*Cosmin Dugan

Multiplele consecințe generate de o criză medicală sistemică pot afecta profund securitatea cetățeanului și prin extensie și pe cea națională. Măsura în care serviciile naționale de intelligence pot avea un rol în prevenția și gestionarea unei crize medicale extinse rămâne un subiect deschis de discuție, care trebuie să aibă în vedere o evaluare multidimensională și onestă, raportarea la valorile democratice și respectarea drepturilor cetățenești, consecințele și efectele secundare – inclusiv a inadecvărilor și a eșecurilor, suportul legislativ – frecvent insuficient și incomplet, posibile suprapuneri de atribuții și nu în ultimul rând, posibilitățile reale de acțiune.

Puținele exemple documentate și accesibile publicului larg de implicare a serviciilor de intelligence în probleme medicale relevante pentru securitatea națională (în special in contextul pandemiei COVID-19), demonstrează multitudinea scenariilor posibile, dar și necesitatea mecanismelor de control democratic.

Protejarea propriului personal și reorganizarea activității instituțiilor  strategice

Având în vedere transmisibilitatea crescută a noului coronavirus, o provocare pentru instituțiile cu rol critic în timpul unei pandemii este protejarea propriului personal și reorganizarea activității, fără a diminua calitatea actului profesional. De exemplu, în Statele Unite, cu ocazia stabilirii măsurilor de răspuns în contextul epidemiei COVID-19, s-a subliniat importanța prevenirii infectării personalului din comunitatea de intelligence/apărare precum și a angajaților din industria de apărare (considerată infrastructură critică), pe teritoriul SUA și în cadrul misiunilor externe.

Foto: Industria de apărare a SUA este considerată în timpul pandemiei o infrastructură critică care trebuie să își continuie activitatea

        Având în vedere infecțiozitatea crescută a virusului SARS-CoV-2, în special în spațiile închise și aglomerate, posibilitatea infectării rapide a unui număr mare de profesioniști situați în centre de comandă, nave maritime, în proximitatea unor factori decizionali și/sau în interiorul unor instalații strategice reprezintă o realitate concretă. În ciuda aparenței de scenariu hollywoodian, aceste temeri deja s-au concretizat în cadrul pandemiei COVID-19: mai mulți decidenți politici au fost infectați cu virusul SARS-CoV-2 (Prințul Albert de Monaco, Prințul Charles al Marii Britanii, premierul Boris Johnson etc), o epidemie cu evoluție rapidă a afectat echipajul portavionului nuclear american USS Theodore Roosevelt dar și echipajele unor submarine militare – ex. Zr.Ms. Dolfijn (Olanda) sau K-266 Orel (Federația Rusă).

Foto: Submarinul nuclear K-266 Orel al cărui echipaj este în prezent în carantină datorită infectării unor membri ai echipajului cu noul coronavirus

      Anul trecut au fost date publicității documente nesecrete în care sunt prezentate măsurile destinate angajaților National Security Agency (NSA – Agenția de Securitate Națională) în cazul unei “pandemii de gripă asemănătoare celei din anul 1918 și care la care nu există o soluție eficientă”. Aceste măsuri, particularizate pentru comunitatea de infomatii și apărare, au fost redactate în anul 2009 la o solicitare a Președintelui George W. Bush din anul 2006.

În anul 2014, ca urmare a lecțiilor învățate cu ocazia epidemiilor de Ebola, MERS, Zika, administrația Obama a realizat un manual în care detaliază răspunsul guvernului american în cazul unei epidemii cu un agent infecțios emergent cu consecințe severe. O completare ulterioară a fost realizată în anul 2018 în cadrul Strategiei Naționale de Bioaparare (National Biodefense Strategy).

Foto: Prima pagină a manualului realizat în timpul administrației Obama. 

