Foto: Panou din fața Ministerului Rus de Externe, pe care este afișat mesajul „Victoria este forjată în foc”. Sursa foto: aici

Războiul din Ucraina, izbucnit la începutul anului 2022, a stârnit în întreaga lume nenumărate controverse referitoare la acțiunile de agresiune ale Federației Ruse împotriva integrității și suveranității statului ucrainean. Izbucnit pe neașteptate, când ofensiva rusă din Donbas părea a arde mocnit, Putin aprobând proiectul de lege de recunoaștere a independenței Republicii Populare Donețk și Republicii Populare Lugansk, războiul din Ucraina a ridicat un semnal de alarmă la nivel internațional și a declanșat o serie de întrebări și temeri cu privire la atitudinea agresivă a armatei ruse și la riscurile unui atac nuclear, mai ales că nimeni nu se aștepta. Și totuși…în dimineața zilei de 24 februarie 2022, realitatea sumbră de la granițele Ucrainei dă trezirea, la propriu și la figurat, întregii planete. Statele din regiune se tem să nu cadă drept victime colaterale, iar fostele state aflate sub influența Moscovei, precum Țările Baltice și Republica Moldova, să nu fie următoarele pe lista administrației de la Kremlin, în dorința de a retrasa granițele fostei Uniuni Sovietice și de a „proteja” populația rusă și rusofonă.

Care este miza războiului de fapt? Discursul președintelui rus de la declanșarea operațiunii speciale versus Discursul de la împlinirea unui an de război cu Ucraina

Sursa foto: aici

Motivele pronunțate de către președintele rus Vladimir Putin pentru invadarea Ucrainei sunt desprinse parcă din paginile de istorie, invocarea acestora purtându-ne în timp și proiectându-ne în fața ochilor epoca comunistă și fosta Uniune Sovietică Socialistă. În discursul său din 24 februarie 2022, cu privire la atacarea statului ucrainean, țarul rus începe cuvântarea prin punerea în prim-plan a amenințării exercitate de extinderea blocului NATO spre est, tot mai aproape de granițele Rusiei. Aceasta nu este însă o problemă auzită pentru prima dată în declarațiile și discursurile oficialilor ruși, care pun accentul pe ea de fiecare dată când au ocazia. Evenimentele post-Război Rece nu au bucurat deloc conducerea de la Kremlin care, odată cu prăbușirea URSS-ului, s-a temut mereu de ieșirea de sub sfera de influență rusească a fostelor state satelit din estul Europei și, astfel, de imposibilitatea de a „reînvia” gloria Imperiului existent cândva. Aderarea însă la NATO din ultimele două decenii a fostelor republici socialiste, a făcut ca teama Rusiei să ia amploare și să caute soluții pe plan internațional, de sistare a expansiunii flancului NATO spre est. Astfel, în discursul său din ziua declanșării războiului, țarul de la Kremlin subliniază:

„Este bine cunoscut faptul că timp de 30 ani am încercat în mod constant să convenim cu prinipalele țări NATO cu privire la principiile securității egale și indivizibile în Europa. Ca răspuns la propunerile noastre, ne-am confruntat în mod constant fie cu înșelăciuni și minciuni cinice, fie cu încercări de presiune și șantaj, iar Alianța Nord-Atlantică, între timp, în ciuda protestelor și preocupărilor noastre, se extinde constant. Mașina militară se mișcă și, repet, se apropie tot mai mult de granițele noastre”

Putin folosește ca exemple de acțiuni condamnabile ale NATO, răul care contrabalansează balanța de putere în lume, bombardarea Belgradului din 1999, neautorizată de Consiliul de Securitate al ONU, la care, spune el, partea occidentală a închis cu bună-știință ochii. În continuarea exemplificărilor, țarul rus „reamintește” de intervențiile NATO, din nou contrare normelor ONU, în țări din Orientul Mijlociu, mai precis în Irak, Libia și Siria, intervenții ale căror rezultate au condus la „un focar imens de terorism internațional”. Acesta este însă un bun exemplu de manipulare a masei prin punerea într-o lumină proastă a puterilor occidentale. Europa Centrală și de Est și, mai presus de toate, Statele Unite ale Americii, reprezintă în concepția lui Putin un pericol iminent pentru pacea și echilibrul puterii în lume. Astfel, le este transmis cetățenilor că măsurile luate de conducerea Rusiei sunt pentru asigurarea binelui suprem. Totodată, o altă caracteristăcă întâlnită deseori, nu numai în discursurile lui Putin, cât și în declarațiile altor oficiali ruși și, mai ales, a propagandiștilor naționaliști, este apelul la gloria apusă a Uniunii Sovietice și la Marele Război pentru Apărarea Patriei. În susținerea argumentelor, Putin declară: „Știm bine din istorie cum în 1940 și la începutul anului 1941 Uniunea Sovietică a încercat în toate modurile posibile să prevină sau cel puțin să întârzie izbucnirea războiului”. Prin zugrăvirea unei imagini pozitive, pline de zel și merituoase în ochii cetățenilor, a fostei Uniuni Sovietice și a acțiunilor întreprinse de aceasta, atâl la nivel național, cât și pe plan internațional, se construiesc premisele necesare pentru influențarea gândirii publice și întărirea argumentelor privitoare la metodele utilizate de Rusia de azi pentru „apărarea” națiunii.

