Dan Dungaciu*
Imaginați-vă că vă aflați într-o cafenea pe malurile Tamisei sau a Senei, în piața centrală din Bruxelles sau Frankfurt, și citiți The Economist. Ochii vă cad pe un articol care se numește, luminos: „Poor Moldova: The dismal politics of one of Europe’s smallest nations” (Săraca Moldova: politica sumbră a uneia dintre cele mai mici state din Europa, 07.11.2017).
Și iată ce citiți acolo: „Procurorii au pus sub acuzare șapte oameni pentru conspirație în vederea asasinării lui Vlad Plahotniuc, liderul Partidului Democrat. Acesta este un oligarh bogat și, mulți consideră că este, de departe, cel mai puternic om din țară. Șeful conspirației este un presupus gangster cunoscut sub numele de „Bulgarul”, care se crede că s-ar afla în Rusia… Apoi, într-un interviu televizat, un alt gangster din închisoare a pretins că domnul Plahotniuc l-ar fi plătit să asasineze un bancher rus din Londra. Un purtător de cuvânt al Partidului Democrat a afirmat că domnul Plahotniuc nu va comenta aceste „declarații false”, dar o televiziune care îi aparține a răspuns că a fost un alt politician din Moldova, în acest moment fugit în Rusia, pentru a scăpa de justiție, care a plătit de fapt pentru tentativa eșuată de asasinat”.
Ați înțeles ceva? Nici nu are importanță. Importantă e senzația. Sentimentul pe care îl ai citind din Occident acest articol este realmente sumbru. Ți se pare că te afli într-o margine de imperiu sovietic sau în Rusia anilor 90, într-un scenariu perfect al unui film cu gangsteri și asasinate la comandă. Nici nu mai contează, pe fond, cine este sau nu este vinovat.
Evident că primul lucru pe care își vine să îl faci nu e în niciun caz să te duci să investești acolo. Sau să crezi că acolo e un spațiu care stă să se integreze în UE…
Când fanfarele – adică sondajele – cântă…
La Chișinău, discuția despre cine a asasinat pe cine și de ce a fost vibrantă. De multă vreme nu a mai fost acolo o așa de mare mobilizare de trupe mediatice. E firesc. Ramificațiile cazului sunt adânci și acesta nu va rămâne fără urmări – inclusiv politice. Cazul e grav, fără precedent, chiar dacă, de la Chișinău, care a văzut și a trecut prin multe, nu poate fi percepută grozăvia și efectele devastatoare ale dezbaterii așa cum le-ar percepe cineva din afară. Dosarul e însă departe de a fi închis.
După declarațiile gangsterilor și acuzațiile reciproce, a urmat așa numitul „atac raider” de la Primărie – adică preluarea instituției „pe ușa din dos” de către reprezentantul Partidului Democrat care, la alegerile locale la Chișinău obținea undeva la 2,74%, adică un singur consilier municipal…. Dacă cu 15,80% controlezi un stat de 3500000 de oameni, cu regula de trei simplă, câte procente ți-ar trebui să controlezi capitala cu 7-800000 de oameni?..
Ce mai lipsea din tablou? Eventual ceva care să schimbe/modifice agenda dezbaterilor publice? Evident, un sondaj de opinie. Și el a venit. Au venit, de fapt, două, dar numai unu este cel care merită comentat. Și nu pentru acuratețea lui – pe care o vom discuta mai jos – ci pentru că este… „american”. Cel puțin așa s-a încercat a fi legitimat. E comandat de International Republican Institut, mai pe scurt IRI. De aici și multele speculații pe care le-a stârnit.
Să spunem din plecare: ceea ce frapează în urma lecturii sale este că sondajul e complet lipsit de coerență – chiar contradictoriu. Adică ceea ce populația afirmă în prima parte din sondaj (percepția situației socio-economice din RM) nu se regăsește, sau se regăsește pe dos, în secțiunea dedicată opțiunilor politice ale aceleiași populații. Parcă ar fi vorba despre două populații diferite!
