Autor: Stanciu Andra Maria
Nu este o informație nouă faptul că mass-media joacă, de cele mai multe ori, rolul de manipulator în furnizarea de informații. Procesul dezinformării nu este deloc unul anevoios atunci când contextul social și publicul căruia i se adresează sunt caracterizate de o trăsătură importantă: vulnerabilitate. Cum se obține în mod facil această manipulare și dezinformare? Printr-un proces pe care Lazăr, Marinescu și Branea (2018) îl amintesc citându-l pe Sieff (2003) și care constă în: „repetarea unor fragmente de discurs sau chiar a unor fraze care duce în timp la crearea unor percepții și reprezentări asupra unui anumit subiect sau unei teme în rândul audienței media.”
În cele ce urmează o să arăt cum venitul minim garantat, sau cum este cunoscut la nivel general, ajutorul social, este beneficiul căruia i s-a acordat o atenție aparte și care a căpătat o conotație negativă tocmai din cauza modului de prezentare în mass-media.
Deși este un beneficiu social oferit în urma testării mijloacelor de trai, care are ca scop diminuarea inegalității sociale, subiectul în cauză s-a prezentat de foarte multe ori într-o manieră negativă în mass-media. Cauzele pot fi diverse, însă o reprezentare aparte o oferă Țoc și Buligescu (2020) amintind de constatarea lui Dohotaru și Vasile (2018) conform căreia ajutorul social și, prin urmare, asistații social sunt sintagme care se află în strânsă legătură cu discursul împotriva ,,statului asistențial”, lucru ce era considerat o reminiscență din perioada socialist ce trebuia depășită.
O multitudine de site-uri a publicat, cel puțin odată, un articol legat de acest subiect.
Pe lângă știrile care oferă o imagine neutră asupra acestui beneficiu, sunt și articolele media care unesc, de cele mai multe ori, acordarea de ajutor social cu refuzul beneficiarilor de a
munci:
Sursa: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/asistatii–sociali–refuzalocurile–de–munca–oferite–ce–motive–invoca–1091605
Sursa: https://www.g4media.ro/mai–multi–asistati–social–din–ploiesti–revoltati–caau–fost–chemati–la–curatenia–generala–din–oras–noul–primar–le–a–transmis–ca–daca–refuza–samunceasca–nu–vor–mai–primi–venitul–minim–garantat.html
Sursa: https://stirileprotv.ro/stiri/social/are–44–de–ani–dar–nu–a–muncit–niciodatasi–nici–nu–vrea–ce–a–invatat–valentin–la–cursurile–ajofm–iasi.html
Articolele selectate și inserate oferă o exagerare aplicată la nivel general asupra beneficiarilor de ajutor social. Informațiile oferite în articole, care se grăbesc să atribuie anumiți termeni acestor persoane, termeni care își edifică rolul de a crea o anumită percepție publică, printre care: comozi, puturoși, cei care stau la întins mâna, neproductivi, stau la mila statului.
La ce mă refer prin exagerare? La omiterea acestor articole de a atinge explicații mai variate și mai cuprinzătoare asupra acestui fenomen. Refuzul acestor persoane de a munci pare să ia forma unui mit vehiculat la nivelul discursului public. De altfel, potrivit AJOFM, în primele
10 luni ale anului 2017, sub 1% din totalul beneficiarilor a refuzat un loc de muncă și 0,1% a refuzat trei oferte de muncă, date care vin să conteste acel mit (Țoc și Buligescu, 2020) apud (Dohotaru și Vasile, 2018). Altă explicație care stă la baza fenomenului este oferită tot de date statistice, care spun că 79% dintre familiile beneficiare de VMG locuiesc în mediul rural, acest ,,refuz de a munci” fiind ușor transpus în faptul concret, acela că aceste persoane s-ar putea afla în zone geografice cu oportunități de ocupare scăzute (Pop, 2015).