Revenind la motivele din spatele atacării statului ucrainean, președintele rus prezintă imaginea de ansamblu a „ajutorului” oferit compatrioților în 2014, când „Rusia a fost obligată să protejeze locuitorii Crimeei și Sevastopolului de (…) ‹‹naziști››. Locuitorii din Crimeea și Sevastopolul au ales să fie alături de patria lor istorică, de Rusia, și noi am susținut acest lucru”. Invadarea Ucrainei din dimineața prezentului discurs, nu este altceva decât continuarea „eforturilor” de eliberare a poporului rusofon de sub tirania „naziștilor” de la Kiev. Putin susține în continuarea discursului că, timp de opt ani, s-a încercat găsirea unor căi amiabile de rezolvare a divergențelor cu guvernul ucrainean, recurgându-se la operațiunea militară specială ca ultimă soluție pentru „demilitarizarea și denazificarea Ucrainei, precum și pentru aducerea în fața justiției a celor care au comis numeroase crime sângeroase împotriva civililor, inclusiv a cetățenilor Federației Ruse.

În ultimă instanță, ca urmare a pretinsei patrii comune, țarul rus face apel la cetățenii ucrainieni, vorbitori de limbă rusă, pentru a sprijinii eforturile ofensive ale armatei ruse, iar soldaților din Forțele Armate ale Ucrainei le garantează întoarcerea în siguranță la familiile lor dacă lasă armele jos și refuză să ia parte la contraofensiva ucraineană. Se remarcă, de-a lungul discursului și îndeosebi spre final folosirea pronumelui „noi” în referirea la cele două națiuni – rusă și ucraineană. Ucrainenilor, fără a dori acest lucru, le este anulată întreaga identitate.

Foto: Putin în fața deputaților din Adunarea Federală și Duma de Stat. Sursa foto: aici

La aproape un an de la atacarea Ucrainei, pe 21 februarie 2023, președintele Federației Ruse Vladimir Putin, reia cuvântarea din urmă cu un an, adresându-se cetățenilor printr-un nou discurs, în fața deputaților din Adunarea Federală. Este prezentat, din nou, același context care a dus la înfăptuirea operațiunii militare din Ucraina: momentul 2014, înlăturarea regimului nazist de la Kiev și salvarea populației vorbitoare de limbă rusă din mrejele bolnave ale opresiunii ucrainiene. Putin accentuează, de asemenea, că vina pentru conflictul armat o poartă Ucraina: „vreau să subliniez că, fix înainte de începerea operațiunii militare speciale, Kievul negocia cu Occidentul privind furnizarea de sisteme de apărare aeriană, avioane de luptă ți alte echipamente grele către Ucraina”. Nu este, bineînțeles, omisă din discurs refererirea la vina pe care Statele Unite și NATO o poartă pentru declanșarea războiului și nu numai. Președintele rus afirmă cu convingere că pe parcursul derulării acțiunilor militare din Urcaina, Statele Unite ale Americii și Alianța Nord-Atlantică ar fi înființat baze militare și laboratoare biologice secrete în apropierea granițelor rusești. Ca și în discursul din ziua atacării Ucrainei, Putin face din nou apel la memoria istorică. Acesta condamnă acțiunile forțelor armate ale NATO din Iugoslavia, Irak, Libia și Siria, susținând că forțele occidentale, „de această rușine nu vor fi niciodată spălați”.

