Pe 7 decembrie 2022, publicam în această pagină un articol intitulat „Votați limba română în Parlamentul de la Chișinău”. Ideea era că demersul pentru introducerea „limbii române în Constituția R. Moldova trebuie demarat urgent, după 9 ani de tergiversări ridicole și descalificante (materialul aici). Printre reacțiile primite la material, cea mai importantă, de departe, a fost a domnului Tudor Panzîru, care vine cu o soluție inedită și imediată la chestiunea discutată de noi.
Cine este domnul Tudor Panțîru?
În esență, unul dintre cei mai importanți juriști ai spațiul românesc. Doar câteva repere dintr-o carieră internă și internațională prodigioasă.
Foto: Judecătorul Tudor Panțîru. Sursa aici.
Născut la 26.10.1951, satul Baraboi, raion Dondușeni (actualmente R. Moldova), și-a făcut studiile și a profesat în R. Moldova. A fost deputat în Parlamenul Republicii Moldova (1990-1994); Președinte al Comisiei juridice în Parlamentul Republicii Moldova (1990-1992); Ambasador, Reprezentant permanent al Republicii Moldova pe lângă ONU (1992-1996); Consultant juridic și coordonator de program în cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare pe segmentul consolidării sistemului legislativ şi judiciar (1996-1998).
Judecător internațional, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (1995-2001); Consultant juridic, Departamentul Monitorizare al Consiliului Europei, Strasbourg (2001-aprile 2002); Judecător internațional, Secția Penală a Curții Supreme din Kosovo (aprilie 2002-ianuarie 2004); Judecător internațional, Misiunea ONU în Kosovo, Președinte al Tribunalului Comercial ONU (ianuarie 2004 – decembrie 2008); Judecător internațional, Curtea Constituțională din Bosnia – Herzegovina (2002 – în prezent); Deputat în Parlamentul României (decembrie 2008 – decembrie 2012).
Din 2013, devine Judecător la Curtea Constituţională din 22 februarie 2013, unde își leagă numele de istorica Decizie din 5 decembrie 2013, care stipulează că limba vorbită pe teritoriul R. Moldova este limba română.
Și încă o precizare legată de activitatea domniei sale, mai puțin cunoscută publicului: în vremea URSS-ului, dl Panțîru era judecător la Judecătoria raionului Frunze din Chișinău (1980-1990), fiind, în ultimii trei ani, și Președinte al acesteia. Raionul Frunze s-a numit așa din 1964, astăzi este Raionul Buiucani. Amplasat în bună parte în zona centrală a Chişinăului, aici se aflau și se află cele mai importante instituţii statale și – astăzi – majoritatea sediilor misiunilor diplomatice acreditate în Republica Moldova.
De ce este important asta? Pentru că, mai ales în ultimii ani ai regimului sovietic, mișcarea națională din Basarabia începea să se închege, începuseră protestele de stradă, lumea se revolta. Și majoritatea protestelor, care se încheiau cu arestări, procese etc. – se petreceau în raionul Frunze, iar arestații ajungeau la… judecătorul Teodor Panțîru, cunoscut – și recunoscut! – pentru maniera în care îi proteja, chiar îi ajuta să scape, pe membrii mișcării de rezistență națională românească, arestați de autoritățile sovietice sau aduși la judecată. (Dețin această informație de la numeroși activiști ai mișcării de eliberare națională din Basarabia care au beneficiat explicit, și nu odată, de sprijinul judecătorului – care, însă, niciodată nu a făcut caz de această parte a biografiei sale!).
Revenind la reacția dlui Tudor Panțîru, e de subliniat că ea se bazează pe o perspectivă complet schimbată asupra modului în care se poate modifica Constituția R. Moldova, în sensul introducerii „limbii române” în textul fundamental. Din momentul în care sintagma „limbă moldovenească cu grafie latină” a devenit nulă din momentul publicării Hotărârii Curții Constituționale a RM din 5 decembrie 2013, singura problemă este redactarea articolului în conformitate cu Hotărârea Curții Constituționale. Pentru care, spune domnul Panzâru, nu este nevoie de un vot în Parlamentul R. Moldova, pentru că, ne reamintește acesta, s-a petrecut în 2016 un eveniment esențial din perspectiva discuției noastre. Este vorba despre modificarea din 2016 a Constituției RM, atunci când s-a trecut de la alegerea președintelui de către Parlament la alegerea președintelui prin vot direct – ca urmare a Hotărârii Curții Constituționale nr. 7 din 04 martie 2016. Noul articol modificat arată așa:
Articolul 78. Alegerea Preşedintelui (1). Preşedintele Republicii Moldova este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. [Art. 78 alin. (1) revigorat în temeiul Hotărârii Curții Constituționale nr. 7 din 04 martie 2016]
Deci, mai pe șleau, Curtea a modificat în 2016 Constituția (Art. 78), iar redactarea a fost operată prompt în textul Constituției, fără ca să mai fie necesar un vot al vreunei majorități constituționale de 67 de parlamentari! De ce ar trebuie făcut altfel în cazul „limbii române”?