Dar să o luăm pe rând.
O populație din ce în ce mai nemulțumită, dezamăgită și pesimistă…
Prima parte a sondajului relevă o populație care, cel puțin față de precedentul sondaj IRI din martie 2017 (deci după jumătate de an) și-a sporit neîncrederea, nemulțumirea și pesimismul și față de prezent și față de viitor. Am selectat câteva elemente revelatorii.
La întrebarea clasică legată de direcția în care merg lucrurile în RM (Fig. 1), cetățenii care spun în octombrie 2017 că „merge într-o direcție bună” scad la jumătate față de opțiunea din martie 2017 (16% în octombrie față de 32% în martie), iar cei care spun că merge într-o direcție greșită cresc la 78% (!!!) în octombrie, cu 18% mai mult față de martie 2017. Și asta în șase luni!
Fig 1: Direcția în care merge RM: corectă sau greșită
În ceea ce privește percepția față de schimbările din RM (Fig. 2), procentul celor satisfăcuți a scăzut în octombrie 2017 la 4, față de 10 cât era procentul în martie. Nivelul de insatisfacție crește și el, la fel și a celor care nu văd în realitate nicio schimbare.
Fig. 2: Satisfacția față de schimbările din RM
În ceea ce privește nivelul de optimism economic al populației, respectiv percepția față de evoluțiile economice în următoarele 12 luni (Fig. 3), constatăm și aici o degradare: doar 1% mai cred că va fi o îmbunătățire semnificativă (față de 4% în martie), 20% că va fi o îmbunătățire (față de 27% în martie). Crește procentul celor care cred că situația va rămâne la fel, dar și a celor care spun că situația se va înrăutăți.
Fig. 3: Percepția față de evoluția situației economice din RM în următorul an
În chestiunea esențială a percepției corupției (Fig. 4), lucrurile se degradează și ele în ultimele șase luni: de la 75% cei care credeau că „este o foarte mare problemă” avem în octombrie o crește cu 10% a celor care cred la fel. Constatăm că percepția corupției în RM, în ultimele șase luni de zile, s-a radicalizat (s-a trecut de la percepția „o mare problemă” la „o foarte mare problemă”).
Fig. 4: Percepția corupției
…dar populația votează cu Puterea și sancționează Opoziția!
Există și alți indicatori în cercetarea sociologică discutată aici, asupra cărora nu am mai stăruit, relevanți din perspectiva noastră căci duc la aceeași concluzie: în ultimele șase luni indicatorii „satisfacției” populației au avut descreșteri semnificative. Pe cale de consecință, această situație trebuia să se regăsească și în comportamentul politic al cetățenilor, inclusiv în intențiile de vot.
Mai concret, era firesc să vedem în rezultatele sondajului o sancțiune, un vot de blam, un avertisment, măcar, dat celor care dețin puterea, care o gestionează – adică a guvernanților. În frunte, firește, cu Partidul Democrat și liderul acestuia.
Surpriza a fost că lucrurile nu stau așa. Stau chiar pe dos! Coerența între primii indicatori și cei politice nu există. Dimpotrivă!
Să spunem la început care era intenția de vot cu circa șase luni în urmă (Fig. 5), și să reamintim că indicatorii satisfacției în martie 2017 erau, pe linie, mai ridicați – mai ales comparativ cu ceea ce avea să urmeze în octombrie 2017.
Fig. 5: Opțiune de vot pentru partidele politice – martie 2017
În martie avem așadar un Partid Democrat (de guvernământ) care se zbătea undeva sub pragul electoral, cu patru partide care depășeau pragul de acces în parlament și cu alianța dintre PAS și Platforma DA un challenger serios (34%) pentru Partidul Socialiștilor lui Igor Dodon (36%).
Să vedem cum stăteau lucrurile la nivelul încrederii în politicieni (Fig. 6).