Față de discursul de la izbucnirea războiului, Putin caută acum să-și justifice tot mai mult acțiunile în fața poporului rus. Exacerbarea din primul discurs este acum înlocuită, îndeosebi, de cuvinte grele la adresa conducerii „naziste” din Ucraina și a Occidentului. Este menționată de foarte multe ori în discurs nevinovăția Rusiei, eroina renăscută din cenușa URSS-ului și venită să reinstaleze pacea și echilibrul de putere în lume. Țarul rus întărește ideea că Rusia nu luptă împotriva poporului ucrainean, ci împotriva regimului de la Kiev, marionete ale „stăpânilor occidentali”. Se observă cu precădere dorința de a insufla în rândul poporului sentimentul de unitate, de solidaritate cu soldații de pe front. Încă de la începutul războiului se practică această startegie, de a modela opinia publică în vederea susțineri ofensivelor din Ucraina, pe toate canalele de comunicare din Rusia, făcându-se apel la ajutorul oferit soldaților ruși prin donații în bani. Mulți cetățeni o fac, donează și se roagă pentru cei trimiși să lupte într-o cauză în care poate mulți dintre ei nu cred, însă nu pentru a susține ideea de „eliberare” a poporului ucrainean, ci pentru ca frații, copiii, soții sau rudele lor, luate din sânul familiei și trimise la război prin decretul legii marțiale, să se întoarcă acasă în siguranță.

Religia, folosită mereu ca argument în panoplia discursivă a oficialilor ruși, această narațiune a pan-ortodoxismului, este, conform lui Putin, pângărită de ideile progresiste ale Vestului, care, contrar scrierilor sacre, acceptă căsătoria între persoane de același sex. Este de neconceput  cum în secolul al XXI-lea orientarea sexuală este pentru ruși subiect tabu și dovadă a decadenței sociale. Parcă totul ne poartă în timp, în urmă cu un secol, când socialiștii interziceau libera exprimare. Putin subliniază în acest discurs din fața Adunării Federale că occidentaliștii, oameni fără Dumnezeu, întreprind acțiuni care duc la „distrugerea familiei, a identității culturale și naționale”; „perversiunea, abuzul asupra copiilor, până la pedofilie, sunt declarate normale, normalități ale vieții lor, iar clerul, preoții sunt obligați să binecuvânteze căsătoriile între persoane de același sex”.

Ajutorul oferit de către puterile occidentale Ucrainei nu rămâne nemenționat pe parcusul cuvântării președintelui. Putin amenință în cadrul discursului său că, cu cât mai multe sisteme de apărare occidentale vor ajunge în Ucraina, cu atât mai mult Rusia va lupta să înlăture amenințările de la granițele sale. Spre finalitatea discursului, ca o concluzie a factorilor menționați anterior și a acțiunilor „perfide” ale NATO și Statelor Unite, președintele rus anunță ferm suspendarea participării la tratatul cu SUA privind armele nucleare, New START. Subliniază însă că nu se retrage din tratat și că totul depinde de deciziile luate de forțele occidentale, afirmând: „Ministerul rus al Apărării și Rosatom trebuie să se asigure că sunt pregătiți pentru testarea armelor nucleare rusești. Desigur, nu vom fi primii care vor face acest lucru, însă dacă Statele Unite vor face teste, atunci și noi vom face”.

Nimic din discursul său nu prevede însă finalitatea ostilităților din Ucraina sau încercarea de a rezolva conflictul pe cale amiabilă. Cetățenii înțeleg doar că războiul este departe de a se încheia.

Ce crede populația rusă?

Sursa foto: aici

Discursul anul al președintelui Vladimir Putin, ținut în fața Adunării Federale și Dumei de Stat, pare să atingă cote crescute de încredere a populației sau, cel puțin, așa reiese din sondajul preluat de știrile din Rusia, respectiv sondajului efectuat de Centrul Rus de Cercetare al Opiniei Publice, conform căruia credibilitatea celor spuse de țarul rus pare să fie tot mai mare.  Datele sondajului provin dintr-un studiu efectuat în zece orașe ale Rusiei, în care au fost surprinse reacțiile cetățenilor în timp ce ascultau în timp real ultimul discurs al președintelui Putin, din data de 21 februarie 2023. Mai jos datele cercetării:

Explicație text: Traducerea întrebării din limba rusă: Spuneți-ne, vă rugăm, ce impresie v-a transmis discursul lui V. Putin?

La această întrebare, 45% dintre cei intervievați au răspuns că Putin le-a lăsat în urma discursului o impresie cu totul pozitivă și pozitivă (36%). Numărul celor care au suținut că discursul le-a transmis emoții negative este mult mai mic, doar 11%, respectiv 10% negative și 1% foarte negative. Unui procent de 3%, discursul lui Putin nu le-a transmis nimic important, iar 5% au spus că le-a fost greu să dea un răspuns valid întrebării.

