Gagu Laurențiu*

Foto: Minoritatea Uyghuri din China este supusă unor măsuri drastice de supraveghere (foto: Kevin Frayer/Getty/Bussines Insider)

În provincia Xinjiang, din Vestul Chinei, există o minoritate etnică musulmană, turcică. Această grupare etnică este cunoscută sub numele de Uyghuri. Adesea, Guvernul Republicii Populare Chineze (RPC) a acuzat/ acuză minoritate musulmană de fanatism religios, dar și de atentatele teroriste de pe teritoriul RPC. Mai mult, nivelul de dezvoltare al acestei regiuni nu este foarte ridicat, iar din acest motiv minoritatea musulmană cere Chinei sa îi acorde dreptul la independență teritorială. De ce este importantă această zonă pentru China?

În Xinjiang există aproximativ 40% din cantitățile de resurse naturale-gaz și petrol-ale Chinei. Pe de altă parte, putem afirma că de Xinjiang se leagă succesul sau eșecul Inițiativei Economice ,,Belt and Road”, lansată în anul 2013, deoarece această regiune este hub-ul comercial a trei din cele șase coridoare economice inițiate odată cu ,,Belt and Road”. Deoarece această minoritate etnică a devenit tot mai vocală cu privire la revendicarea dreptului la independență, iar cotidianele importante ale lumii relatează frecvent abuzurile ale forțelor de poliție chineze, atunci Guvernul din China a decis că epurarea culturală, prin introducerea Uyghurilor în tabere concentraționale, ar putea fi un instrument util pentru asanarea revendicărilor acestora. De asemenea, ,,lupta” pe care oficialii chinezi o duc împotriva Uyghurilor nu este legată doar de dorința acestora de independență, dar și de crezul lor religios, primii considerându-l a fi drept o ,,boală ideologică, care necesită a fi vindecată”.

 „Bolnavii ideologici” ai Chinei?

Foto: Vechiul oraș Kashgar in Xinjiang (Photographer: Kevin Frayer/Getty Images)

 Guvernatorul Regiunii Autonome Xinjiang – Shohrat Zakir – pretinde, în ziarul Xinhua – total controlat de Partidul Comunist Chinez -, că taberele în care sunt încarcerați Uyghurii sunt, de fapt, tabere vocaționale, unde aceștia învață anumite meserii, legile statului, sau limbi străine. După eliberare, și sub protecția anonimatului, unii dintre deținuți au declarat că ,,am fost ținuți în cătușe, torturați, și forțați să cântăm cântece patriotice și să slăvim numele președintelui”. Etnicii Uyghuri sunt adesea arestați fără să fi încălcat legea, fără a li se explica motivul arestării, sau fără a avea dreptul angajării unui avocat.

Este clar, fie și din puținele relatări de presă pe care le avem la dispoziție, că avem de-a face, din partea oficialităților, cu deformarea realității, exagerări și evaluări cel puțin excesive (cu privire la Uyghuri ca fiind o posibilă amenințare teroristă), contextualizarea informațiilor de către ,,trusturile de casă”, care susțin politicile chineze de încarcerare a etnicilor musulmani.

O dispută internațională cu manipulări pe măsură

Foto: minoritatea etnică Uyghură din Vestul Chinei (Al Jazeera)

Epurarea etnică a minorității Uyghure din Vestul Chinei reprezintă un subiect care atrage atenția la nivel global, dar care nu este dezbătut suficient, și care este extrem de sensibil cu privire la respectarea drepturilor omului. De asemenea, mass-media internațională nu dispune de uneltele necesare pentru a livra suficiente informații, și pertinente, cu privire la procesul de epurare desfășurat în Xinjiang, de către autoritățile chineze.

De exemplu, Stephanie Nebehay relatează pentru Reuters într-un articol scris pe 10 August 2018, că ,,Națiunile Unite au condamnat China pentru reținerea a 1 milion de Uyghuri în taberele secrete de concentrare din Xinjiang”. Deși în acest articol nu sunt prezentate dovezi solide, Ben Norton și Ajit Singh au afirmat într-un articol scris 23 August 2018, pentru Global Research, că ,,un membru american al unui organism independent al ONU a făcut o afirmație provocatoare precum că Republica Populară Chineză a întemnițat un milion de musulmani, dar acesta nu a reușit să ofere o singură sursă sustenabilă. Iar Reuters și mass-media occidentală au folosit-o, pretinzând că acuzațiile neîntemeiate ale unui individ din SUA au fost făcute de Națiunile Unite”. Considerând articolele scrise despre acest subiect de marile trusturi de presă ale lumii, reiese că Națiunile Unite au inițiat investigații cu privire la evenimentele din Xinjiang, și au ajuns la concluzia că Republica Populară Chineză este vinovată. Însă, Națiunile Unite nu au făcut nimic în acest sens.

