Foto: manifestație la Chișinău cu ocazia a 100 de ani de la Unire (2018). Sursa aici.
Autor: Cristina Melnic*
Continuăm cu analiza chestiunii unioniste dincolo de Prut, bazându-ne pe date sociologice culese de-a lungul timpului de diferite case de sondare de la Chișinău. În materialul anterior, publicat pe 27 martie 2021 (vezi aici), am arătat că opinia publică a cetățenilor Republicii Moldova este influențată vizibil atunci când sunt puse în discuție argumente economice și sociale în privința unirii cu România, iar, potrivit datelor analizate până acum, se înregistrează o dinamică pozitivă de acceptare a unui eventual proiect unionist atunci când populația percepe avantaje concrete și imediate. Din acest motiv, este necesar de a corela evoluția acestui trend – unionismul – cu evoluția economică și percepția evoluțiilor economice a statului de peste Prut. Să aminitm, în treacăt, că modelul de reunificare german se baza, (conform surselor STASI, revelate ulterior), pe ideea prosperității economice evidente a RFG în detrimentul RDG (circa 75% din opțiunea unionistă germană era de sorginte (și) economică).
În acest sens, vom schița o evoluție a situației economice generale a Republicii Moldova din ultimii ani, comparativ cu cele disponibile despre România sau media Uniunii Europene, pentru a înțelege mai exact de ce este considerat cel mai sărac stat din Europa de către Banca Mondială și cum acest aspect a putut avea impact asupra dinamicii pozitive a cetățenilor moldoveni care își doresc unirea cu România.
O situație economică mereu precară
În primul rând, Republica Moldova are un Produs Intern Brut (PIB) nominal de aproximativ 11 miliarde de dolari americani. Exportul este de 3,7 miliarde de dolari, iar importul în valoare de 6,7 miliarde de dolari, rezultând un deficit comercial de 3 miliarde de dolari, adică aproximativ 25% din PIB, potrivit datelor publice prezentate de Banca Mondială pentru anul 2019. În timp ce România, are un deficit comercial de 4% din PIB, pentru același an, cu o valoare a PIB-ului nominal de aproximativ 23 de ori mai mare decât a Republicii Moldova.
Pentru a dimensiona mai bine ecartul dezvoltării economice dintre România și Republica Moldova, putem compara valoarea PIB pe cap de locuitor, care în Republica Moldova este de aproximativ 4.500 de dolari, în timp ce al României este de aproape trei ori mai mare, în valoare de 12.900 de dolari, iar conform acestui indicator Republica Moldova se situează pe locul 107 la nivel mondial și pe penultimul în Europa, înaintea Ucrainei, care se confruntă cu un conflict militar pe teritoriul său.
România pentru Republica Moldova reprezintă principala piață de export, constituind 30 la sută din totalul de exporturi, conform datelor Băncii Mondiale din 2018, și în același timp este principala sursă de import, de 15 la sută din totalul de importuri. În timp ce pentru România, exporturile din Republica Moldova înseamnă 1,8 la sută din totalul de exporturi și 0,86 la sută din totalul de importuri. Cu alte cuvinte, Republica Moldova este un stat complementar României, din punct de vedere comercial.
De asemenea, Republica Moldova este un stat dependent în totalitate de ajutoarele financiare externe sau de credite externe, având un deficit bugetar anual în medie de 120 de milioane de dolari între anii 2015-2019, astfel numai până acum Uniunea Europeană a acordat granturi nerambursabile în valoare de 1,75 de miliarde de euro, iar alte 2,2 miliarde de euro au fost oferite drept asistență financiară sub formă de credit de către instituțiile financiare europene ca Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Banca Europeană pentru Investiții. În același timp, România îi acordă un ajutor nerambursabil în valoare de 100 de milioane de euro și un credit de 150 de milioane de euro la dobândă artificial joasă.