Se remarcă, de asemenea, o creștere destul de  mare a încrederii în cele comunicate de președintele rus în rândul populației. Atitudinea pe care o are, felul în care reușește să transmită emoțiile către cetățeni, posibil datorită calmității și siguranței pe care încearcă să le afișeze, conferă o sporire a sentimentului de siguranță în rândul populației. Astfel, marea majoritate, în proporție de 81%, a apreciat declarațiile lui Putin ca fiind pozitive și extrem de pozitive. Acest lucru denotă clar susținerea afirmațiilor făcute de Putin și validarea acțiunilor întreprinse de administrația de la Kremlin. Totodată, față de anii precedenți, discursul din acest an atinge cote tot mai mari de răspunsuri pozitive.

Traducerea întrebării din limba rusă: Sunteți de părere că temele, problemele pe care președintele le-a abordat în cadrul discursului au fost importante și de interes pentru dvs. și familia dvs. sau au fost mai mult irelevante?

În ceea ce privește declarațiile țarului rus din 21 februarie 2023, cea mai mare parte dintre respondenții studiului, respectiv 74%, afirmă că informațiile prezentate și argumentate în cadrul discursului au fost importante și de interes, atât pentru sine, cât și pentru cercul lor familial. Astfel, 41% dintre respondenți au răspuns că toate temele din discurs au fost importante și de interes, iar 33% au spus că aproape toate au fost importante și de interes. 23% dintre cei intervievați au spus, însă, că doar o parte din cele semnalate în discurs a fost de interes, iar doar 3% au spus că informațiile transmise au fost neimportante și nesemnificative. Se remarcă de asemenea creșterea în sens pozitiv a relevanței pe care informațiile transmise în discursul anual al lui Putin din fața Adunării Federale o are în rândul cetățenilor în anul 2023 față de anul 2021.

„Moscova nu crede în lacrimi”, dar crede oare în „operațiunea militară specială”?

Universul informațional este unul de proporții infinite și pare a sta la îndemâna oricui, oriunde și oricând. Mass-media reprezintă principala sursă de informație, însă veridicitatea surselor acesteia poate de multe ori varia, căci aceasta pune accentul pe cantitatea de informație oferită, ci nu pe calitatea acesteia. De multe ori se exagerează anumite evenimente sau sunt omise anumite fapte ce pot avea un rol important în schimbarea opiniei publice. De aceea, cine deține monopolul asupra sursei de informație, respectiv mass-media, poate controla societatea prin procedeul psihologic al manipulării.

          Rusia folosește războiul informațional nu numai împotriva actorilor externi, ci și asupra propriilor cetățeni. Prin intermediul mass-media și a narațiunilor strategice, Rusia lansează o impresionantă campanie de denigrare a statelor democratice, evitând destabilizarea de la interior a securității naționale. Rusia se folosește de narațiunile strategice, de mitul Războiului pentru Apărarea Patriei și de pan-ortodoxism, în special odată cu venirea la putere a lui Vladimir Putin, spre a conferi legitimitate acțiunilor întreprinse de statul rus în numele poporului și pentru a „proteja” conștiința cetățenilor de ideile „alterate” ale statelor democratice. Se dorește un popor unit de aceleași idei civilizaționale, de tipul „Rusia mare putere” sau „Rusia țară excepțională”.

          Odată cu izbucnirea războiului din Ucraina, propaganda rusă încearcă tot mai activ modelarea opiniei publice. La televiziunile de stat sunt prezentate constant imagini de pe câmpurile de luptă și „atrocitățile” comise de armata ucraineană. Propagandiști celebri precum Vladimir Soloviov sau Olga Skabeeva apără cu vehemență în cadrul emisiunilor pe care le prezintă imaginea Rusiei perfecte, garantă a păcii și eliberatoare a poporului rusofon de sub dominație nazistă. Cea din urmă, Olga Skabeeva, cunoscută și ca „Păpușa de fier” a lui Putin, a fost inclusă de curând pe lista de sancțiuni a Statelor Unite. Conform presei ruse, Skabeeva nu pare a fi deranjată de acest lucru, ba chiar susține cu mândrie pe canalul său de Telegram:

Este o onoare să devin primul jurnalist rus interzis în America. Au deschis o altă cutie a Pandorei. Este un lucru însă – sancțiunile împotriva unui reprezentat al mass-media reprezintă o încălcare a primul amendament al Constituției SUA: acolo unde este vorba despre libertatea de exprimare, de religie și așa mai departe. (…) În general, de dragul luptei cu Rusia, Washingtonul calcă în picioare moștenirea părinților săi fondatori. Le dorim mult noroc în propria lor înjosire. Eu slujesc Rusia! Și sunt încântată că am fost de folos!

