*Nicolae Țîbrigan

Deciziile recente ale guvernului de a bloca o serie de site-uri responsabile de răspândirea dezinformării despre coronavirus m-au intrigat. Blocarea accesului utilizatorilor la un site, fie el de fake news, este una gravă și ar trebui să fie pe deplin justificată, mai ales că o parte a societății civile privește cu atenție și îngrijorare fiecare caz în parte. Așa că am decis, în primă instanță, să urmăresc îndeaproape toate aceste cazuri.

Mai mult, imediat după al doilea site blocat de autorități (breakingnews.xyz) înregistrat în Rusia, Comisarul pentru drepturile omului de la Consiliul Europei, Dunja Mijatović, a pus România pe același plan cu Ungaria, Azerbaidjan și Federația Rusă în ceea ce privește măsurile restrictive ale guvernelor care ar afecta libertatea presei. Declarația comisarului mi se pare și mai controversată, în condițiile în care această ieșire intempestivă pune un stat democratic, unde libertatea presei este respectată prin Constituție, în rând cu alte țări unde acest principiu este pus demult între ghilimele de către regimurile autocrate ale lui Orban și Putin.

Știu că există o groază de probleme în România, în ceea ce privește libertatea presei, și lucrurile nu cred că se vor îmbunătăți după 2020. Dar, la o consultare sumară a raportului „Freedom Barometer Europe 2019”, putem constata că o catalogare a României ca stat care „introduce restricții disproporționate la adresa libertății presei” trădează o incompetență crasă, dacă nu chiar rea-voință, din partea funcționarilor CoE. Ori, libertatea de a avea o opinie nu este egală cu „libertatea de a dezinforma” sistematic și a răspândi diverse „teorii ale conspirației” care pot afecta negativ chiar viața și sănătatea europenilor.

Să revenim, totuși, la teoriile conspirației. Am analizat cu atenție lista de site-uri blocate de către Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM), la solicitarea Ministerului Afacerilor Interne, și am identificat acolo o serie de narațiuni conspiraționiste similare cu cele expuse în raportul special realizat de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), divizia pentru comunicare strategică a corpului diplomatic european:

  • Coronavirusul are legătură cu tehnologia 5G, care folosește microcipuri implantabile prin vaccinuri (Wuhan a fost un teren de testare a antenelor 5G);
  • Guvernul Mondial folosește pandemia de coronavirus și distanțarea socială pentru a instala în secret antenele 5G/a ascunde efectele negative ale „radiațiilor” 5G asupra sănătății;
  • Coronavirusul este o farsă, acesta nu există în realitate (asistăm la un „experiment social” global al ocultei);
  • UE va impune vaccinări forțate;
  • Virusul SARS-CoV-2 a fost creat în laborator (în SUA sau în China) de „elita globală”, formată din marile corporații, oameni politici, oameni de știință și mass-media, pentru a impune „dictatura politico-medicală”;
  • Alte teorii ale conspirației, mai sofisticate: 1) actuala pandemie fusese prezisă acum câțiva ani; 2) pandemia este o încercare disperată a „ocultei transnaționale” (sau a Big Pharma) de a controla creșterea populației globale; 3) pandemia fusese proiectată de Bill Gates (pe care a și prezis-o în 2015) cu scopul de a reduce populația globală și o controla prin intermediul unor „microdoturi” implantate prin vaccinurile sale; și 4) pandemia de coronavirus este cauzată de o otrăvire chimică (chemtrails) sau electromagnetică (prin undele 5G) globală, care va duce într-un sfârșit la izbucnirea celui de-al treilea război mondial (de exemplu, „nu e virus, e gaz sarin”, sau „suntem contaminați cu covid-19 prin wireless”), etc.

Colaj cu câteva exemple de teorii ale conspirației virale pe social-media pe timpul stării de urgență

Sursa: Facebook

Și acestea sunt doar o parte din conspirațiile rostogolite pe social-media de aceste site-urile blocate.

