Autor: *Nicolae Țîbrigan
Victoria pe care a repurtat-o Maia Sandu în primul tur al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova a fost o surpriză și pentru staff-ul electoral al lui Igor Dodon. Aproape toate sondajele îl arătau câștigător pe Igor Dodon cu un avans de 10-6%, inclusiv rezultatele sondajului telefonic „AfterPoll 2020” realizat la comanda comunității WatchDog și IPP.
Datele din sondaj (unde nu s-a luat în considerare opțiunile cetățenilor din diaspora) confirmă și rezultatele finale din primul tur. Igor Dodon a înregistrat un avans de 4% față de Maia Sandu în interiorul țării, dar le-a pierdut la nivelul diasporei. Anume cetățenii din afara țării au contribuit decisiv la acea diferență de 3,55% între candidatul pro-european și cel al „stângii” pro-ruse. De altfel, ponderea votului cetățenilor din diaspora a fost de 11% în primul tur, și au contribuit decisiv la validarea alegerilor.
Mobilizarea diasporei a fost una fără precedent, și a reprezentat mai mult un semn de protest față de situația deplorabilă din republică. Manifestările publice ale lui Dodon și a exponenților Partidului Socialiștilor, eșecurile guvernului Chicu în gestionarea crizei coronavirusului, tratarea cu indiferență a situației agricultorilor, vizitele obsesive ale președintelui la Moscova, cvasi-izolarea pe plan extern a R. Moldova, etc. – toți acești factori cumulați au dus la mobilizarea electoratului contestatar chiar din primul tur.
Victoria lui Dodon fusese anticipată greșit nu doar de bătrâna ghicitoare de la Etulia (că va câștiga din primul tur!), dar și de primarul Chișinăului Ion Ceban, care venise înainte de scrutin cu propunerea ridicolă de organizare a alegerilor prezidențiale într-un singur tur, deoarece „ar fi o cheltuire de bani enormi”.

Captură după postarea lui I. Ceban înainte de turul II de scrutin
Sursa: Facebook
Primarul susținut de socialiști, își luase chiar și concediu pentru a apărea într-un spot electoral alături de candidatul independent Igor Dodon și a-l susține public, dar asta nu l-a ajutat prea mult pe președinte.
E de ajuns doar să ne uităm peste cifrele ridicole pe care le-a acumulat în municipiul Chișinău. Și asta în condițiile în care Maia Sandu dispune de un potențial de creștere de pe urma bazinului electoral pro-european din Capitală de aproximativ 78.000 de votanți.

Rezultatele alegerilor prezidențiale din turul I pe Municipiul Chișinău
Sursa: Comisia Electorală Centrală
Dar Igor Dodon nu a pierdut doar în Chișinău, dar și în raioanele din nord ale republicii. Dacă e să comparăm scorul luat de Dodon în 2020 cu cel din 2016 (turul I), vom constata o prăbușire dezastruoasă de-85.883 voturi (-39%). Nemaivorbind de Rusia, unde actualul președinte a acumulat un număr de voturi sub cel obținut de Renato Usatîi – principalul său competitor pe spectrul stângii pro-ruse (2.292 și respectiv 2.413).
În general, la nivelul raioanelor din nordul republicii, Igor Dodon a avut în primul tur un scor de doar 45%, în timp ce acum patru ani acumulase aproape 70%. Dincolo de asta, actualul președinte n-a excelat nici în fieful său tradițional din sud – Găgăuzia, unde a acumulat 84% comparativ cu scorul de 99% obținut în 2016.
Ce se mai întâmplă cu geopolitica?
În anul acesta, campania din Republica Moldova a fost una atipică. Vechiul clivaj geopolitic (Est contra Vest) nu a fost atât de pronunțat pe cât și-ar dori unii politicieni, jurnaliști sau comentatori din Ucraina, Rusia sau chiar România. De altfel, interpretarea simplistă a „alegerilor geopolitice” din R. Moldova este deja vetustă. Narațiunea a fost prea des utilizată pe post de sperietoare, strategie de manipulare și fake news. Poate așa a fost acum zece ani, dar ipoteza nu mai e valabilă acum.