Alte titluri ilustrează sumele care alcătuiesc aceste ajutoare, care uneori sunt amintite ca fiind unele colosale:
Sursa: https://www.capital.ro/e–mai–rentabil–sa–fii–asistat–social–decatangajat.html
Sursa: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/o–familie–cu–10–copii–din–judetuliasi–primeste–aproape–1–000–de–euro–pe–luna–pentru–a–sta–degeaba–871398
Titlurile exagerează sumele incluse în titlu, acestea făcând referire la mai multe beneficii sociale pe care le poate primi o familie, incluzând aici si alocația copiilor. Sumele sunt distorsionate de presă, beneficiile atingând și mii de euro. Informațiile sunt combătute tot de date statistice. Conform studiului publicat de Pop (2015), aproximativ 80% dintre beneficiarii de VMG au declarat că nu pot face față cheltuielilor curente cu venitul total realizat de gospodărie (comparativ cu declarațiile celor care nu beneficiază de acest VMG, 30%), 60% au declarat că apelează la împrumuturi pentru a face față cheltuielilor curente (față de 7% din cei care nu primesc VMG), iar 70% au declarat că nu dețin resurse suficiente pentru produse alimentare necesare asigurării hranei (față de 24% dintre cei care nu primesc VMG). Rămâne, astfel, un profil al acestor beneficiari de venit minim garantat, concluzia studiului este acea că familiile beneficiare de venit minim garantat fac parte din categoria socială cea mai expusă sărăciei și privării materiale, fiind în risc ridicat de excluziune socială, acesta fiind unul dintre obstacolele pe care acest VMG ar fi trebuit să îl înlăture, sub nici o formă să îl sporească, impactul acestui beneficiu devenind unul insignifiant.
Alte titluri referitoare la acest subiect aduc în discuție manevrele electorale și substraturile de natură politică:
Sursa: https://stirileprotv.ro/stiri/dupa–30–de–ani/cum–a–ajuns–romania–saaiba–6–milioane–de–asistati–social–partidele–profita–de–pe–urma–saraciei.html
Sursa: https://www.zf.ro/profesii/mitul–destramat–al–asistatilor–socialromania–are–6–5–milioane–de–beneficiari–de–asistenta–sociala–dar–mai–mult–de–jumatatedintre–acestia–sunt–copii–sau–mame–16185045
Sursa: https://www.cotidianul.ro/asistatii–social–resurse–electorale/
Astfel, informațiile prezentate în articole arată acest beneficiu ca o ,,momeală” sau manevră electorală folosită cu scopuri pur politice. Cu alte scopuri apar și aceste articole, care pun în prim plan titluri click-bait, dar careomit demonstrarea acestora cu date reale și atestate. Unii autori amintesc cum, pentru ca un politician să ceară retragerea anumitor beneficii sociale fără a avea consecințe negative pe plan electoral, caută în primul rând suportul public la tăierea acestor beneficii. Iar pentru a crea acest suport public este nevoie de o conturare a anumitor stereotipuri negative despre beneficiari, ducând apoi la un grad de scepticism vizavi de beneficiul respectiv (Hadegaard, 2014). Aceste stereotipuri se pot baza pe mai multe aspecte. În conținutul articolelor prezentate online aspectul prejudecății etnice pare a fi unul foarte des întâlnit.
Publicațiile articolelor sunt site-uri de renume, cu sute de mii de accesări zilnic. Fenomenul dezinformării nu este unul restrâns nici referitor la astfel de subiecte, folosirea unor termeni și prezentarea unor preconcepții ajungând să devină o atitudine generală la nivel de populație.
Concluzii
Prezentarea unor subiecte de interes social într-o astfel de manieră poate avea consecințe surprinzătoare luând în calcul un aspect deosebit de important: mass-media este un element inseparabil al societății contemporane, evidențierea acesteia ca fiind cea de a patra putere a societății contemporane, pe lângă cea legislativă, executivă și judecătorească (Noroc și Noroc, 2020).