De asemenea, Xinjiangul este dovada clară că războiul informațional este unealtă utilizată cel mai des de RPC, prin care se încearcă remodelarea realității evenimentelor în desfășurare din această regiune. Astfel, Partidul Comunist Chinez furnizează aceste informații prin intermediul a trei trusturi de presă, și anume Xinhua, China Daily, Global Times. Pe de altă parte, RPC utilizează și un instrument de tip hard pentru menținerea controlului în Vestul Chinei. Din anul 2016, Chen Quanguo preia poziția de secretar al Partidului Comunist din Xinjiang. Acesta este cunoscut pentru politicile dure pe care le-a implementat în Tibet, în principal pentru a diminua dorințele legate de independeță ale nativilor. În prezent, Quanguo a ,,restabilit pacea” în Xinjiang prin încarcerarea a mai mult de 1 milion de etnici Uyghuri. Ca răspuns la criticile aspre venite din mass media internațională și de la apărătorii drepturilor omului cu privire la presupusele arestări fără temei legal, Guvernul din Xinjiang adoptă o lege, Articolul 33 din Octombrie 2018, care enunță ,,instituțiile de transformare educațională, cum ar fi centrele de educație și formare a competențelor profesionale, trebuie să predea limba comună națională, legile și regulamentele țării și alte abilități profesionale. Centrele ar trebui să organizeze și să realizeze educație ideologică anti-extremistă, corecție psihologică și comportamentală pentru a transforma gândirea cursanților astfel încât să îi ajute să se întoarcă în societate și în familia lor”.

Într-o altă ordine de idei, rolul războiul informațional este de a influența sau corupe procesul de luare al deciziilor dintr-un alt stat, de exemplu. Însă în cazul RPC, această confruntare informațională are și o componentă internă, și nu doar externă, așa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor în care sunt implicate statele care au un sistem de guvernare i-liberal. Probabil, rolul componentei interne este de a distrage atenția organizațiilor care se ocupă cu apărarea drepturilor omului de la acțiunile Guvernului din Regiunea Autonomă Xinjiang. Prin intermediul celor trei trusturi de presă, oficialii RPC adesea acuză presa din Occident de ,,dublu-standard, sau că reportajele sunt iresponsabile, și că se bazează pe zvonuri, surse false sau ficționale”. Deopotrivă, presa din Occident a mai fost acuzată de utilizarea ,,dublului-standard”, și cu ocazia atentatului terorist din 2014, din Kunming, unde au fost rănite câteva sute de persoane.

De asemenea, Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al PRC, Hua Chunying, a declarat că ,,Guvernul Chinez se opune cu insistență asocierii terorismului cu anumite religii sau naționalități”. Cu alte cuvinte, Guvernul Chinei respinge acuzațiile presei din Occident, susținând în același timp că ,,minoritatea Uyghură trăiește în pace și armonie cu celelalte 55 minorități de pe teritoriul Chinez”. Însă, declarațiile purtătorului de cuvânt sunt contrazise de faptul că RPC dezvoltă un sistem de supraveghere care are la bază un model de recunoaștere facială și inteligență artificială, iar pe de altă parte, cheltuielile pentru securitate din Xinjiang s-au dublat, de la 4,6 miliarde de $ în 2016 la 8,8 miliarde $ în anul 2017. Sistemul de supraveghere facială este utilizat pentru a afla informații cu privire la nivelul de corectitudine al cetățeanului față de sistemul politic și legislativ domestic. Dacă nivelul de supunere este scăzut, atunci cetățeanului i se reduce accesul la multe dintre bunurile comune, precum achiziționarea unui bilet la trenurile de mare viteză, sau călătoria cu avionul etc.

Între incompatibilitate identitară și opacitate ideologică

Foto: un grup de persoane cu steagul Partidului Comunist Chinez în fața unui afiș cu președintele Xi Jinping in Kashgar, Xinjiang (Photographer: Kevin Frayer/Bloomberg)

 

Ulterior conferinței ,,Surveillance, Suppression, and Mass Detention: Xinjiang’s Human Rights Crisis”, a cărui gazdă a fost Senatorul Marco Rubio, împreună cu ambasadorul USA-Kelley E. Currie- la ONU, profesori universitari, dar și jurnaliști cu rădăcini în Xinjiang, sau experți în politică externă, editorialul Global Times a reacționat, apreciind că ,,străinii nu înțeleg măsurile de securitate care sunt extrem de necesare pentru a preveni transformarea Xinjiangului în haos”. De asemenea, tot în acest articol se regăsește faptul că Occidentul se bazează pe informații eronate, și că ,,este imposibil pentru un reporter străin să realizeze un tablou corect cu ceea ce se întâmplă în această regiune, atât timp cât se bazează pe informații false”. Mai mult, din finalul articolului reiese că RPC este ,,dispusă sa facă orice pentru a proteja interesul și securitatea persoanelor din regiunea Xinjiang, sau a întregului popor”. Limitarea manifestărilor de exprimare religioasă, dar și reducerea accesului la bunurile comune, poate determina apariția unei implozii sociale în Xianjiang, ceea ce ar putea pune sub semnul întrebării atât legitimitatea Partidului Comunist, cât și proiectele economice desfășurate de China.

În final, este necesară evidențierea a două chestiuni sensibile cu privire la relația dintre minoritatea Uyghură și mass media.

În primul rând lipsa unei identității comune între etnicii Uyghuri și cultura Chineză. Intenționând să reducă decalajul identitar dintre cele două parți, Xi Jinping declară că ,,[Uyghurii trebuie]..să-și consolideze sentimentul de identitate cu patria-mamă, națiunea chineză, cultura chineză, Partidul Comunist Chinez și socialismul cu caracteristici chineze”.

În al doilea rând, opacitatea instituțională caracteristică sistemelor autoritare, limitează crearea unei realități obiective asupra evenimentelor din Xinjiang, lucru evident în unele relatări ale presei din Occident.

 

*Gagu Laurențiu este doctorand la SNSPA și participant la programul Internship LARICS. Este absolvent al SNSPA din București și al Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice, Universitatea din Iași.