Adevărul gol – goluț! Știri false despre Rusia VS Ucraina - LABORATOR PENTRU ANALIZA RĂZBOIULUI INFORMAŢIONAL ŞI COMUNICARE STRATEGICĂ

Autor: Maria-Alexandra POPESCU

Introducere:

Am ales să aduc în discuție o problemă tot mai discutată atât pe canalele de televiziune, cât și în mediul online, de la Facebook până la interviuri și podcast-uri. În momentul de față cea mai importantă știre pe toate canalele de comunicare este reprezentată de potențialul război militar dintre Rusia și Ucraina.

În ultimele două luni au apărut pe diferitele canale de televiziune foarte multe discuții aprinse cu diferite personalități despre acest subiect. O parte dintre ei susțin începerea unui război hibrid, altele aduc în discuție implicarea NATO, dar fiind un val de informații pe care populația de rând nu le cunoaște, bineînțeles că apar și indiviz care își dau cu părerea în necunoștință de cauză. Cum fiecare om este liber să aibă păreri personale, și cum sistemul democratic actual ne permite libera exprimare pe orice canal de televiziune și pe orice platformă de social media, sigur că populația își revendică acest drept binemeritat.

De cele mai multe ori, un subiect atât de discutat și cu o asemenea amploare la nivel mondial, intrigă populația la a-și căuta informații în locurile nepotrivite. De exemplu, pe Facebook, Instagram și TikTok au devenit foarte populare meme-urile despre război, despre Rusia sau despre sistemul birocratic din România. Mai apoi au apărut interviuri pe YouTube cu diferite personalități, iar pe canalele de televiziune, deja au ajuns jurnaliști să își expună părerea de „profesioniști în domeniu” despre acest subiect. Din nefericire, acest subiect a ajuns să fie accesibil populației de rând, iar prin metoda bulgărelui de zăpadă, informația se transmite din ce în ce mai deformată de la persoană la persoană. De aici apar teoriile conspirației despre cele mai complexe subiecte ale lumii moderne, transmise pe platforme și aplicații, fără a se cere dovezi, fără a se verifica veridicitatea informației, dar mai ales fără a înțelege în profunzime aceste subiecte.

În cele de mai jos, voi face o analiză comparativă dintre diferitele știri pe același subiect, voi rezuma o serie de trăsături specifice observate personal, dar și documentate din surse științifice.

Capitolul I: Știrile (în general)

Una dintre știrile identificate la un prim search pe google este din data de 24 ianuarie 2022 și are ca titlu: „Tensiunile pe tema Ucrainei: UE amenință Rusia cu sancțiuni “nemaiîntâlnite până acum” / NATO trimite nave și avioane în Europa de Est / Rubla și bursa rusă, în picaj”. Sursa 1

În primă instanță, știrea conține date și informații credibile, însă aplicând câteva metode simple de verificare, vom observa că aceasta ne va lăsa semne de întrebare. De exemplu, verificarea site-ului prin PageSpeed Insight, care ne prezintă un diagnostic detaliat al paginii, ne oferă un procent de încredere de doar 39%, care după analiza Google este încadrat la Nivel de încredere scăzută.

Un alt motiv pentru care personal nu acord încredere acestei știri este bazat pe titlul sub formă de clickbait prin utilizarea unui limbaj cu un puternic impact emoțional și care stârnește atenția cititorului: „UE amenință Rusia”; „sancțiuni nemaiîntâlnite până acum”.

Avem și un autor al acestui articol, însă modalitatea prin care acesta a fost citat, lasă de dorit deoarece nu este scris numele complet, ci doar cele două inițiale „G.S”, iar apoi este pus din nou site-ul pe care deja suntem: „Hot News”. În mod normal, dacă dorim să verificăm dacă sursa este de încredere, facem research despre autorul articolului, corelăm CV-ul cu publicația și putem observa ușor dacă acela este unul dintre domeniile sale de activitate sau cu care a interacționat până acum. Iar dacă nu avem încredere în CV, putem verifica lucrările publicate, interviuri și orice ne poate demonstra dacă acesta merită încrederea noastră sau nu.

O altă metodă poate reprezenta verificarea aceleiași informații pe mai multe site-uri. În urmă căutărilor pe Google am mai găsit această știre, însă tot fără autor și din nou pe site-uri cu un nivel de încredere mai scăzut decât primul: www.topiasi.ro deține un procent de încredere de 21%, iar pe www.eNou.ro nu s-a putut efectua nici măcar o analiză. Cu toate acestea, vom verifica dacă informația regăsită pe HotNews este totuși adevărată pe alte site-uri catalogate ca fiind cu un nivel de încredere ridicat: de exemplu Digi24 (sursa 3) susține o parte dintre informațiile regăsite pe HotNews în știrea citată mai sus.