Fig. 6: Încrederea în politicieni – martie 2017
În ceea ce privește politicienii, constatăm că trendul era relativ asemănător. Guvernarea, reprezentată de Partidul Democrat (PD), stătea prost: liderul Plahotniuc – 2%, iar premierul Filip 4%. Bătălia politică reală era aceeași și la capitolul încredere: Dodon (41%) versus Sandu-Năstase 23% plus 12%).
Să vedem acum evoluțiile din același punct de vedere după șase luni (Fig. 7).
Fig. 7: Intențiile de vot – octombrie 2017
Și aici încep surprizele, sociologic, greu de explicat. În condițiile, repetăm, unei scăderi pe linie a stări de satisfacție socio-economică a populației, inclusiv creșterea percepției corupției, beneficiarii NU sunt partidele de Opoziției, ci… guvernați!
Mai concret. În octombrie constatăm că scad partidele de opoziție, și PAS și Platforma DA, deci partidele care, logic, nu ar fi vinovate de degradarea indicatorilor și a percepției publice. Mai mult, în cazul Platformei DA se ajunge chiar sub pragul electoral. Rămân trei partide care, teoretic, trec pragul: socialiștii (PSRM), PAS-ul și PD-ul.
Culmea rezultatelor este că partidul de guvernământ nu doar crește în sondaje, dar își dublează procentul față de martie 2017! De la 4% ajunge la 9%.
Paradoxul este evident: situația socio-economică se degradează, corupția crește, cel puțin ca percepție, iar cine câștigă din asta sunt… guvernanții!
Fig. 8: Încrederea în politicieni – octombrie 2017
În ceea ce privește încrederea în politicieni (Fig. 8), lucrurile merg în aceeași „logică”. Adică anti-logică. Încrederea în Maia Sandu scade cu 8%, cea în Andrei Năstase se înjumătățește.
Dar, surpriză: crește încrederea și în premierul Filip și în liderul PD Vlad Plahotniuc!
Guvernarea reușește tot
Nu numai că guvernarea sporește politic, dar reușește să își impună și proiectele politice în ultimele șase luni. Este vorba despre schimbarea sistemului electoral (de la vot pe liste la votul mixt) pe care Binomul Plahotniuc-Dodon l-a livrat populației, prin votul comun de joi, 20 iulie 2017, din Parlamentul Republicii Moldova, când Binomul a livrat 74 de voturi în Parlament (democraţii lui Plahotniuc şi socialiştii lui Dodon au votat cot la cot). Asta în pofida recomandărilor europene sau americane. În șase luni, sondajul ne arată că sprijinul pentru sistemul mixt crește de 43% la 51% (Fig. 9).
Bingo! Să înțeleagă bine și Comisia de la Veneția, americanii și chiar Comisia europeană cine a avut dreptate!
Fig. 9: Atitudinea populației față de votul mixt
Mai este vreun obiectiv pe care guvernarea trebuia să îl bifeze prin acest sondaj? Da! Opțiunea europeană a populației.
Cireașa de pe tort sau bomboana de pe colivă: integrarea europeană
Și ultima chestiune, legată de atitudinea față de integrarea europeană sau bătălia între opțiunile Est și Vest. În martie 2017, când indicatorii percepției publice erau, cel puțin comparativ, mai buni, opțiunile la întrebarea legată de uniunea la care ar dori să adere cetățenii erau în favoarea Estului (Fig. 10). Mai exact, în favoarea Uniunii Eurasiatice – 43% față de Uniunea Europeană – 42%.
Fig. 10: Opțiunea strategică UE sau Uniunea Eurasiatică – martie 2017
Nici nu s-au degradat bine indicatorii socio-economici și ai percepției populației, că s-a și modificat ierarhia. După șase luni de eșecuri percepute ale guvernării, opțiunea pentru Uniunea Europeană crește la 49%, iar Uniunea Eurasiatică scade la… 38%! O diferență de 11% câștigată surprinzător de opțiunea UE în doar șase luni (Fig. 11).