Pe lângă dependența Republicii Moldova de surse de finanțare externă, după aproximativ 30 de ani de existență ca stat, a rămas în continuare pe ultimul loc la majoritatea indicatorilor macroeconomici între fostele state membre ale Uniunii Sovietice, precum transferuri financiare, remitențe, importuri și exporturi. Republica Moldova are în prezent o economie cu puternice dezechilibre structurale, care nu este capabilă să genereze, din resurse interne, dezvoltare și creștere economică. Acest lucru a fost demonstrat în 2014, atunci când o cincime din PIB-ul țării a dispărut din circuitul bancar, iar indicele de corupție a crescut de-a lungul anilor, Republica Moldova fiind situată pe locul 115, cu 34 de puncte, în clasamentul percepției corupției în lume, valabil pentru anul 2020 și publicat de Transparency International. Trebuie precizat că România ocupă abia poziția 69, cu 44 de puncte, la egalitate cu statele vecine Ungaria și Bulgaria.
De asemenea, în clasamentul care indică nivelul de dezvoltare al unei țări în funcție de indicele de dezvoltare umană (Human Development Index – HDI), Republica Moldova se află pe locul 90 din 189 de țări, cu o valoare a indicelui HDI de 0,75, cu o speranță de viață la naștere de 71,9 de ani și un venit național brut per capita de 13.664 dolari, alături de Republica Dominicană și Algeria, iar România se situează pe locul 49 cu un indice HDI de 0,781, cu o speranță de viață la naștere de 76,1 de ani și un venit național brut per capita de 29.497 dolari, alături de Muntenegru.
Conform indicelui de stabilitate politică, Republica Moldova are un indice negativ de 0,38 și se află pe locul 131 din 195 de țări, alături de Bosnia și Herțegovina, iar România are un indice pozitiv de 0,53 și se situează pe locul 64, alături de Cipru și Polonia. În contextul economic și social din stânga Prutului în care se degradează constant și cu un nivel de corupție crescut, nemulțumirea populației este acută, iar criza de încredere în instituțiile statului și politicieni este prezentă la un nivel ridicat.
Ce crede populația despre viitorul R. Moldova?
| Credeți că în țara noastră lucrurile merg într-o direcție bună sau merg într-o direcție greșită? | Direcţia este greşită | Direcţia este bună | Nu știu | Nu răspund | |
| BOP – noiembrie 2015 | 88% | 8% | 3% | 1% | |
| BOP – aprilie 2016 | 85,9% | 7,4% | 6,4% | 0,3% | |
| BOP – octombrie 2016 | 84% | 8,8% | 6,8% | 0,4% | |
| BOP – aprilie 2017 | 64% | 31% | 4% | 0,4% | |
| BOP – noiembrie 2017 | 77,4% | 13,5% | 8,2% | 0,9% | |
| BOP – aprilie-mai 2018 | 71% | 25% | NS/NR – 4% | ||
| BOP – octombrie 2020 | 75,1% | 16,7% | 7,8% | 0,3% | |
| Direcţia este greşită | Direcţia este bună |
Nu știu/ Nu răspund | |||
| IMAS – mai 2017 | 74% | 19% | 7% | ||
| IMAS – august 2016 | 80% | 14% | 6% | ||
| IMAS – iulie 2017 | 75% | 19% | 6% | ||
| IMAS – decembrie 2017 | 74% | 22% | 4% | ||
| IMAS – februarie 2018 | 77% | 18% | 5% | ||
| IMAS – noiembrie 2018 | 71% | 22% | 7% | ||
| IMAS – decembrie 2018 | 71% | 23% | 6% | ||
| IMAS – ianuarie 2019 | 68% | 25% | 7% | ||
| IMAS – aprilie 2019 | 75% | 18% | 7% | ||
| IMAS – septembrie 2019 | 61% | 29% | 10% | ||
| IMAS – decembrie 2019 | 65% | 24% | 11% | ||
| IMAS – februarie 2020 | 66% | 22% | 12% | ||
| IMAS – iunie 2020 | 74% | 16% | 10% | ||
| Dvs. sunteți mulțumit sau nemulțumit de starea lucrurilor din Republica Moldova în prezent? | Complet mulțumit | Mai degrabă mulțumit | Mai degrabă nemulțumit | Complet nemulțumit | Dificil de răspuns |
| FOP – iunie 2016 | 1% | 5% | 26% | 67% | 1% |
| FOP – martie 2016 | 1% | 5% | 21% | 72% | 0 |
| FOP – martie 2017 | 1% | 9% | 33% | 56% | 1% |
| FOP – noiembrie 2019 | 3% | 16% | 44% | 36% | 1% |
| FOP – martie 2020 | 1,7% | 13% | 37,3% | 46,3% | 1,6% |
| FOP – mai 2020 | 4% | 16,6% | 38,7% | 39,2% | 1,5% |
Tabelul cu date din sondajele analizate în cadrul cercetării, în care s-a întrebat direcția în care se îndreaptă Republica Moldova.