„NATO este o alianță defensivă. Ca răspuns la anexarea ilegală a Crimeii de către Rusia în 2014, NATO și-a accentuat prezența în partea estică a Alianței, inclusiv cu grupuri de luptă multinaționale în Estonia, Letonia, Lituania și Polonia. Aceste unități, conduse de Regatul Unit, Canada, Germania și Statele Unite, sunt multinaționale și pregătite de luptă. Prezența lor face clar că un atac împotriva unui aliat va fi considerat un atac asupra întregii Alianțe. Înainte de

2014, nu au existat forțe ale NATO în partea estică a Alianței” (conform site-ului digi24)

Într-adevăr NATO va suplimenta numărul avioanelor de luptă și numărul navelor în Europa de Est, însă nu regăsim nimic legat de amenințările UE la adresa Rusiei. De aici putem concluziona faptul că titlul nu este în concordanță cu conținutul articolului, iar o parte din informația de pe HotNews nu este neapărat adevărată și documentată în prealabil.

O altă știre identificată pe acest subiect o regăsim pe romania.europalibera.org Criza Rusia-Ucraina | Gen. Ștefan Dănilă, fost șef al Statului Major, despre noi trupe americane și franceze în România (sursa 4)

„Situația de criză provocată de Rusia la granițele Ucrainei este o consecință a faptului că președintele rus, Vladimir Putin, nu a obținut recunoașterea internațională a anexării Peninsulei Crimeea, nici la opt ani de la episodul dramatic din martie 2014”. (Ștefan Dănilă)

Articolul precizat mai sus a fost realizat în urma unui interviu al Generalului Ștefan Dănilă, fost șef de Statut Major al Armatei în care acesta explică publicului metoda de acțiune a Rusiei la granițele Ucrainei. În articol se mai dezbate și faptul că Rusia a ocupat Crimeea în anul 2014 contrar Memorandumului de la Budapesta din 1999.

Verificarea site-ului prin PageSpeed Insight, care ne prezintă un diagnostic detaliat al paginii, ne oferă un procent de încredere de 95%, care după analiza Google este încadrat la Nivel de încredere crescută. Acest toll de Google ne arată și parametrii de performanță a funcționării, iar site-ul romania.europalibera.org funcționează în parametrii normali.

Verificând asemenea primului articol, putem observa ca aici nu este prezent titlul de tip clickbait, se utilizează un limbaj normal și se specifică informații atât despre subiectul interviului cât și despre intervievat.

Regăsim și un autor al acestui articol, și anume Dora Vulcan care a intrat în presă în 1992 ca reporter de politică internă la România liberă. A devenit apoi jurnalist de investigații specializat în Justiție, preocupat de ingerința politicului în anchetele penale. Dora a activat și ca stringer BBC. A scris la Revista „22” despre plagiatele din mediul universitar, a acoperit domeniul politic la Reporter Global (partener The Economist în România) și a fost editor coordonator la departamentul social al agenției Mediafax. A fost consultant pentru filmul „De ce eu?”, despre moartea suspectă a procurorului Cristian Panait, o tragedie cu implicații politice care a marcat anii 2000. În mod normal, știrea trebuia verificată și din alte surse, dar având în vedere că aceasta este de fapt un interviu dat în exclusivitate către jurnalista Dora Vulcan, este normal să nu îl regăsim și pe alte site-uri

În concluzie, cu puțină atenție și un minim de gândire critică putem diferenția o știre care conține informații false sau cu interes ascuns față de o știre care prezintă adevărul. Cu privire la subiectul dezbătut în ultima perioadă despre presupusul război dintre Rusia și Ucraina, au apărut foarte multe știri parțial adevărate, însă și multe alte știri care nu au un fundament argumentat în baza unor informații corecte.

Una dintre problemele cheie ale eticii mass-media de astăzi este selecția standardelor etice adecvate acestei profesii, precum și o reevaluare a eticii mass-media pentru a menține viabile anumite principii etice, eliminând sau înlocuind altele. Unele concepte, cum ar fi spunerea adevărului, sunt valabile independent de sprijinul media. Cu toate acestea, una dintre problemele cele mai răspândite de astăzi este că jurnaliştii mass-media de masă preiau zvonuri şi ştiri false din reţelele sociale fără a le verifica în mod corespunzător. Mass-media a reprezentat dintotdeauna o modalitate de a influența și de a schimba opinia publica.

Ea dictează ceea ce este important și ce anume trebuie sã cunoască publicul, prin selectarea informațiilor din mediul în care trăim. Mass-media reprezintă o oglindă a realității, însă ea poate ajunge să fie distorsionată. Trăim într-o eră digitală în care informația este o armã puternică. Poate fi folosită atât pentru a informa, dar și pentru a dezinforma.

