S. Vele

Diplomația și comunicarea publică reprezintă o parte integrală a strategiei informaționale a Federației Ruse. Astfel, modalitățile de a „acoperi” din punct de vedere informațional anumite subiecte legate de România pot aduce noi inside-uri despre modul în care Rusia articulează mesajul politic. În această lucrare au fost analizate 81 comunicate de presă ale MAE-ului rus, ale căror subiect este România. Datele au fost extrase de pe pagina electronică mid.ru, în versiunea rusă și cuprind perioada 2003-2017. Comunicatele au fost prelucrate pentru a extrage date precum : subiecte, frecvența comunicatelor, tipul sentimentului exprimat, autorul și ocazia publicării. Datele au fost analizate cantitativ, pentru determinarea unor particularități în strategia comunicării publice a MAE-ului rus față de România.

 

Când și de ce este menționată România?

fig 2
Fig.2 Motivul publicării comunicatelor

fig 3

Fig.3 Motivul publicării comunicatelor (pe ani)

 

Puncte cheie :

  1. MAE-ul rus încearcă să utilizeze anii de aniversare (125,130 și 135 ani de relații diplomatice) pentru a-și reactiva relațiile cu România . Acoperirea informațională acestor evenimente crește exploziv (între 300% și 500%  în anul aniversării).  Totodată, cu excepția anului 2008, activitatea MAE-ului scade brusc (căderi de 54% și 71%). Excepția e datorată anului 2009, când MAE-ul rus a emis numeroase comunicate privind vizita Ministrului Diaconescu la Moscova, a comentat retorica anti-rusă a președintelui Băsescu  în campania electorală din România. Per general, în anii de aniversare, MAE-ul rus oferă mai multă atenție informațională României. E o creștere temporară, utilizată ca motiv pentru o comunicare diplomatică și publică mai activă cu instituțiile publice și societatea românească. Altfel spus, Rusia mimează comportament constructiv pentru a pune în discuție alte subiecte.
  2. În anii aderării României la NATO și în anul semnării acordului privind amplasarea elementelor scutului anti-rachetă la Deveselu sunt momente de maxim local în graficul frecvenței comunicatelor. În contrast, aderarea la UE nu a generat o creștere substanțială a numărului de comunicate de presă. Astfel, tematica relațiilor României și Rusiei cu SUA și NATO e mult mai des comentată și menționată de către MAE-ul rus, fiind, aparent, un subiect mai important decât UE. Aderarea României la UE, spre deosebire de aderarea la NATO, nici nu a fost menționată de MAE.
  3. Din 2014 până astăzi, observăm o scădere a numărului aparițiilor României în comunicatele de presa MAE Rusia. Cel mai probabil, scăderea e asociată începutului crizei din Ucraina. Astfel, studiind graficul, observăm că, din 2014, deși numărul comunicatelor care privesc România descrește, ponderea comunicatelor care critică politica internă și externă a României crește. Astfel, răcirea relațiilor este exprimată prin creșterea „bombelor” informaționale și descreșterea comunicării publice normale.
  4. Privind graficul frecvenței comunicatelor, observăm două pauze : 2006 și 2012 (Fig.3). Pauzele sunt marcate de preponderența comunicatelor emoțional și tematic neutre : consultări și discuții între diplomați. Pauzele marchează schimbarea registrului tematic și tonalității comunicatelor de presă despre România. După pauza din 2012, MAE-ul rus, preponderent, comentează subiectele de politică internă și externă a României. Pauza din 2006 a avut efecte similare, deși ponderea „comentariilor acide” a fost mai mica. Ambele pauze au loc după evenimente importante în relațiile româno-ruse (2006- un an după vizita lui Băsescu la Moscova, 2012- un an de la semnarea acordului privind baza de la Deveselu).

În ce context e menționată România?

Un comunicat de presă poate acoperi mai multe subiecte de interes. Numărul și frecvența comunicatelor sunt date importante, însă acoperirea tematică și frecvența apariției unor subiecte pe agendă, poate oferi un plus pentru analiza strategiei de comunicare a MAE-ului rus.

fig 4

Fig.4 Numărul subiectelor abordate

fig 5

Fig. 5 Ponderea subiectelor menționate

Forma liniei care descrie numărul și  frecvența subiectelor e similară celei care descrie frecvența apariției comunicatelor. Putem observa aceleași maxime locale, în anii de aniversare a relațiilor diplomatice româno-ruse : 2003, 2013. Maxime pot fi observate și în anii 2005 (vizita lui Băsescu și Ungureanu la Moscova și a lui Lavrov la București) și în 2009 (vizita lui Diaconescu la Moscova și alegerile prezidențiale din România) (Fig. 4). De asemenea, observăm că 10 subiecte apar în 53% din cazuri, iar  Marea Neagră, relațiile Rusia-NATO, Securitatea Europeană, Balcanii și Conflictul Transnistrean reprezintă subiecte care apar de cele mai multe ori în comunicatele studiate (Fig.5).