Dezinformarea publică vizavi de acest subiect nu este un aspect întâlnit doar în mass-media din România. Ca o regulă a selecției articolelor citite, publicul alege o versiune a realității care le întărește valorile și interesele proprii. În jurul spațiului european, politicienii și organizațiile politice aduc în discuție cum asistența socială și alte beneficii sociale ar trebui să fie mai puțin generoase. De exemplu, într-un articol scris de Troels Fage Hadegaard, în anul 2014, se menționează cum numărul articolelor din mass-media referitoare la acest subiect cresc substanțial pe an ce trece în Danemarca (Hadegaard, 2014). Dezbaterile publice din mass-media pe acest subiect întâlnesc aceleași stereotipuri de prezentare ca și în presa din România, cum ar fi lipsa stimulentului financiar și refuzul persoanelor în cauză de a munci. Ce sunt, de fapt, aceste stereotipuri? Hadegaard (2014) prezintă aceste stereotipuri ca fiind o modalitate de a oferi sens unei lumi complicate și care au un impact major mai ales în modul de raportare la niște subiecte unde experiența personală este redusă sau chiar inexistentă. În cele mai multe cazuri, atitudinea publicului larg despre acest subiect este înrădăcinată în reprezentațiile media disponibile.
Consecințele pe care aceste reprezentări media le au pot fi variate. În cazul Danemarcei de exemplu, numărul tot mai mare de articole pe acest subiect a dus la schimbarea anumitor politici. Guvernul social democrat din acea perioadă amintită de Hadegaard a introdus o reformă de taxare care a triplat deducerile de impozit pe venit pentru mamele care își cresc singure copiii. Acest lucru a ajutat la diminuarea discrepanței dintre ajutorul social primit și un venit din muncă scăzut, făcând din obținerea unui loc de muncă un factor mai avantajos din punct de vedere financiar decât ajutorul social. Totuși, Hadegaard (2014) pune în discuție dacă existența acestor schimbări se datorează influenței opiniei publice de către mass-media sau putem lua în calcul și alți factori, precum oportunitățile politice ivite.
Imaginile inserate în acest articol au conturat un portret general al beneficiarilor de venit minim garantat și au transformat cazuri singulare în stereotipuri despre modul în care asistența socială și anumite beneficii sociale îi fac pe indivizi leneși și nedoritori de muncă. În ceea ce privește atitudinea publicului vizavi de bunăstarea socială, această manieră de prezentare compromite sfera largă a suportului public acordat. Ulterior, impactul avut asupra opiniei publice duce spre formarea opiniei individuale.
Ideile care se păstrează persistente în rândul articolelor sunt ideile care stau la baza formării unor stereotipuri la nivel de mentalitate și care pot influența chiar și comportamental. Iar pentru a reaminti rolul publicului în sfera largă a dezinformării, este esențial de amintit înclinația publicului către evenimente dramatice sau chiar senzaționale și care, după părerea mea, stau ca prim factor analizat de către aceste publicații înainte de a oferi un articol pentru publicul larg.
Bibliografie:
Hadegaard, T. F. (2014) ‘Stereotypes and Welfare Attitudes: A Panel of How “Poor Carina” and “Lazy Robert” Affected Attitudes towards Social Assistance in Denmark’, Nordic Journal of Social Research, 5.
Lazăr, F., Marinescu, V. și Branea, S. (2018) Dincolo de senzațional. Imaginea asistenților sociali din România în mass-media: 2010-2016. București: Tritonic.
Noroc, L. și Noroc, A. (2020) Mass-Media, metode de influență versus dreptul la informare și formarea gândirii critice, Educația în spiritul valorilor naționale și universale din perspectiva dialogului pedagogic. Disponibil la: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/403-412_0.pdf (Accesat: 20 Ian 2021).
Pop, L. (2015) ESPN Thematic Report on minimum income schemes. Romania. Brussels.
Țoc, S. și Buligescu, B. (2020) ‘Impactul politicii de acordare a ajutorului social pentru asigurarea venitului minim garantat asupra reducerii sărăciei în România’, Sociologie românească, 18(1), pp. 63–88.
