor occidentale. Doar așa am putea transmite un semnal clar că protejarea cursului pro-european și euro-atlantic al României împotriva măsurilor active ale Kremlinului (de cele mai multe ori realizare prin proxy convinși) și a fi anti-rus sau „rusofob”, sunt trei lucruri total diferite.
Cum procedăm atunci când suntem acuzați de „rusofobie”? Cea mai mare greșeală e să te aperi cu o propoziție negativă. Când suntem puși în fața unor concepte neclare, cum a acesta, cel mai bine e să-i adresezi interlocutorului câteva întrebări de testare: De când există „rusofobia” la români? Acum zece/douăzeci/o sută/două sute de ani era valabilă? Și dacă nu, de ce abia acum se discută despre „rusofobie”?
Ne vom da seama că „rusofobia” nu e de pe vremea lui Ștefan cel Mare, iar despre aceasta se discută recent, de prin primăvara anului 2014 încoace (în toiul Russkaia Vesna din Donbass), așa cum se arată în graficul din articol. Momentul discuției despre „rusofobie” este și el ales nu întâmplător, ci în contextul îndeplinii unor obiective sensibile acum pentru Federația Rusă – eliminarea sancțiunilor economice impuse de statele occidentale în urma anexării ilegale ale Crimeei de către Putin. „Kremlin dit it!”.
*Nicolae Țîbrigan este licenţiat în Sociologie la Universitatea din Bucureşti, absolvent al masterului de Studii de securitate din cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti. În prezent este înscris la Şcoala doctorală de Sociologie. Începând cu 2013 devine asistent de cercetare la Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române.