          Departamentul de Sănătate recomanda asigurarea hranei și a medicației uzuale pentru minim trei luni, precum și adoptarea unor măsuri destinate protejării și încetinirii transmisiei agentului infecțios (spălarea suprafețelor de contact comune, a mâinilor, păstrarea igienei generale, distanțarea socială). Alte măsuri prevedeau limitarea călătoriilor, un triaj epidemiologic complex al personalului civil și militar, carantinarea la nevoie, modificarea microclimatului în spațiile de lucru (filtare, fluxuri de aer separate, camere cu presiuni pozitive și negative, etc.).

Un alt document intern destinat Pentagonului, redactat în anul 2017 (în prezent desecretizat – denumit USNORTHCOM Branch Plan 3560 Pandemic Influenza and Infectious Disease Response), atrage atenția asupra riscului de apariție a unei boli respiratorii datorată unui agent infecțios cu transmisibilitate ridicată, cel mai probabil o tulpină emergentă de virus gripal. Epidemia cauzată de acest agent patogen ar putea “determina apariția unei boli severe cu răspândire rapidă în rândul forțelor armate în măsură să afecteze capacitatea de răspuns și eficiența în cadrul mai multor specialități militare”. Planul atrăgea atenția și asupra “competiției pentru și insuficienței resurselor care includ…contramăsuri medicale non-farmaceutice (ventilatoare, dispozitive medicale, echipamente de protecție personale precum măști faciale și mănuși), echipament medical și suport logistic”. Nu în ultimul rând se estimează că “și cele mai industrializate țări vor suferi datorită lipsei de paturi suficiente, echipamente medicale specializate precum ventilatoare mecanice sau accesul la stocuri suficiente de medicamente si acces la vaccinuri pentru tratarea populației în cazul unei pandemii severe”.

Menținerea moralului și combaterea stressului psihologic în rândul personalului militar rămâne un obiectiv important în timpul pandemiei, aspect subliniat recent și de către directorul Defense Intelligence Agency (DIA), Robert Ashley într-o notă internă destinată angajaților.

Extinderea pandemiei și impunerea carantinei și în Statele Unite, precum și recomandările de a reduce până la 90% gradul de interacție umană directă, i-au obligat pe tot mai mulți angajați civili implicați în efortul de securitate națională și apărare să să lucreze de la domiciliu (telemuncă). Acest aspect, pe lângă faptul că reprezintă o provocare la adresa culturii organizaționale conservatoare a serviciilor de intelligence, ridică și serioase probleme de securitate cibernetică, de protejare a activității și secretelor, dar și de eficiență în lipsa unor contacte directe.

Foto: Telemunca în contextul pandemiei cu SARS-CoV-2 reprezintă o provocare atât pentru angajații civili și militari din cadrul sectorului de securitate națională, cât și pentru cultura instituțională a acestor organizații.

Probleme similare, legate de reorganizarea activității personalului propriu, menținerea fluxurilor de activitate, colectarea informațiilor de la surse umane (în special în zonele puternic afectate de pandemia COVID-19) etc, au fost menționate și de serviciul francez DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure).

Tot mai multe servicii de intelligence (ex. MI6, GCHQ, ASIO) au recunoscut că pandemia COVID-19 interferă cu procesele de recrutare, inclusiv din rândul propriilor cetățeni, datorită alocării de resurse și redistribuirii personalului.

Se estimează că pandemia va accelera și implementarea soluțiilor de antrenament la distanță/virtuale, și probabil și de recrutare, pentru tot mai multe categorii de specialități militare. Având în vedere că antrenamentele în grup pot fi responsabile de răspândirea rapidă a viruslui SARS-CoV-2, s-au identificat soluții specializate precum “jocurile serioase pentru securitatea națională” (serious game for national security). Prin utilizarea unor scenarii complexe neliniare, a realității virtuale și augmentate distribuite, interfețelor creier-computer etc. se pot obține antrenamente realiste cu rezultate comparabile cu cele clasice, însă fără expunerea personalului la riscul de infecție.

 

(va urma)

 

*Cosmin Dugan este medic primar și absolvent al Masterului de Studii de Securitate al Universității din București. Este expert LARICS pe probleme de securitate medicală.