Capitolul II: Știrea. Reguli de documentare și pericolul manipulării

Conform Awareness Fake News, fenomenul „este la fel de vechi precum sunt ştirile, doar că de-a lungul timpul i-au fost atribuite diferite denumiri – zvon, diversiune, dezinformare, propagandă”. Însă este evident şi trebuie admis faptul că amploarea fenomenului şi dobândirea de multiple valenţe (din punctul de vedere al obiectivelor) au avut trenduri ascendente odată cu dezvoltarea tehnologică şi diversificarea modalităţilor de comunicare în masă şi a canalelor de transmitere a datelor (trecerea de la exclusivitatea presei scrise/tipărite la online media, blogging, reţele de socializare, videosharing sau vlogging).” (SRI, Fake News Awareness, pag 2.) Informația reprezintă o necesitate în viața socială, iar principala sursă de informații o reprezintă presa, care influențează gândirea oamenilor și le creează opinii. Însă această influență poate avea atât un aspect pozitiv, cât și unul negativ. Un om foarte bine informat are puterea de a-și face propriile alegeri, dar pentru că acest lucru sã fie posibil, informațiile trebuie sà fie concrete, concise și, cel mai important, adevărate.

Influența negativã pe care o poate avea presa este reprezentată de dezinformare, manipulare sau propagandă. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce privește libertatea de exprimare, este prevăzut faptul ca informația trebuie transmisă publicului într-un timp cât mai scurt de la aflare deoarece reprezinta un bun perisabil si isi poate pierde valoarea. Astfel, în procesul de creare a unui material jurnalistic, interesele publicului trebuie întotdeauna sã primeze, lar rolul presei este acela de a afla informații proaspete și de a le transmite într-un mod cât mai precis și cinstit (Randall, 2007).

În timp ce știrile false nu sunt un fenomen nou , preocupări precum: motivul pentru care s-au dezvoltat ca o problemă globală și de ce câștigă o atenție din ce în ce mai mare a publicului sunt deosebit de pertinente și importante în acest moment. Motivul principal este că știrile false pot fi produse și distribuite online mai rapid și mai ieftin decât mass-media de știri, cum ar fi ziarele și televiziunea. Apariția rețelelor sociale și popularitatea acesteia au contribuit, de asemenea, la această creștere a interesului. În plus, fiind un mediu excelent pentru accelerarea răspândirii știrilor false, rețelele de socializare elimină distanță fizică dintre indivizi, oferă platforme pentru partajare, redirecționare, vot și revizuire și încurajează utilizatorii să interacționeze și să dezbată știrile online.

Aspectele sociale și psihologice joacă un rol major în obținerea credibilității publice și răspândirea știrilor false. Oamenii, de exemplu, s-au dovedit a fi mai puțin logici și slabi când vine vorba de a face distincția între adevăr și minciună atunci când sunt aglomerați cu informații eronate. Capacitatea umană de a detecta înșelăciunea este ceva mai bună decât șansa, conform studiilor de psihologie socială și comunicații: ratele normale de acuratețe sunt în intervalul 55% -58%, cu o acuratețe medie de 54% peste 1.000 de participanți la peste 100 de investigații (Rubin 2010).

Mulți oameni folosesc imagini și postări pe rețelele de socializare pentru a arăta o imagine favorabilă a vieții lor. Sunt competitivi și doresc să fie priviți ca având o relație bună, o profesie de succes, copii frumoși, hobby-uri interesante. Rețelele de socializare își ajută utilizatorii să-și editeze viața afișând doar cele mai bune momente. Poate crea o impresie înșelătoare în rândul prietenilor și adepților lor, făcându-i pe mai mulți oameni să se simtă obligați să se străduiască să trăiască la nivelul vieților pe care cred greșit că le duc alții.

Opțiunile pentru a simula vieți extravagante pe rețelele sociale sunt nelimitate, de aceea este esențial ca toată lumea să înțeleagă că uneori trebuie să citească postările printr-un filtru. Vizualizarea tuturor postărilor la valoarea nominală inspiră invidie sau furie față de viețile „așa cum se vede la televizor”, mai degrabă decât să fie de fapt o reprezentare a modului în care este viața unei persoane.

Bibliografie:

Randall, D (2007), Jurnalistul universal, ediția a II-a, Iași, Polirom.
Rubin, V. L. (2010) On deception and deception detection: Content analysis of computer-mediated stated beliefs. Proceedings of the Association for Information Science and Technology 47

(Accesat la data de 24 Ianuarie)