Din păcate, postările nu sunt chiar atât de inofensive, așa cum par la prima vedere: dacă oamenii vor crede că li se ascunde ceva, sau că sunt direct vizați de măsurile autorităților, de ce ar mai trebui să urmeze prevederile ordonanțelor militare sau recomandările de autoizolare la domiciliu?

De exemplu, în Marea Britanie, Belgia, Olanda și SUA s-au înregistrat până acum numeroase vandalizări ale releelor de 5G din cauza acestor teorii ale conspirației răspândite la nivel global de o imensă rețea de site-uri marginale, adepți pătimași, teoreticieni conspirologi, conturi false, ș.a.m.d. Chiar sursele propagandistice pro-Kremlin s-au folosit mult mai abil de aceste narațiuni, cu scopul de a destabiliza statele occidentale, subminând încrederea populațiilor vizate în liderii, instituțiile și valorile politice ale democrațiilor liberale.

Totuși, cum de au ajuns unii oameni să creadă în cele mai grosolane manipulări răspândite pe internet? De ce suntem atât de vulnerabili în fața acestor ipoteze alternative? Răspunsurile oferă cadrul necesar pentru o taxonomie generală a teoriilor conspirației. Chiar dacă majoritatea fiind derutante și distincte, rămân oarecum conexe.

Context

În actualul context al pandemiei de coronavirus există și ceva care se propagă mult mai repede – „infodemia” („infodemic” – eng.) masiv răspândită pe rețelele de socializare. Prin infodemie, OMS înțelege „o supraabundență de informații – unele corecte, altele nu – care îngreunează accesul oamenilor la surse de încredere atunci când au mai multă nevoie de ele”.

Dar la adăpostul acestui „bombardament sistematic” informațional și emoțional despre COVID-19, s-au dezvoltat o groază de mituri urbane, unele reinventate încă din perioada Războiului Rece (vezi similaritatea cu Operațiunea Infektion).

Substratul acestora s-ar afla în convingerea personală că nu există hazard și că orice tragedie națională sau globală este creată pentru a manipula masele.

Autorii acestor „conspirații îndeplinite” pot fi diverși, la fel ca ipotezele lor contradictorii. Încă din Evul Mediu se vorbea despre evrei, după care au fost francmasonii, comuniștii, reptilienii, Vaticanul, sectele oculte răspândite global, etc. Uneori, toate aceste pseudo-teorii sunt combinate la un loc pentru a întări narațiunea că există entități sau organizații oculte care doresc să controleze lumea instaurând „noua ordine mondială” în frunte cu un „Guvern Mondial”. Cu alte cuvinte, totul poate fi explicat prin planul unui grup mic de oameni cu resurse nelimitate („păpușarii”) de a deține controlul asupra populației globale.

Pentru astfel de narațiuni, dezvoltarea interacțiunii inter-umane prin intermediul social-media, reprezintă un accelerator fulminant, mai ales că cercetările relevă că falsele narațiuni, încărcate cu conținut emoțional, circulă online cu o viteză de șase ori mai mare față de informațiile veridice distribuite pe Twitter, atingând și un public mult mai numeros din punct de vedere socio-demografic.

Model al vitezei de redistribuire a dezinformărilor pe Twitter comparativ cu informațiile prezentate cu acuratețe

Sursa: BROOKINGS

Inspirate din Protocoalele înțelepților Sionului, narațiunile existenței unui „guvern din umbră” se bazează însuși pe lipsa oricăror dovezi sau date concrete despre acesta  – dovada eficienței de a-și ascunde componența și activitatea clandestină. Textul reprezintă unul din cele mai odioase instrumente de propagandă conspiraționistă, descriind un presupus plan al evreilor de a instaura un singur guvern global. De fapt, e vorba de un fals redactat și pus în circulație în 1903 de Piotr Ivanovici Rachkovski, șeful poliției secrete țariste – Ohrana.