Astfel, potrivit sondajelor analizate și ilustrate în tabelul de mai sus, cetățenii moldoveni consideră în proporție de 80 la sută că țara merge într-o direcție greșită pe parcursul ultimilor 6 ani. În aceste condiții, coalițiile proeuropene care s-au aflat la guvernare după regimul lui Vladimir Voronin s-au destrămat, cazurile de corupție la nivel înalt au progresat, justiția a devenit politizată, apoi instituțiile au trecut printr-un proces de oligarhizare sub conducerea lui Vladimir Plahotniuc, pentru ca ulterior să se formeze o coaliție nefirească între stânga și dreapta pentru a încerca de a democratiza instituțiile statului capturate anterior, iar într-un final să ajungă să guverneze un politician pro-rus, iar la momentul actual să existe o criză politică profundă la Chișinău.
Toată această involuție din punct de vedere politic, social sau economic poate contribui, teoretic, la formarea și menținerea unei pante ascendente în privința curentului unionist, fiindcă, după cum am observat în sondajele de opinie (vezi aici), pentru populație Republicii Moldova temele de ordin economic și social sunt foarte importante, iar în lipsa unui termen de aderare sau integrare europeană, tematica unirii cu România ar putea prinde o dinamică pozitivă constantă în viitor. Acest lucru este posibil în condițiile în care progresul de aderare la Uniunea Europeană se va menține la un nivel ridicat de incertitudine, iar ecartul economic și social dintre România și Republica Moldova se va mări considerabil.
Și dacă integrarea în UE se blochează definitiv?
În altă ordine de idei, extinderea Uniunii Europene se află într-un impas major, iar conform declarațiilor comisarului desemnat pentru Extindere și Vecinătate, Olivér Várhelyi, primii care au o perspectivă clară de aderare la UE sunt Balcanii de Vest, prin Albania și Macedonia de Nord, iar „acțiunea noastră este de a sprijini acest lucru”, în timp ce obiectivul geopolitic al UE este de a crea „stabilitate în Parteneriatul Estic”, fără o perspectivă clară de aderare sau integrare pentru țările din această regiune. În același timp, Franța a folosit dreptul de veto pentru a bloca negocierile de aderare cu Albania și Macedonia de Nord, lăsând fără o perspectivă de aderare și țările care erau cele mai aproape de acest deziderat, după ce Macedonia de Nord și-a schimbat numele pentru a scăpa de tensiunile cu Grecia, în timp ce Albania a lansat o serie de reforme judiciare, ambele țări fiind membre NATO.
În aceste condiții, procesul de aderare al Republicii Moldova la Uniunea Europeană este într-o mare dificultate și fără o finalitate previzibilă, nemailuând în calcul problemele structurale ale sistemului democratic de acolo, prin scheme de corupție prezente la nivel înalt, justiție și instituții politizate, alături de o economie fragilă și instabilitate politică, precum și cu grave probleme securitare, prin prezența trupelor ruse în Transnistria.