E greu de crezut că deputații din Parlamentul de azi de la Chișinău – sau echipele de juriști din jurul acestora – nu știu de episodul din 2016 și de modul în care s-a procedat. Dacă au uitat sau nu au știut, dl Panțîru le reamintește astăzi, aici – ex cathedra.
Iar de acum înainte, nu mai există nicio scuză pentru menținerea „limbii române” în afara Constituției R. Moldova. Redactarea Articolului 13 trebuie operată urgent, căci nu mai pot exista tergiversări.
Redăm în continuare, integral, precizările esențiale primite de la distinsul judecător, căruia îi mulțumim pentru tot ceea ce a făcut și face în continuare pentru cauza adevărului din Basarabia (DD).
Am citit cu interes articolul domnului profesor Dan Dungaciu din data de 7 decembrie 2022, publicat pe adevărul.ro sub titlul de „Votați limba română în Parlamentul de la Chișinău”. Domnul Dungaciu este unul dintre cei mai avizați specialiști din România în politica din Republica Moldova.
Deși sunt de acord cu multe afirmații de principiu din articolul domniei sale, cred că există o modalitate mai simplă pentru modificarea denumirii limbii oficiale în articolul 13 din Constituția Republicii Moldova. În prezent, în art. 13 al Constituției, contrar Hotărârii Curții Constituționale din RM din 05.12.2013, apare sintagna „limbă moldovenească”.
Așa cum ne-a reamintit profesorul Dungaciu, la 5 decembrie 2013, Curtea Constituţională a Republicii Moldova a pronunţat o hotărâre privind interpretarea articolului 13 din Constituţie în raport cu preambul Constituţiei şi cu Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. Declarația de Independență utilizează denumirea de „limba română”. Prin această hotărâre, Curtea a reținut că denumirea de „limba română” din Declarație prevalează față de denumirea de „limba moldovenească” din articolul 13 din Constituție.
Profesorul Dungaciu susține că de nouă ani de zile, hotărârea Curții nu a fost transpusă în legislație și nici în Constituție. Profesorul Dungaciu sugerează faptul că partidul de origine al Președintelui Maia Sandu, care are o majoritate de 63 de deputați în Parlamentul actual al Republicii Moldova, ar trebui să mai găsească patru deputați care să voteze pentru modificarea denumirii de „moldovenească” în „română”, în Constituție.
Nu cred că este necesară declanșarea procedurii de modificare a Constituției. Articolul 140 din Constituția Republicii Moldova prevede că hotărârile Curții sunt definitive, că nu pot fi atacate și că legile și alte acte normative devin nule, din momentul pronunțării hotărârii corespunzătoare a Curții. Atât acest articol, cât și articolul 28 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, care prevede că actele Curții sunt acte oficiale și executorii pe întreg teritoriul țării, pentru toate autoritățile și pentru toate persoanele fizice și juridice, le conferă hotărârilor Curții un caracter self-executing. Hotărârea Curții din 2013 produce efecte directe și nu trebuie implementată de Parlament, prin parcurgerea unei proceduri dificile care ar pretinde, din nou, intervenția Curții, pentru că orice modificare a Constituției trebuie avizată de Curte. În acest caz, este suficientă doar intervenția organelor Executivului responsabile de ajustarea textului actelor normative în conformitate cu hotărârile Curții. Ca în circumstanțele în care Curtea ar declara neconstituțional un articol din Codul de procedură penală, funcționarii din cadrul entității guvernamentale responsabile ar trebui să facă modificarea direct în textul de lege (de Constituție), și nimic altceva.
Vă reamintesc că într-o hotărâre din 2016 (la adoptarea căreia nu am participat), Curtea de la Chișinău a declarat neconstituțional un amendament la Constituție adoptat în 2000 și devenit, între timp, parte a Constituției. În acest mod, s-a declarat neconstituțională procedura alegerii Președintelui Republicii în Parlament și s-a revenit la alegerea sa prin vot popular. Atunci, în 2016, nu a fost nevoie de modificarea Constituției de către Parlament, în sensul prescris de hotărârea Curții. Hotărârea Curții a produs efecte directe, iar funcționarii guvernamentali au ajustat textul constituțional relevant. De atunci și până acum, Republica Moldova și-a ales doi președinți prin vot popular: pe dl Igor Dodon și pe dna Maia Sandu.
Ce-i de făcut, dacă funcționarii de la Guvern nu întreprind nimic? Pentru că în Republica Moldova Curtea Constituțională poate fi sesizată de un singur deputat, s-ar putea găsi un om de bună-credință în Parlamentul de la Chișinău care să-i solicite Curții o interpretare privind efectele hotărârii sale din 2013: are sau nu are aceasta un efect direct?
Tudor Panțîru,
fost Președinte al Curții Constituționale a Republicii Moldova, judecător care a participat la pronunțarea hotărârii Curții din 5 decembrie 2013