Fig. 11: Opțiunea strategică UE sau Uniunea Eurasiatică – octombrie 2017
Dincolo de faptul că, sociologic vorbind, e greu să găsim o explicație validă pentru o asemenea schimbare intempestivă, dacă ar fi să luăm în serios sondajul IRI, ar trebui să constatăm un singur surprinzător: în RM, cu cât lucrurile merg mai prost, cu atât opțiunea UE crește! Și crește vertiginos. Dacă ar fi să aplicăm această constatare în politicile publice, cea mai bună opțiune pentru integrare europeană ar fi… o relație zero cu UE! Și politică și economică.
Cam ce se petrece astăzi – dacă ar fi să glumim amar în continuare…
Dacă sondajul IRI nu exista trebuia inventat
E un fals să acreditezi că sondajul IRI este „american” sau că ar sugera în vreun fel poziția americană. IRI este comanditarul, compania Magenta a cules datele fără să le prelucreze, iar coordonarea este mai ambiguă: e vorba despre un expert de la Baltic Surveys/The Gallup Organization, care a lucrat în numele organizației „Center for Insights in Survey Research”. Erorile puteau să parvină din mai multe surse, la fel și ambiguitățile sau neclaritățile pe care le-am semnalat mai sus. Că ele ar fi trebuit sau ar trebui să fie lămurite de giranții sondajului este dincolo de orice îndoială. Căci efectele politice ale sondajului și utilizarea lui în acest registru – chiar și împotriva dorinței comanditarilor – sunt inevitabile.
Pentru unii actori politici de la Chișinău, dacă sondajul IRI nu ar fi existat, ar fi trebuit inventat.
Iată, pe scurt, de ce.
- Primul mesaj este că guvernarea merge bine în ochii populației, crește simpatia sau încrederea față de promotorii ei. Îi sporește, astfel, legitimitatea. Deci cârcotașii ar trebui să se abțină și chiar să tacă. Oficial, ne merge bine! Și la următorul sondaj ne va merge și mai bine!
- Doar trei partide contează, pentru că doar ele vor trece pragul: Partidul Socialiștilor, PAS și Partidul Democrat. Platforma Demnitate și Adevăr, conform sondajului, a ieșit din joc. Așa spune sondajul. Rezultatul este semnificativ nu doar în sine, ci pentru că vine să „confirme” o linie de mesaj din ce în ce mai prezentă în spațiul public din RM în ultima vreme.
- Iar linia de mesaj este următoarea: spargerea unei potențiale Coaliții largi pro-europene și anti-Binom în perspectiva alegerilor din 2018. Scăderea raiting-ului lui Andrei Năstase și a Platformei DA sunt, sociologic vorbind, greu de explicat. Ce a putut face liderul DA într-un interval scurt de timp pentru a-și pierde electoratul pe care îl avea în martie? Și unde sunt voturile Platformei DA? Voturi radicale, anti-corupție, anti-guvernare. Greu de spus. Oricum, mesajul politic al „americanilor” (așa este el livrat, insidios) e limpede și ar fi următorul: DA este un balast pentru PAS, care trebuie să se rupă de un partid care nici măcar nu trece pragul și să gândească „rezonabil”, „lucid”, „strategic”, dincolo de idiosincrazii personale: adică să vină acum spre PD și să meargă după 2018 în coaliția „europeană” cu acest partid! Spectrul politic trebuie să fie PD plus PAS contra PSRM. Adică, așa cum spuneam, avem aici concretizarea sociologică a multor cântece de sirenă care au fost lansate la Chișinău în ultima vreme.