Propagandiști celebri din Rusia: Olga Skabeeva, Dmitri Kiselev, Vladimir Soloviov (de la stânga la dreapta). Sursa foto: aici.

Sprijinul cetățenilor este important pentru administrația rusă, iar ideea că „operațiunea militară specială” – Spețoperația (cum este denumită în limba rusă – Спецоперация) este demarată în numele protejării națiunii și a populației rusofone din Ucraina, este acum însoțită de nevoia de a susține armata rusă, mai precis a noilor recruți – a fraților, fiilor, taților, soților trimiși la război pentru a susține cauza guvernului rus. Mesajele de donații pentru echipamentele soldaților ruși sunt distribuite masiv în mass-media rusă și nu numai. Peste tot în marile orașe sunt afișate pancarte cu soldați ruși și cu mesaje care fac apel la solidaritatea cetățenilor cu aceștia. Cu toate acestea, conform sondajelor realizate de Levada Center, numărul celor care sprijină acțiunile armate ale Rusiei în Ucraina nu prezintă creșteri semnificative și nici scăderi, însă procentajul celor care au răspuns pozitiv cu privire la evoluția „operațiunii militare speciale” din Ucraina este destul de ridicat. Astfel, în urma ultimului sondaj Levada Center cu privire la conflictul cu Ucraina, se constată doar o mică creștere a numărului respondenților care susțin conflictul din Rusia, față de luna precedentă. Mai jos statisticile exacte:

Traducerea întrebării din limba rusă: Sprijiniți sau nu personal acțiunile forțelor armate ruse în Ucraina?

 Categoric da     Da      Nu prea     Categoric nu     Greu de răspuns

Vertical, pe coloana din stânga, de sus în jos avem lunile anului cronologic – de la februarie 2022 până la februarie 2023

          Se observă că în luna februarie 2022, la izbucnirea războiului din Ucraina, 48% dintre respondenți au fost peste măsură de acord cu acțiunile armatei ruse, 20% de acord și doar 8% și-au susținut dezacordul, 15% fiind cu totul împotriva războiului. Procentul celor care au răspuns pozitiv întrebării de cercetare este semnificativ, 68%, pe când al celor care au răspuns contrar este de 23%. La fix un an de la declanșarea războiului, situația nu este însă prea schimbată. În continuare, și în luna februarie a anului curent, 48% dintre respondenți susțin categoric „operațiunea militară specială”, 29% sunt de acord cu ea, 10% o dezaprobă și 7% resping cu totul ideea de război. Se constată creșterea procentajului respondenților care au răspuns afirmativ întrebării, respectiv 77% și o scădere a celor care s-au declarat împotriva acțiunilor armatei, respectiv doar 17%.

Traducerea întrebării din limba rusă: Sprijiniți sau nu personal acțiunile forțelor armate ruse în Ucraina?

 Categoric da     Da      Nu prea     Categoric nu     Greu de răspuns

          Pentru a avea o vedere de ansamblu asupra opiniei publice din Rusia, cei de la Levada Center au pus în vedere și statisticile referitoare la vârsta respondenților din luna februarie 2023. Astfel, cea mai mare susținere a acțiunilor întreprinse de armata rusă vine din rândul cetățenilor vârstnici, de peste 55 ani – 60% dintre aceștia sunt peste măsură de acord cu „operațiunea militară specială”. La polul opus sunt tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 ani, a căror susținere categorică indică procentul de doar 28%. Se observă o creștere ascendentă a procentajului celor care cred cu tărie în acțiunile defensive ale armatei ruse, odată cu vârsta. Astfel, în continuare, în rândul celor care au răspuns Categoric da la întrebarea Sprijiniți sau nu personal acțiunile forțelor armate ruse în Ucraina?, procentul celor cu vârsta cuprinsă între 25 și 39 ani este de 37%, iar a celor între 40 și 54 ani – 49%. La toate categoriile de vârstă însă, numărul respondenților care nu sunt de acord cu războiul din Ucraina este destul de mic, răspunsurile Nu prea și Categoric nu însumând un număr de 17% din partea respondenților cu vârsta cuprinsă între 18-24 ani, 31% de la cei cu vârsta între 25-39 ani, 16% de la cei cu vârsta între 40-54 ani și 12% de la cei mai înaintanți în vârstă, respectiv de la cei peste 55 ani.