Scopul celor douăzeci și patru de „protocoale” consta în crearea unor diversiuni menite să preîntâmpine o revoluție în masă, în baza că demersurile politice și ideologice ale acelor mișcări revoluționare sau tentative de lovituri de stat ar fi fost acțiuni evreiești pentru a instaura un „Guvern Suprem” autocrat al „iudaismului internațional” – termen propagandistic cu referire la mișcarea sionistă a „înțelepților”. Ulterior textul este utilizat ca material de propagandă de organizații și regimuri antisemite din Germania nazistă și, mai actual, în Orientul Mijlociu.

Piotr Rachkovski – șeful Ohranei țariste (1885-1902) care a înființat la Paris un adevărat laborator clandestin pentru activități de spionaj, șantaj și propagandă. Fusese direct implicat în crearea și răspândirea narațiunii despre conspirația globală a evreilor

Sursa: Kommersant

La o parcurgere atentă a textului, vom putea identifica o serie de narațiuni cunoscute și distribuite intens pe grupurile de discuții de pe WhatsApp, Facebook, Instagram, Twitter, etc., funcționând ca veritabile „echo chambers” pentru adepții de „secrete ascunse”(sic!).

Aici imaginea dușmanului variază în funcție de context, iar tehnica de manipulare urmărește să inducă publicului, în mod artificial, un sentiment de ură/dispreț, față de cineva sau ceva, uneori chiar frică față de acesta.

De altfel, în cartea sa „Frica de Occident (secolele XIV-XVIII): o cetate asediată”, Jean Delumeau subliniază că, începând cu secolul al XIII-lea și până la începutul epocii industriale, istoria europeană a fost martora unor adevărate explozii de frici cu caractere eschatologice (cum ar fi ciuma, foametea, raziile soldaților sau a tâlharilor, creșterea dărilor, frica de evrei, etc.). Surprinși apoi de avalanșa evenimentelor traumatizante sau calamități, oamenii vremii le-au căutat cauze globale învelindu-le în diverse mituri politice explicative, cum ar fi mitul „poporului care l-a ucis pe Iisus” (al „neamului deicid”).

În acest context, teoriile conspirației ar trebui analizate mult mai serios ca simptome ale problemelor subiacente din cadrul unei societăți, adesea structurale, ca răspuns la actuala criză.

Câteva explicații psiho-sociologice

Psihologii au încercat să explice credința unor oameni în mituri și teorii ale conspirației, și acestea pornesc de la trei condiții de bază: 1) capacitatea limitată de prelucrare analitică, logică și reflexivă a omului; 2) cantitatea enormă de informații la care suntem expuși zilnic; și 3) algoritmii și modul de funcționare ai social-media. Toți acești factori combinați creează o disponibilitate a oamenilor de a gândi uneori pe baza unor „scurtături mentale” fără prea multe argumente, anihilând automat argumentele raționale și faptele.

De asemenea, criza actuală a suprasolicitat emoțiile de incertitudine și anxietate, iar o parte a publicului fiind dispus să creadă în aceste teorii și mituri pentru a reduce sentimentul lipsei de control.

Atunci când oamenii au sentimentul lipsei de control asupra unor situații, au nevoie de clarificări, iar acestea sunt servite de narațiunile manipulative bazate pe conspirații în toate domeniile posibile. La aceste condiții se mai adaugă și prăbușirea încrederii unei părți a societății în măsurile luate de autorități, inclusiv în sistemul național de sănătate. Tot acest „vid” al încrederii poate fi umplut rapid de așa-numiții „teoreticieni ai conspirațiilor” cu diverse narațiuni false – unele destul de sofisticate în materie de date și referințe pseudo-științifice, iar altele de-a dreptul aberante. Dar teoriile conspiraționiste sunt cu atât mai atractive, cu cât sunt mai sofisticate și imposibil de demontat.

Pe de altă parte, și publicul expus la astfel de povești preia, recompune și promovează toată această avalanșă de „explicații” alternative, anti-mainstream/anti-sistem. Ori, în cazul predominării culturii politice de supunere la nivelul societății, cum e cazul celei din României, întotdeauna va exista o cerere constantă de explicații conspiraționiste și alternative ale realităților proxime.