- Este, evident, o capcană. Căci dacă PAS va gândi rezonabil, lucid, strategic – fără ghilimele de data asta -, evident nu va face așa ceva. Pentru că ar fi o sinucidere politică. În realitate, acest discurs nu face decât să dezvăluie o spaimă mai veche – și cea mai importantă – a guvernării: teama de o coaliție/parteneriat/pact al opoziției pro-europene și pro-românești. Singura soluție pentru a contracara binomul Plahotniuc-Dodon este o nouă „AIE”, care să acopere toate segmentele de electorat și toate nuanțele politice (partidele) care au culoar electoral și care se pot colecta în acest proiect: de la centru stânga, centru, dreapta, la dreapta unionistă. Cu o singură condiție: să fie pro-europene/pro-românești și anti-Binom. Blocarea acestui proiect, singurul câștigător în perspectiva alegerilor din 2018, este miza binomului Plahotniuc-Dodon. Dar, după vorba românească, „de ce ți-e teamă nu scapi”…
- Avem și un mesaj politic pentru Europa în acest sondaj! Cum am spus deja, sondajul ne relevă că, surpriză!, cei care sunt de acord cu votul mixt au depășit acum 50%. Asta ca să fie complet tacâmul și susținerea pentru inițiativa Binomului. Iar până la alegerile parlamentare din 2018, în ritmul acesta, vor depăși și 100%.
- Mesajul politic pentru România și restul partenerilor de la care se așteaptă finanțare: vectorul occidental este mai puternic decât cel estic! Populația RM este pro-europeană, noi, guvernarea, am reușit să schimbă vectorul. Toate bune și frumoase, întrebarea e cum? Înseamnă că nu mai e nimic de făcut la Chișinău, nimic nu trebuie schimbat radical, căci adeziunea pro-europeană, iată, a învins? Să se termine cu criticile, să înceapă, așadar, susținerea necondiționată?
- Chestiunea nu e retorică, ci atinge câteva chestiuni de substanță. Până nu demult, mesajele Chișinăului și a multiplicatorilor acestora de la București sau Bruxelles erau că piața mediatică din RM este controlată circa 80% de media rusească (televiziuni, presă, radio, sursa știrilor etc.) și asta ar explica, de fapt, adeziunea pro-Est a populației. Intruziunea rusească (război informațional) și numai ea! Iată însă că sondajul IRI îi va lăsa pe mulți fără o pâine (bună) de mâncat, căci ne spune că adeziunea populației a devenit subit, în octombrie 2017, majoritară pro-Vest. Ce să înțelegem: că televiziunile rusești care manipulează în RM au devenit pro-europene? Sau că influența lor, de fapt, nu e atât de pregnantă? Cum s-a schimbat, totuși, vectorul, dacă nimeni nu s-a atins până acum de structura mediatică a RM? Cât despre „spațiul comunicațional comun România – R. Moldova” – acesta există doar în mintea celor care nu au vreo legătură concretă cu realitate de pe teren. Cineva ar trebui probabil să ne răspundă la aceste întrebări, nu de alta, dar mulți dintre cei care au tot afirmat până acum că vinovații principali pentru eșecurile republicii și opțiunile estice ale populației ar fi strict televiziunile rusești și influența mediatică rusească ar putea rămâne după acest sondaj șomeri… Cine (ne) minte, până la urmă?
Post-scriptum
Ca și cum tabloul atmosferei publice de la Chișinău nu era destul de sordid, apropo și de referința din The Economist cu care am început, au apărut și alte elemente care să îi sporească „farmecul”.
Vineri la ora 13.00 a intrat în vigoare decizia aprobată de Judecătoria Chișinău prin care primarul suspendat al municipiului Chișinău, Dorin Chirtoacă, a fost eliberat din arest la domiciliu și plasat sub control judiciar.
Decizia a căzut ca o bombă. De remarcat faptul fără precedent că nici primarul Dorin Chirtoacă nici procurorii nu au solicitat schimbarea încadrării. Judecătorul a făcut totul din proprie inițiativă (!), inclusiv delegarea urgentă a unui avocat din oficiu pentru Dorin Chirtoacă. A fost strict inițiativa și decizia Justiției oarbe… Care, în RM, se știe, este liberă și independentă.