Totuși, având în vedere că cetățenii moldoveni corelează integrarea în Uniunea Europeană cu prosperitate economică și socială, iar în lipsa unui orizont palpabil asupra integrării europene, aceștia ar putea opta pentru unirea cu România cu scopul de ajunge mai repede în ,,ograda” europeană. Acest fapt poate fi interpretat din rezultatele răspunsurilor înregistrate în sondajele realizate în anii 2016 – 2017 de Institutul de Politici Publice, atunci când respondenții au răspuns pozitiv, în proporție de 37 la sută, atunci când au fost chestionați despre ,,cum că s-ar rezolva următoarele probleme, dacă ar avea loc Unirea Republicii Moldova cu România”, iar răspunsul ,,Republica Moldova se va integra mai rapid în Uniunea Europeană”, fiind preferat dintre toate celelalte cu aproximativ 10 procente mai mult, precum ,,se va îmbunătăți mediul de afaceri”, ,,va spori libertate mass media”, ,,se va instaura o ordine în țară”, ,,vor fi trași la răspundere foștii guvernanți corupți”, ,,se va reduce nivelul corupției”, ,,se va îmbunătăți nivelul de viață al populației”. Aceste rezultate se pot explica prin faptul că se înregistrează o lipsă a unui mesaj coerent despre unire și o dezbatere reală deocamdată în acest sens, iar apetența pentru mass-media românească sau informațiile care vin dinspre România sunt limitate în spațiul public de peste Prut.
În concluzie, trendul ascendent al acordului față de unirea cu România din partea cetățenilor moldoveni poate fi corelat cu evoluția economică a statului din stânga Prutului, cu gradul de instabilitate politică și perspectiva de aderare și integrare în Uniunea Europeană, iar în condițiile în care România va înregistra un progres economic și un nivel ridicat de bunăstare socială, atunci dorința realizării unirii poate deveni un proiect realist, din perspectiva unui curent majoritar al populației din Republica Moldova, care la rândul său se poate coagula într-o mișcare politică semnificativă.
Nămolul zonei gri. Concluzii de etapă
Foto: vama R. Moldova. Sursa aici.
Cercetarea datelor sociologie a demonstrat existența unei dinamici pozitive în privința deschiderii sau a acceptării cetățenilor Republicii Moldova a unei potențiale uniuni statale cu România, în timp ce tendința de împotrivire cu privire la unire are o dinamică ușor negativă în rândul populației din stânga Prutului. În timp ce trendul ascendent se confirmă fără echivoc, rata populației care ar vota pentru unirea cu România ar crește semnificativ dacă ar fi evocate beneficii de ordin economico-social sau dacă s-ar aborda acest subiect din punct de vedere economic, acesta fiind un indice important pentru cetățenii Republicii Moldova. În acest sens, s-a constatat faptul că dinamica pozitivă a acordului cetățenilor moldoveni față de unire depinde de evoluția economică a Republicii Moldova, de situația sa politică internă și de progresul de aderare și integrare în Uniunea Europeană sau colaborarea cu instituțiile europene.
În aceste condiții, există – teoretic vorbind – o probabilitate crescută ca pe viitor să se mențină trendul ascendent unionist în Republica Moldova, fiindcă ecartul prosperității economice se va adânci între cele două state, conform prognozelor economice, iar tinerii și românii de vârstă mijlocie vor deveni mai pragmatici în timp și se vor delimita în mod natural de dimensiunea simbolistică a unirii realizată odată cu schimbul de generații. Totuși chiar dacă apetența pentru unire va crește în timp peste Prut, există un mare risc ca Republica Moldova să rămână într-o zonă gri din punct de vedere economic, politic și securitar, iar din punct de vedere social să se întâmple ca relevanța unui asemenea act de uniune, deși voit, să fie scăzută dacă între timp țara va fi depopulată puternic și va deveni un „no man’s land”.
Rămân două întrebări esențiale care trebuie urmărite:
(va urma)
*Cristina Melnic este absolventă a Masterului de Studii de Securitate al Universității din București și expert LARICS pe spațiul ex-sovietic.