Pentru a ilustra grafic indicele susceptibilității publice din cadrul unor societăți față de teoriile conspirației, am analizat sondajele oferite de World Values Survey (2010-2014) pentru a corela patru variabile relevante în explicarea susceptibilității populației din anumite state față de teoriile conspirației: 1) V127 – Political system: Have a strong leader; 2) V110 – Confidence: The Press; 3) V85-V89 Political action (media) și; 4) Important in life: Religion.

Fig. 1 Reprezentarea grafică a corelării variabilelor care indică susceptibilitatea populației din România, SUA și Suedia (după World Walues Survey 2010-2014)

Aici putem observa diferența între manifestările și atitudinile respondenților din cele trei țări față de autoritarism, implicarea în viața politică, încrederea în presă și importanța socială a religiei – toate corelate pentru a explica nivelul predispoziției de a crede în teoriile conspirației.

În cazul Statelor Unite avem de-a face cu o societate cu o cultură politică participativă, în general asumată de 67,62% din populație, și care manifestă o convingere puternică a importanței religiei în viață (68,4%), dar fără a avea prea mare încredere în presă (22,7%). De aceea, ultimele două variabile o situează în cadranul de stânga a graficului, în categoria societăților consumatoare și sensibile față de diverse teorii ale conspirației legate de asasinarea lui JFK, „deep state” anti-Trump, extratereștrii din Zona 51, etc.

Sursa:Statista

Sondajul realizat de Pew Research Center în martie 2020 mai relevă că 30% din populația Statelor Unite cred în teorii ale conspirației despre originea noului coronavirus, în timp ce doar 43% din americani cred că virusul a apărut în condiții naturale.

Pe de altă parte, populația din Suedia este mult mai rezistentă în fața răspândirii teoriilor conspirației, având o societate mult mai implicată politic (75,94%), manifestând o încredere mult mai mare în presă (36,6%), drept rezultat fiind mult mai bine informată (Figura 1).

România stă destul de prost la capitolul rezilienței populației în fața acestor teorii ale conspirației, având o societate mult mai predispusă să asculte de un lider autoritar (69,7%) și să se încreadă în religie (83,8%), cu o cultură politică de supunere destul de accentuată (33,96% din respondenți interesați de implicarea politică). Iar încrederea în presă de doar 28,4% vulnerabilizează și mai mult capacitatea societății de se informa din surse verificabile.

La o analiză comparativă a acestor variabile, putem identifica faptul că România se suprapune pe aceeași traiectorie a susceptibilității față de teoriile conspirației cu Rusia, diferența fiind sesizabilă doar la nivelul importanței acordate religiei (România – 83,8%, Rusia – 41,8%)

Fig. 2 Reprezentarea grafică a corelării variabilelor care indică susceptibilitatea populației din România și Federația Rusă (după World Walues Survey 2010-2014)

Aici se observă că la nivelul ambelor state, variabilele „importanța religiei în viață” și „încrederea în autoritarism (lider autoritar)” se situează peste valorile înregistrate de aceste țări la „încredere în presă” (RO- 28,4%; RU- 33,5%) și „cultură politică participativă” (RO- 33,96%; RU- 25,22%).

Dar aici ar mai trebui să luăm în considerare și diferențele notabile între cele două state. Un studiu recent a demonstrat că, în ultimii ani, presa din Rusia (în special cea controlată de Kremlin) e mult mai predispusă să facă referințe la diverse teorii ale conspirației: conspirația istoricilor, negarea existenței HIV/SIDA, conspirații despre organismele modificate genetic, despre reptilieni/extratereștri, francmasoni, Guvernul Mondial, inclusiv negarea aselenizării efectuate de Apollo 11, anti-vaccinuri, etc.