Primarul Dorin Chirtoacă reacționează cu stupefacție: „Ceva nu e în regulă cu această decizie”. Și avea dreptate. La circa două ore după intrarea în vigoare, toate redacțiile din R. Moldova primesc un mail prin care se indică un site de filme pentru adulți unde ar fi fost plasat un film legate de viața personală a primarului suspendat. Cum au ajuns acele filmări în posesia celor care le-au difuzat, care e legătura dintre eliberare și acest film… Mister și sordid.
Faptul e însă emblematic pentru evoluțiile politice din R. Moldova și ceea ce va urma. Foarte pe scurt.
- Referendumul pentru demiterea lui Dorin Chirtoacă primește acum, prin decizia justiției, oxigen. Se îndrepta spre un eșec anunțat, mai ales prin lipsă de miză reală. Acum primește vânt în pupă prin sugestia, deja lansată public de către socialiști că, în urma înțelegerii Ghimpu-Plahotniuc, Dorin Chirtoacă ar fi fost eliberat. Socialiștii vor dezbateri publice, una la unu, discuții, clarificări.
- De fapt lucrurile stau altfel. Primarul Dorin Chirtoacă a fost „eliberat”, deci acum ar putea să meargă în ultima săptămână de referendum să vorbească cu oameni, cu electoratul. Să vorbească, însă, despre ce? Despre… filmul plasat către toate redacțiile și care a fost pus deja la dispoziția întregii populații pe rețelele de socializare? Altminteri spus, o regie perfectă în vederea nu doar a resuscitării campaniei socialiste pentru referendum dar și a unei execuții publice a primarului suspendat. Ne putem imagina lesne că la orice eventuală întâlnire cu alegătorii, un „cetățean indignat” va ridica problema filmului cu pricina deturnând orice dezbatere publică (deja viciată).
- În actualul context nu e clar care va (mai) fi nivelul de mobilizare publică pentru referendum. Este limpede că socialiștii, sprijiniți de justiție și de cei care au avut filmul cu pricina, au câștigat o bătălie, dacă nu războiul, pentru demiterea primarului. Ce va urma mai departe sau ce sprijin vor mai primi, nu e deocamdată clar. De reamintit însă că toată chestiunea referendumului pentru demiterea lui Dorin Chirtoacă a fost inițiată de fracțiunea municipală a Partidului Popular European din Moldova, condus de Iurie Leancă, fostul premier din vremea când se fura miliardul și aeroportul din Chișinău se vindea unei companii rusești. Astăzi, fostul premier nu este atins de justiția moldovenească nici măcar cu o floare…. Să mai spunem în treacăt că PPEM a lui Iurie Leancă este partener de guvernare cu Partidul Democrat al lui Vladimir Plahotniuc.
- De fapt este vorba despre ceva mai mult decât simpla cazuistică. Este vorba despre faptul că atmosfera publică din Chișinău și din republică degradează vizibil, constant și continuu. Tabloul din The Economist e doar o mostră. Dar pentru cei care trăiesc acolo, mai ales oameni de deciziei, primari, politicieni, oameni de afaceri – atmosfera devine tot mai greu de suportat și starea de spirit a fost exprimată recent de un deputat de opoziție. Despre asta e vorba până la urmă.
- Pe acest fundal, multe bile din cele pe care binomul Plahotniuc-Dodon vrea să le țină în aer concomitent – relația cu Rusia, cu Uniunea Europeană, cu România (a se vedea episodul cu anularea în ultimul moment a rechemării de către Chișinău a ambasadorului din România, Mihai Gribincea), cu SUA, situația economică etc. – par că vor cădea la pământ, una câte una. Nu poți controla totul, de fiecare dată, nici măcar în RM – indiferent cine ai fi și câte pârghii deții la un moment dat. Jocurile la două capete ale Binomului Plahotniuc-Dodon se vor developa pe rând. Alegerile din 2018 par astăzi extrem de departe, iar rezultatul nu e deocamdată predictibil.
*Dan Dungaciu este membru în Consiliul de Experți LARICS.