          Interesant de aflat este însă care este opinia publică referitoare la motivele din spatele izbucnirii războiului din Ucraina. Cei de la Levada Center au încercat să ilustreze și acest lucru în cadrul sondajului despre războiul din Ucriana, din luna februarie 2023. Mai jos statisticile:

Traducerea întrebării din limba rusă: De ce credeți că Rusia a lansat operațiunea specială în Ucraina?

          Se constată în urma răspunsurilor că cei mai mulți dintre respondenți, respectiv 30%, sunt de părere că operațiunea militară specială a fost inițiată de către Federația Rusă pentru a preveni un atac împotriva Rusiei și a apăra frontierele statului rus, 27 % pentru a proteja populația rusă și vorbitoare de limba rusă, dar și populația lumii, 12% pentru eradicarea fascismului și „dezanificare”, 9% pentru a opri expansiunea NATO și a opri acțiunile ostile exercitate de NATO și Statele Unite și tot 9% pentru a anexa Ucraina sau o parte dintre teritoriile acesteia, din ambiții imperialiste. Astfel, cei mai mulți dintre cetățenii ruși intervievați sunt de părere că acțiunile exercitate de armata rusă sunt efectuate în numele apărării naționale și a protejării, atât a populației ruse, cât și a celei ucrainene. Mult mai puțini sunt cei care cred în ideea puternic promovată de guvernul rus, de „dezanificare” a Ucrainei.

Concluzii și completări

Prin intermediul media și a narațiunilor strategice, Rusia lansează o impresionantă campanie de denigrare a statelor democratice, evitând destabilizarea de la interior a securității naționale. Motivele promovate de guvernul de la Kremlin pentru invadarea Ucrainei înceracă să trezească în sufletul poporului rus compasiunea pentru semeni, soldații plecați să apere statul de atrocitățile Vestului și de apropierea primejdioasă a flancului NATO de granițele Federației Ruse. Conform unor statistici ale Levada Center, aproximativ 25-28% din populație au donat fie bani, fie uniforme pentru participanții la „operațiunea specială”. În ochii majorității, Rusia este eliberatoare a poporului ucrainean de sub tirania „nazistă” a conducerii. Revoltele susținute din replubicile separatiste Donețk și Lugansk sunt văzute ca strigăte de ajutor ale fraților vorbitori de aceeași limbă. Operațiunea militară a fost declanșată, conform spuselor președintelui Vladimir Putin, pentru a apăra țara și a împiedica un eventual atac din partea Ucrainei, care, cu spijinul Occidentului deja punea la cale un plan de ofensivă militară.

          Pentru ca cetățenii ruși să vadă cu ochi buni „operațiunea specială”, așa cum continuă a fi denumit războiul de către partea rusă, guvernul de la Kremlin folosește toate „armele” informaționale posibile. Mass-media este plină de propagandă rusească. Televiziunile de stat afișează în mod consecvent imagini de pe câmpurile de luptă, interpretate, bineînțeles, în favoarea armatei ruse. Prezentatorii de emisiuni, celebrii propagandiști, aduc doar cuvinte de laudă bătăliilor purate contra ucrainenilor și condamnă acțiunile guvernului de la Kiev și ajutorul oferit de occidentali și de Statele Unite. Segmentele de populație vârstincă tind să creadă cel mai mult în acțiunile armatei ruse și să o sprijine. Tinerii, însă, par a fi sceptici, susținerea acestora fiind mult mai scăzută față de a cetățenilor cu vârsta de peste 55 ani. În afară de teama de a fi înrolat în armată, pe la urechile populației ruse nu circulă alte temeri care le-ar putea schimba percepția despre război, președintele Putin asigurând stabilitate pe toate planurile. În Rusia, totul pare a fi neschimbat, în afară de disparația pieței de desfacere străine, totul se desfășoară în parametrii normali. Doar din când în când, pe autostrăzi, se mai întrezăresc vehicule militare trecând, probabil, spre câmpurile de luptă.

          Nimeni nu știe unde va duce această operațiune militară și, mai cu seamă, când se va sfârși. Declarațiile președintelui rus denotă doar că ostilitățile sunt departe de a se termina.

Roxana Pena este absolventă a Masterului de Studii de Securitate la Universității din București, doctorand al Universității din București și cercetător asociat la Centrul de studii sino-ruse (CSSR) al ISPRI – Academia Română.