În primul rând, Rusia și Occidentul nu concurează în R. Moldova pentru că actorii externi implicați au manifestat în toți acești ani intensități distincte de interese. E de ajuns să ne amintim doar cum au evoluat percepțiile occidentalilor despre parcursul european al statului vecin: de la „povestea de succes” la „furtul secolului” și „stat capturat”. Asta doar ca să ne facem și o imagine de ansamblu despre ce credeau reprezentanții Bruxelles-ului că se întâmplă la Chișinău.
Pe lângă asta, viziunile Washingtonului, Bruxelles-ului, Berlinului sau a Kremlinului, (presupușii coordonatori ai Maiei Sandu și, respectiv, Igor Dodon) sunt mult mai nuanțate decât par la prima vedere.
Și în al doilea rând, Maia Sadu a refuzat să insiste asupra unor subiecte de ordin geopolitic, iar campania ei s-a concentrat mai mult pe subiecte de politică internă, cum ar fi: combaterea corupției, reforma sistemului de justiție, reducerea sărăciei, dezvoltarea economiei. 75% din promisiunile făcute în programul electoral se încadrează în atribuțiile președintelui privind politica internă. Doar 5% din angajamentele asumate se referă la teme de politică externă (Alegeri.md).
Prin urmare, bătălia clasică între cele două opțiuni geopolitice nu mai este fluturată explicit, ci asumată pragmatic într-o manieră implicită. E o abordare deșteaptă din punct de vedere politic, dacă e să luăm în calcul potențialul de ostilizare a taberei adverse și fracturare a diverselor segmente de electorat tocmai pe aceste piste false de confruntare (Est vs. Vest).
Ori, opțiunea de a reforma sistemul judecătoresc, a consolida statul de drept, sau a asocia politic și integra economic republica în Uniunea Europeană implică automat și o opțiune geopolitică pro-occidentală, fără a mai fi nevoie de a o enunța separat. Și bine că a rămas așa.
Dezinformări pe bandă rulantă
Rezultatele din primul tur al alegerilor prezidențiale au fost o lovitură grea pentru staff-ul electoral al lui Igor Dodon. De aceea, chiar de a doua zi, consultanții politici ai lui Dodon, în frunte cu Oleg Cristal, Bogdan Țîrdea și Olga Grak, au lansat pe diverse canale anonime de pe Telegram principalele direcții (teme-fanion) de „război informațional” împotriva Maiei Sandu:
- Maia Sandu se finanțează din miliardul furat;
- Maia Sandu vrea distrugerea țării deoarece este unionistă;
- Maia Sandu este rusofobă, a interzis limba rusă în școli și a catalogat Rusia ca stat agresor;
- Maia Sandu va închide țara pentru următoarele 2-3 luni din cauza pandemiei de Covid-19;
- Maia Sandu va închide școli și spitale pentru a optimiza sistemele educațional și de sănătate;
- Maia Sandu vrea lichidarea raioanelor și primăriilor;
- Maia Sandu va legaliza paradele LGBT și căsătoriile între persoanele de același sex;
- Maia Sandu vrea să vândă pământurile străinilor;
- Maia Sandu nu vrea ca cetățenii din Transnistria să voteze;
- Maia Sandu vrea creșterea vârstei de pensionare și înghețarea pensiilor și salariilor, ș.a.m.d.
Toate aceste linii de atac au fost imediat replicate și distribuite la foc automat de către rețeaua de 35 de site-uri ale holding-ului mediatic afiliat lui Igor Dodon și Partidului Socialiștilor.

Capturi de pe site-urile afiliate lui Igor Dodon cu o campanie de dezinformare digitală pe tema fraudării alegerilor în diaspora
Iar pentru fabricarea așa-numitelor „dovezi”, au fost utilizate platformele video oferite de YouTube și Odnoklassniki. Și asta datorită înăspririi condițiilor de pe Facebook, unde entitățile care doresc să sponsorizeze clipuri despre probleme sociale, alegeri sau politică sunt obligate acum să parcurgă un proces de identificare.
Dar „polit-tehnologii” lui Dodon au găsit nișe pentru campanii de dezinformare și PR negru în conținutul video. Se cunoaște deja că prin vizual anumite segmente de electorat sunt targetate mult mai ușor. Aici rolul predominat îl joacă ferestrele pop-up și reclamele exclusive Odnoklassniki. E vorba despre reactualizarea vechii rețete de propagandă testate cu succes în pragul alegerilor parlamentare din 2019.