Iar asta are și un impact major asupra percepțiilor publicului din Rusia. Sondajul VTsIOM realizat în vara anului 2018 a arătat că doi din trei ruși sunt convinși de existența unui „guvern mondial” (67%), majoritatea dintre aceștia fiind siguri că acest „guvern” ar fi unul ostil Rusiei. De asemenea, sondajul a înregistrat și o creștere a numărului de „credincioși” în teoriile conspirației (de la 45% la 67%) imediat după anexarea ilegală a Crimeii.

Sondajul „Percepția publică în contextul pandemiei Covid-19”, realizat de Asociația Eurocomunicare pe 20-23 martie 2020, este edificator pentru cazul României, în sensul în care s-a testat credibilitatea unor teorii ale conspirației despre coronavirus, vehiculate des atât pe social-media, cât și în presă. Doi din cinci români consideră că „noul coronavirus este o armă biologică realizată în SUA pentru a domina lumea” – o narațiune propagandistică extrasă din rețeaua de propagandă internațională a RT și Sputnik.

Fig. 3 Distribuția răspunsurilor referitoare la credința în teoriile conspirației în rândul populației din România (după #Jurnaldeinfodemie – Percepția publică în contextul pandemiei Covid-19, 20-23 martie 2020)

Sursa: Eurocomunicare

Datele au fost confirmate și de studiul efectuat de Avangarde privind percepția publică față de pandemia Covid-19 (martie 2020), unde 52% din respondenți au considerat că noul coronavirus ar fi fost creat în laborator (cea mai virală teorie a conspirației), în timp ce 34% din cei intervievați n-au dorit sau n-au știu să răspundă ce cred despre originea virusului – semn că o parte a publicului este influențat de diferite ipoteze contradictorii vehiculate de presă și unii lideri politici, alimentând noi incertitudini și ipoteze conspiraționiste. De fapt, nici autoritățile noastre n-au acordat acestui fapt atenția cuvenită, concentrându-se mai degrabă pe managementul crizei sanitare și economice.

Sondajele mai sugerează că persoanele predispuse să creadă în toate aceste teorii ale conspirației manifestă un risc mai ridicat de îmbolnăvire de covid-19. Această categorie de persoane își limitează (in)voluntar accesul la informații necesare, din surse sigure și oficiale, despre răspândirea coronavirusului și măsurile de prevenție a îmbolnăvirii. Din păcate, neglijența acestor categorii de persoane credule în minciunile distribuite online pune în pericol viețile lor și ale celor din jur.

Din aceste studii, sociologii au formulat următoarea ipoteză: cu cât încrederea în instituții, decidenți, mass-media, oameni de știință este mai scăzută, cu atât publicul va fi mai predispus să caute explicații (pentru a reduce starea de disconfort psihologic) din surse alternative, devenind mult mai susceptibili să creadă în diverși „profeți” sau zvonuri, atacând în schimb orice contra-narațiune care se bazează pe date empirice și fapte (anihilarea inconștientă a gândirii critice).

Cu alte cuvinte, este mult mai simplu să arunci responsabilitatea pe probleme personale sau cele reflectate de presă asupra autorităților, guvernului, oculta mondială, etc., decât să încerci să cauți niște explicații rezonabile din punct de vedere rațional. Și aici teoriile conspirației sau dezinformările reușesc să ofere răspunsul rapid – „imaginea dușmanului” care are rolul de „țap ispășitor” pentru a prezerva imaginea pozitivă despre societatea noastră.

În aceeași ordine de idei, mai putem identifica și categoria de persoane copleșite de efectul Dunning-Kruger (eroare de apreciere unde persoanele incompetente apreciază eronat competența lor ca fiind mult mai mare decât în realitate), care îi fac să se simtă speciali: „eu am înțeles și am acces la informații, nu ca majoritatea banală și stupidă”.