fig 6
Fig.6 Frecvența subiectelor, grupate pe tematici regionale

Grupând subiectele pe tematici regionale, observăm că tematica Euroatlantică devine pivotală din 2009. Creșterea e datorată faptului că din 2008 pe agenda de lucru româno-rusă apare relația cu UE, iar relația Rusia-NATO devine tot mai prezentă pe agenda bilaterală. Totodată, pregătirea și acoperirea informațională a vizitei lui Cristian Diaconescu la Moscova a pus accent pe tematica Euroatlantică (12 din 35 subiecte menționate de MAE). A doua maximă, din 2011, e datorată semnării acordului cu SUA privind amplasarea elementelor scutului anti-rachetă la Deveselu  și întărirea cooperării România-SUA în domeniul securității, (12 din 30 teme acoperite de comunicatele MAE). Per total, temele legate de relațiile României și Rusiei cu UE, NATO și SUA sunt acoperite informațional destul de intens. Tematica Orientului Mijlociu și a Africii de Nord apare pe agendă destul de rar, în perioade de criză : 2003-2005 (Irak) și 2011-2013( Siria).

fig 7
Fig.7 Discurs diplomatic vs. comentarii acide

O altă dimensiune care merită studiată e raportul între frecvența subiectelor de relații bilaterale și frecvența criticilor politicii interne și externe a României. Acest raport e esențial, pentru că face diferența între comunicare diplomatică normală și război informațional. Astfel, până în 2009, ponderea „acidităților” din comunicatele MAE nu e mare : 2005- problema lipovenilor și a memorialelor sovietice pe teritoriul României, 2007- reabilitarea lui Antonescu. Totodată, din 2009 până în 2011, numărul temelor de politică internă și externă a României, comentate de MAE-ul rus, depășește temele legate de relații bilaterale, creștere asociată și scandalului diplomatului român expulzat, dar și campaniei electorale și declarațiilor anti-ruse și pro-Unire a președintelui Băsescu.  Creștere și tonalitate similară poate fi observată și din 2014 până astăzi.

fig 8
Fig.8 Tipul sentimentelor exprimate

În final, un detaliu important reprezintă încărcătura emoțională a comunicatelor. Observăm că,  din 2003-2013, MAE-ul rus a abordat majoritatea subiectelor într-o tonalitate neutră. Perioada cuprinde 3 aniversări a relațiilor diplomatice și vizitele lui Băsescu și Diaconescu la Moscova. Anul 2011 e destul de controversat din această perspectivă, pentru că MAE-ul a acoperit informațional numeroasele consultări cu diplomații români, destul de neutru, dar, totodată, și-a exprimat clar frustrarea și îngrijorarea privind acordul de amplasare a elementelor scutului anti-rachetă la Deveselu. Din 2014, toate subiectele legate de România sunt tratate într-o tonalitate negativă.

Puncte cheie :

  1. Aniversările relațiilor diplomatice, vizitele oficiale și relațiile României și Rusiei cu UE, NATO și SUA sunt acoperite informațional destul de bine și variat. Putem observa că MAE-ul încearcă să pregătească terenul informațional atunci când există motiv determinat. MAE-ul rus încearcă să mențină un ton neutru, fie prietenos în cazul aniversărilor relațiilor diplomatice cu România și nu-și ascunde iritarea și îngrijorarea atunci când comentează întărirea relațiilor României cu aliații euroatlantici. Activizarea, de obicei, nu durează decât un an.
  2. Din 2014, problematica Euroatlantică și comentariile „acide” apar tot mai des în comunicatele MAE Rusia, cauza principală fiind criza din Ucraina. E o schimbare de mod de abordare, deoarece, anterior, aciditățile și comentariile privind relațiile România-Rusia-SUA-NATO erau amestecate în fluxul de subiecte de interes bilateral. Din 2014 observăm prezența unor veritabile „bombe informaționale” menite să testeze reacțiile României și observăm absența comunicării constructive.
  3. Deja 3 ani, MAE-ul rus dă semnale de ostilitate față de România și de relațiile României cu SUA și NATO. Aceasta a redus aproape la zero ariile tematice în contextul cărora e menționată România.

 

Concluzii și perspective

Anul 2018, cu siguranță, va fi un an când subiectele legate de România vor fi intens acoperite informațional de către MAE Rusia. În acest an vor avea loc trei evenimente importante : Centenarul Unirii, 140 ani de relații diplomatice între România și Rusia și, nu în ultimul rând, alegerile prezidențiale din Rusia. Aceste evenimente, combinat, pot aduce o activizare fără precedent a MAE-ului rus, cel puțin pe dimensiunea informațională. Centenarul Unirii va aduce pe agenda problema Basarabiei în relațiile româno-ruse. Luând în calcul că, și anterior, MAE-ul rus comenta intens pozițiile pro-Unire ale oficialilor români, vom asista la numeroase comentarii și schimburi de replici pe acest subiect. Aniversarea de 140 ani de relații diplomatice între România și Rusia, ca și anterior, va aduce o creștere a activității MAE-ului rus. Astfel, putem asista la creșterea numărului comunicatelor de presă, întâlniri între oficiali și promovarea, „la pachet” a altor subiecte de pe agenda bilaterală și multilaterală. Un alt „excitant”: relațiile României cu NATO și SUA, va deveni extrem de relevant în 2018. În anul alegerilor prezidențiale din Rusia, retorica anti-occidentală va crește, iar Deveselu și întărirea prezenței NATO și SUA în România pot deveni subiecte intens comentate de MAE Rusia. În final, trendul început în 2014, va continua și pe parcursul 2017 și 2018. Astfel, MAE-ul rus va continua să comenteze politica internă și externă a României, atunci când aceasta va fi politic util.

Sergiu Vele este absolvent al Masterului de Studii de Securitate și Analiza Informațiilor din cadrul Facultății de Sociologie a Universității din București