De exemplu, cu două săptămâni înainte de turul I, pe YouTube a apărut o serie de canale anonime care urcau câte 1-4 filmulețe video cu informații false despre contracandidata pro-europeneană, fiind apoi preluate pe pagini și canale oficiale. Pentru a se asigura că nu vor avea conținut blocat, designerii dezinformării au recurs la o combinație între știri false și date reale, dar prezentate sub formă de satiră. Miza e de a trezi interesul publicului pentru astfel de conținut cu puternic impact emoțional și a-l determina să distribuie mai departe aceste știri, fără să-și dea seama că lucrează în interesul lui Igor Dodon.
Un exemplu în acest sens îl reprezintă canalul de YouTube „Mort în Popsoi”. Canalul e administrat anonim, și are deja urcate patru spoturi video cu informații false despre Maia Sandu și ce se va întâmpla – cum altfel?, dacă va ajunge președinte.

Captură după canalul „Mort în Popsoi” administrat de rețeaua de dezinformare de pe YouTube afiliată lui Igor Dodon
Sursa: YouTube
Canalul a fost creat pe 6 octombrie și a conținut inițial doar un singur videoclip cu trei fete care cântau pe fundalul unei melodii rusești „Майя Санду давай… Гудбай!”, preluat instant de „Komsomolskaya Pravda” drept o „creație populară”.
Cele patru clipuri video cu dezinformări au acumulat până acum peste 295 de mii de vizualizări în condiții în care canalul are doar 359 de abonați. Schema „digitală” este repetată și la nivel de Odnoklassniki, unde Igor Dodon are drepturi exclusive de difuzare a reclamelor prin intermediul „Media Contact” SRL în spatele căreia stă Vadim Ciubară, unul dintre cei câțiva apropiați care l-au însoțit pe președintele moldovean pe muntele Athos. ZdG a constatat că Vadim Ciubară și soția sa, Natalia, sunt finii de cununie ai lui Lilian și Diana Filipov, care, la rândul lor, sunt finii cuplului Galina și Igor Dodon. Aici, pe rețeaua rusească, spoturile electorale ale lui Dodon sunt sponsorizate, ajungând în top video recomandate pe pagina OK.ru și acumulând câte 1,5 milioane de vizualizări fiecare. Și asta în condițiile în care numărul utilizatorilor moldoveni pe rețeaua de socializare rusească a scăzut sub pragul de 400 de mii.

Analiza comparativă a interacțiunilor la postările de pe paginile de Facebook ale celor doi candidați la prezidențiale: Maia Sandu (galben) și Igor Dodon (roșu).
Sursa: Socialbakers.com
Totuși, analiza rețelelor de social-media relevă faptul că volumul interacțiunilor pe pagina de Facebook a lui Igor Dodon e în derivă, în timp ce numărul reacțiilor fanilor paginii Maia Sandu e în continuă creștere. Se pare că strategia clasică de PR negru și pompare artificială a vizualizărilor nu prea ajută în mobilizarea online, iar Igor Dodon are în continuare mari probleme în a-și mobiliza un număr mai mare de susținători. Altfel spus, „fata de pe Facebook”, așa cum o denumea Dodon pe Sandu în 2016, i-a cam furat startul de sub nas.
Explicația ține și de efectul ralierii post-electorale a publicului în jurul învingătorului, denumit de sociologi drept efect de „bandwagon”, în timp ce Igor Dodon devine din ce în ce mai mult un politician nefrecventabil în rândul moldovenilor. Urmează acum să se dezamăgească și coordonatorii de la Kremlin.
Top minciuni marca Igor Dodon
Atacurile împotriva Maiei Sandu de săptămâna trecută, lansate la un briefeng de presă de președintele Dodon, pot fi interpretate și prin grila schemei clasice de propagandă. Practic, într-un discurs de jumătate de oră, acesta a rostogolit 5 dezinformări de bază, extrase din scriptul consultanților politici de la sediul Partidului Socialiștilor, anunțate anterior pe cunoscutele canale de Telegram. Aspectul pe care foarte puțini l-au sesizat e că o bună parte dintre acestea au fost preluate la indigo din narațiunile false lansate în 2016.
Falsul #1: Maia Sandu a închis aproape 200 de școli.