Cercetările psihologice clasice au demonstrat că persoanele care analizează și gândesc lucrurile într-o manieră deliberată, mai degrabă analitică, decât intuitivă, dispun de o reflecție cognitivă mai dezvoltată. În schimb, persoanele care se bazează mai mult pe intuiție sunt adesea persoane cu abilități cognitive slabe, care dețin resurse cognitive substanțiale, dar nu le folosesc. Acestea preferă să creadă instinctiv în informații (cum să nu?) „aparent credibile”, „inofensive” la prima vedere. Și deoarece cred că acestea ar putea fi utile prietenilor lor, le distribuie, realizând că și asta poate cauza un rău.

Un studiu despre psihologia dezinformării a arătat că doar 25% din participanți au identificat falsele narațiuni ca fiind adevărate, însă 35% din cei chestionați au fost dispuși să distribuie „materialul” pe social-media. Se pare că dorința de a primi un număr mare de reacții imediate de la cei ce îi urmăresc distrage oamenii de la întrebarea evidentă – Think before you share!

Alte studii mai aratăpersoanele care cred în teoriile conspirației au mai multe șanse să creadă în diverse ipoteze pseudo-științifice și fenomene paranormale. Altfel spus, cei care cred că „noul coronavirus este o armă biologică realizată de SUA pentru a domina lumea” (Figura 3), vor crede automat și în alte narațiuni conspiraționiste, legate sau nu de coronavirus (credința în teoriile conspirației sunt variabile corelate pozitiv).

Fie că sunt predispuși să creadă în general în fenomene paranormale, superstiții, teorii pseudo-științifice, sau diverse conspirații „geopolitice”, aceste persoane își creează un soi de „model comportamental” cale le modelează atitudinile și deciziile atât în viața de zi cu zi, cât și în mediul digital, fiind deosebit de preocupați să redistribuie aceste narațiuni cu #dămaideparte dintr-o necesitate de auto-confirmare permanentă (bias de confirmare).

Totuși, oamenii de știință încă n-au ajuns la o concluzie unanim acceptată cu privire predispoziția unei categorii de oameni (cu gândire critică nedezvoltată) de a da crezare acestor teorii, sau încrederea în teoriile conspirației reprezintă un fenomen generalizat care-i poate atinge pe toți, indiferent de caracteristicile socio-demografice (educație, vârstă, gen). Fapt confirmat și de rezultatele studiului Eurocomunicare AICI și AICI.

Rămâne de cercetat dacă „doar persoanele needucate răspândesc sau se încred în conspirații”. S-ar putea să descoperim că e vorba, mai degrabă, despre un mit, decât despre o ipoteză validă din punct de vedere științific.

În loc de concluzii, câteva recomandări

Dar cum poate societatea civilă combate aceste teorii ale conspirației legate de coronavirus? Sunt chiar atât de periculoase? Răspunsul este mai complicat, mai ales când conspirațiile sau miturile încep să se intersecteze lejer cu știrile false sau parțial adevărate, exploatând traumele dintr-o societate vulnerabilă, cum ar fi cea din România. Dar printre recomandări, aș insista mai mult pe educarea publicului să se ferească și să nu răspândească mai departe teoriile conspirației (chiar dacă avem dubii că ceva pare veridic; „nu o fi adevărat, dar distribui deoarece îl urăsc pe x sau z”; „nu o fi adevărat, dar e tot o sămânță de adevăr trebuie să aibă”).

La fel, nu încercați să apelați la „automedicație” informațională, adică nu încercați să le deconspirați singuri deoarece sunt șanse mari să vă adânciți și mai mult în aceste teorii legitimându-le.

Să încercăm să exersăm și să testăm modele de gândire critică – ceva ce a lipsit din programa noastră școlară. Experimentele sociale au mai demonstrat că, dacă ne vom face un obicei de a căuta fapte în spatele chiar și a unei singure afirmații, vom analiza mai critic și alte enunțuri. Scopul e să analizăm informațiile din sursele de presă, dar fără a cădea într-un soi de paranoia. Analizează înaintea de a distribui!

*Nicolae Țîbrigan este membru în Consiliul de Experți LARICS.