De fapt: În perioada când Maia Sandu a fost ministru al Educației (2012-2015), au fost închise doar 73 de instituții de învățământ de zi, în mare parte școli cu mai puțin de 30 de elevi. În același timp, în procesul de optimizare a instituțiilor de învățământ, a fost majorat numărul școlilor primare, dar și al gimnaziilor, conform datelor prezentate de Biroul Național de Statistică.
Falsul #2: După școli, Maia Sandu va închide spitale.
De fapt: În ultimii ani, nu a fost identificat niciun plan de închidere a spitalelor, iar la nivel politic se discuta doar despre introducerea managementului administrativ comun în sistemul spitalicesc (potrivit Conceptului reformei spitalelor în Republica Moldova). Dincolo de asta, Maia Sandu nu era ministră a Sănătății ca să decidă eventual asupra închiderii spitalelor sau să reducă din personal.
Falsul #3: Maia Sandu alături de Ion Sturza vor lichida raioanele și micile primării
De fapt: Reforma de care amintește Igor Dodon în briefing a fost realizată între anii 1998-2003, iar Ion Sturza a ocupat funcția de premier al Republicii Moldova în 1999, când reforma deja era în lucru. Tot în acea perioadă, Maia Sandu nu ocupa nicio funcție în stat și activa în cadrul Oficiului Băncii Mondiale în Moldova și nu era responsabilă de această reformă.
Mai mult, strategia de reformare a administrației publice locale a fost promovată de Guvernul condus de democratul Pavel Filip în anul 2016 (actualul partener de coaliție a lui Igor Dodon), fără ca Maia Sandu să aibă vreo tangență cu respectiva propunere.
Falsul #4: Maia Sandu va închide total țara și agenții economici pentru următoarele două-trei luni.
De fapt: Maia Sandu nu a făcut nicio declarație despre posibilitatea de a institui din nou carantină în Republica Moldova. Mai mult de atât, o astfel de decizie nu este luată de președinte, ci de Comisia Extraordinară de Sănătate Publică, condusă de șeful guvernului.
Falsul #5: Maia Sandu a interzis limba rusă în școli
De fapt: Limba rusă nu a fost eliminată din programul școlar, ci a fost schimbată dintr-o disciplină obligatorie în una opțională. Iar asta s-a produs în 2014, pe timpul guvernului Iurie Leancă, când a fost adoptat un nou Cod al Educației.

Pliant cu dezinformări despre Maia Sandu elaborat de staff-ul de campanie al lui Igor Dodon
Sursa: Facebook
Dacă sunteți curioși să aflați și alte demontări ale acestor falsuri, vă recomand să citiți analiza făcută de echipa de jurnaliști de la Agora.md, precum și materialul publicat de deputatul Radu Marian pe Medium.
Structura acestor falsuri este una rigidă, conform principiului enunțat de Goebbels, liderul propagandei naziste: „Cu cât minciuna e mai sfruntată, cu atât prinde mai repede”. Problema e că această strategie clasică funcționează ca o sabie cu două tăișuri. Cel care le enunță se poate umple accidental de ridicol, iar publicul să nu mai dorească ulterior să reproducă aceste clișee de propagandă.
Asta se întâmplă și în cazul comunicării direcționate spre segmentele pro-unioniste din republică. Într-un gest mai degrabă disperat, rețeaua lui Dodon a lansat o altă „sperietoare” despre Maia Sandu pentru a descuraja electoratul unionist și pro-occidental. E vorba despre dezinformarea că Maia Sandu ar fi proiectul reprezentantului Moscovei, Dimitrie Kozak, cu sarcina de a distruge mișcarea unionistă. Mai multe, este scoasă din context și reactualizată o declarație mai veche a unui lider pro-unionist pentru a insista asupra unor presupuse supărări ale unioniștilor pe lidera PAS de anul trecut.
E o mostră clasică de propagandă pro-Kremlin, de a ținte două spectre politice opuse cu scopul de a adânci și mai mult clivajele sociale. Rețeta rusească a funcționat în cazul Statelor Unite, și acum e pur și simplu replicată la scară mai mică

Exemple de narațiuni lansate de rețeaua de dezinformare afiliată lui Dodon cu scopul de a-i demobiliza pe unioniști în a participa la al doilea tur prezidențial
Și parcă dinadins, staff-ul electoral al lui Dodon a umplut zilele acestea cutiile poștale din Chișinău cu foi volante, care conțin aproximativ aceleași informații false – 10 măsuri fake care ar fi luate de Sandu după ce va ajunge președinte. Tirajul acestui „material” valoros e de 10 mii de exemplare și a fost achitat din banii fondului electoral al lui Igor Dodon.
Iar aici mijlocul de acțiune devine și mai clar: repetiția neobosită a acelorași afirmații pentru ca oamenii să se obișnuiască cu ele și să nu le mai primească prin intermediul rațiunii, ci al emoțiilor. Numai că specialiștii în comunicare angajați de președinte n-au luat în considerare că timpul între cele două tururi e prea scurt pentru implementarea unei astfel de tactici, iar pentru convingerea electoratului nehotărât, sau a altor segmente electorale, e nevoie de mecanisme de persuasiune mult mai subtile.
Astfel, toată această repetiție continuă de fake-uri n-are cum să sfârșească prin implantarea lor în adâncurile inconștientului – locul unde se nasc motivele acțiunii, așa cum bine nota Gustave Le Bon.
„Porumbelul păcii” versus Țepeș
Dar punctul culminant al briefingului a fost îndemnul de final al președintelui de la Chișinău către cetățeni, reinterpretând un cunoscut proverb românesc: „Nu schimbați porumbelul din mână pe coțofana de pe gard”, pentru a sugera alegătorilor că ar avea ce pierde după 15 noiembrie dacă nu face o „alegere corectă”.
Plus că avem și comparația cel puțin bizară între „porumbel” – simbolul păcii (a se citi „stabilitate” personificată de Igor Dodon) și „coțofană” – reprezentare a conflictului și hoției.
Chiar dacă proverbul reinterpretat într-o notă electorală, trebuia să joace rolul de „sound bit”, prin repetarea aproape obsesivă a acestuia în presă și pe rețele de socializare, efectul a fost unul opus.
Internetul a fost de câteva zile pur și simplu invadat de meme-uri cu „porumbei” pentru a-l ridiculiza și mai mult pe Dodon.

Colaj cu cele mai virale meme-uri despre „porumbelul” lui Igor Dodon
Sursa: Facebook
Dar acestea sunt doar glume electorale ocazionale. Contextul socio-politic e mult mai nuanțat.
Într-un raport preliminar de monitorizare a social media realizat de Mediapoint și MEMO 98 pe tot parcursul campaniei prezidențiale din R. Moldova, s-a arătat că postările candidaților despre „Salarii și Pensii”, „Educație” și „Corupție” au generat cele mai multe interacțiuni din partea utilizatorilor de Facebook din R. Moldova.
Tot tema corupției se află în top 3 cele mai importante probleme de rezolvat în societate, fiind parte a agendei publice din R. Moldova de peste cinci ani (BOP, octombrie 2020). Ori, combaterea corupției, este văzută drept soluție pentru îmbunătățirea vieții social-economice din țară de 48,3% din respondenți.

Lupta împotriva corupției este recunoscută de către 37,5% dintre cetățeni drept cea mai importantă problemă ce trebuie de rezolvat
Sursa: IPP
Iar acest context e în defavoarea candidatului independent susținut de Partidul Socialiștilor, deoarece imaginea sa e des asociată cu celebra pungă cu bani pe care ar fi primit-o de la oligarhul Vladimir Plahotniuc. Tot acea pungă neagră (sau „kuliok”, cum e popularizat în societate) a intrat deja în mitologia politică a republicii ca simbol al corupției endemice identificată la nivelul clasei politice. Iar orice îndemn de luptă împotriva acesteia e și o manifestare a opțiunilor latente anti-sistem. O situație periculoasă pentru democrația fragilă a statului vecin, dacă luăm în considerare trendul ascendent al liderilor populiști.
Prin această grilă trebuie interpretat și scorul de aproape 17% obținut de Renato Usatîi. Acesta și-a construit întreaga campanie tocmai în jurul acestei teme – puterea trebuie să revină poporului, nu elitelor corupte.
Recent Ștefan cel Mare (recunoscut ca simbol al statalității Moldovei în imaginarul colectiv) a fost devansat în sondaje de Vlad Țepeș (justițiarul popular) – un fenomen neașteptat în condițiile în care, de curând, acest personaj istoric nu se bucura de o popularitate atât de largă în rândul societății. Tendința va deveni și mai clară în condițiile unor alegeri parlamentare anticipate (poate în 2021) și nu va fi de neglijat în următorii 3-4 ani.
În loc de concluzii
Dezinformarea, mai cu seamă în context electoral, nu este doar o simplă tehnică de dominare și denigrare a candidatului sau partidului oponent, ci și o tehnică de construcție a unei realități fictive. O realitate R’, dacă vreți, sau o antirealitate, așa cum fizicienii vorbesc de antimaterie.
Staff-ul și consultanții politici ai lui Dodon sunt în plin proces de construcții a unei astfel de realități apocaliptice, unde Maia Sandu este cauza unor catastrofe de proporții. Rămâne de văzut după 15 noiembrie dacă această strategie dă roade, dar timpul joacă împotriva lor. E nevoie de mai mult timp pentru a construi în subconștientul publicului o astfel de realitate sofisticată, iar cele 10 mii de pliante nu pot compensa atât de ușor sfidarea publică a bunul simț de către președintele în exercițiu. Așa cum spuneam, strategia aleasă de consultanții socialiștilor e o sabie cu două tăișuri. Cu ea îți poți mobiliza baza electorală cu riscul să ostilizezi segmente care te vor detesta într-un final. Iar emoțiile de ură și dezgust sunt printre cele mai mobilizatoare la vot.
„Cine așteaptă pe malul unui râu suficient de mult timp, va ajunge să vadă plutind cadavrele tuturor dușmanilor săi”, spune un vechi proverb chinezesc. Și ar putea fi adaptat drept strategie ideală între cele două tururi.
Candidatul pro-european nu trebuie să facă altceva decât să aștepte și să nu comită gafe. Restul le va face singur Dodon și staff-ul său, care se comportă în spațiul informațional din R. Moldova ca elefantul într-un magazin de porțelanuri. E de la sine înțeles de ce candidata PAS a refuzat participarea la dezbaterea electorală programată în această săptămână. Pur și simplu nu mai era cazul să hrănească trollii socialiști cu noi materiale de dezinformare.
Faptul că Maia Sandu nu a intrat în capcana retoricii geopolitice întinse abil de Igor Dodon reprezintă și o maturizare a staff-ului și că și-a însușit lecțiile de pe urma campaniei din anul 2016. Toate atacurile lansate concomitent la adresa candidatei pro-europene urmăreau să impună acele linii discursive despre care am vorbit anterior.
Astfel, în intenția de a face un soi de fact-checking ad hoc, candidatul ar fi atras automat în linia narativă a oponentului, ceea ce l-ar dezavantaja în intenția de a explica. Iar întreaga avalanșă de dezinformări venită dinspre rețeaua media afiliată socialiștilor, urmată de un răspuns imediat, ar impune automat agenda publică schițată de Dodon.
Faptul că Maia Sandu n-a răspuns în direct la TVR Moldova la acuzațiile vânturate de candidatul susținut de socialiști nu are legătură cu faptul că n-ar fi fost pregătită sau că ar fi așteptat să răspundă la rece. Pur și simplu este o strategie de contracarare corectă, în conformitate cu principiile de comunicare ale „framing theory”.
Conform teoriei, mass-media evidențiază anumite evenimente sau fapte, plasându-le apoi într-un anumit context pentru a încuraja sau descuraja anumite interpretări. Potrivit lui G. Lakoff, cel care a dezvoltat teoria „încadrării” (framing theory), negarea unui concept deja introdus conduce doar la fortificarea acestuia.
Soluția poate consta în introducerea unui nou concept-cadru. Anume aceasta a fost și recomandarea specialiștilor behavioriști din staff-ul electoral al lui Obama, în contextul în care viitorul președinte american era perceput ca fiind musulman. Acesta n-a negat direct, ci a apelat la Google pentru a introduce la rezultatele căutării „Obama este musulman?” articole și materiale cu vizite pe care le făcea în bisericile creștine.
Iar apelul la presă și societatea civilă de a combate minciunile și falsurile lui Dodon, este un semnal pozitiv pentru mobilizare, mult mai efectiv din punct de vedere al comunicării politice.
*Nicolae Țîbrigan este membru în Consiliul de Experți LARICS și expert asociat LID Moldova.