Autor: Victor Arvunescu
Gucci, Chanel, Dior, Louis Vuitton, Versace, Prada, Balenciaga, Burberry, Yves Saint Laurent, Tom Ford, Moncler. Ce au în comun toate brand-urile astea high-end? Prețurile ridicol de mari, o dată, apoi faptul că ajung să fie copiate 1:1 foarte repede și foarte ușor de băieții cu tarabe care vor să-ți vândă fake-uri. E un fenomen global, nu e doar o chestie locală. Se știa asta încă din anii ’80, și poate și mai devreme, când Aldo Gucci, omul din fruntea Gucci din 1953 până în 1986, a văzut că există o piață a fake-urilor și a țepelor cu produsele lui. Ce a făcut omul nostru? Nimic. Pentru că a preferat să lase în continuare oamenilor iluzia că își permit Gucci, dar și să ducă numele brand-ului în locuri mai puțin obișnuite.
Ca să știi moda, trebuie să faci moda. Și ca să faci moda, trebuie să o știi. Pe urmă dai și moda. Mai enumăr câteva brand-uri de lux și am făcut o piesă trap. Skkrr, skkrr! Dar nu despre asta e vorba aici. Ci despre țepe cu haine. M-am dus țintit către hainele astea de la branduri de top pentru că, în mare parte, ele sunt cele mai copiate. Asta dacă nu ai dat până acum de o Puna, un Adibas sau de un Mike cinstit și știi că astea sunt deja copiate masiv. Iar fenomenul ăsta se extinde acum și către articole de lux de streetwear, gen Anti Social Social Club, Vetements, Off-White sau Supreme. Asta pentru că unii vor să aibă brand-urile astea pe ei, dar nu-și permit prețurile alea mari. Așa că iau genul ăsta de „knock-offs”.

Fake-urile astea valorează mai mult decât crezi
Ca să înțelegi exact ce zic, fake-urile cu brand-uri de top înseamnă o industrie separată care generează undeva la 26 de miliarde de euro pe an, arată un studiu. Suma asta e probabil cât PIB-ul unei țări mici de care nici nu ai auzit. Dar e enormă și arată scara globală la care fake-urile au ajuns să concureze cu the real deal.
Ca să nu îți iei țeapă atunci când îți iei o haină de boss pe tine, m-am gândit să îți fac un mic ghid prin care să te învăț tot felul de hack-uri care să te ajute să depistezi fake-urile astea. Cum pentru mine fucsia e roz, și roz e fucsia, am zis să apelez la câteva ajutoare de încredere care văd lucrurile astea cu ochi mai buni. Fii atent schemă! Mi-am luat iubita la întrebări – mare fashionistă -, care la rândul ei și-a luat la întrebări marea armată de fete fashioniste ca să-mi spună la ce să fiu atent să nu-mi iau țeapă cu haine fake de brand.
Uite așa îți dai seama dacă iei un fake sau originalul
Așa am aflat, din start, că nu se copiază orice model din orice colecție. De regulă se copiază produsele clasice. Alea care au deja un renume și aduc bani de la sine. Gențile, de exemplu, sunt cele mai fake-uite produse. Recent, la americani, s-au găsit peste 13.000 de genți fake, aproape pregătite să intre pe piață. Dacă erau originale, gențile aveau o valoare totală de peste 30 de milioane de dolari.

Când vine vorba de produse de genul, detaliile de finețe sunt cele care diferențiază originalul de fake. De exemplu, am aflat de la fetele mele, un portofel Louis Vuitton are mereu logo-ul pe a doua căsuță în diagonală, din colțul dreapta jos, spre stânga. Altfel e fake. Rămân tot pe Louis Vuitton. Dacă vrei să depistezi un fals, trebuie să fii atent și la aspectul ăsta: dacă pattern-urile de pe produs nu se aliniază de-a lungul cusăturilor, atunci, ghici ce? Exact! Ai de-a face cu o țeapă!

Logo-ul e și el un indicator important. Dacă e printat sau brodat corect pe haină, atunci nu ai de ce să îți faci griji. Poți să te uiți atent și la elementele mai puțin sesizabile. La nasturi, la logo-ul din interiorul hainei, la fermoare și chiar la calitatea materialelor folosite. Chiar și BBC a făcut un experiment și a ținut să îți explice detaliile astea. Găsești oricum o tonă de exemple pe marele internet unde specialiști pe haine de lux te învață care haină e fake și care nu.
Nu-ți trebuie un al șaselea simț să înțelegi că dacă lipsește logo-ul de pe toate acestea, iar calitatea e una de Dragonul Roșu, atunci sigur te-ai ales cu un fake. Iar când vine vorba de sneakerși treaba e și mai clară. Uite, ia exemplul lui Kanye West. Omul doar a pus mâna pe o pereche de Yeezy și a știut că-s fake.
„Made in China” înseamnă, mai mereu, că te-ai ales cu un fake
Fii cu băgare de seamă și de unde e „made” haina sau produsul pe care îl vrei. Multe produse se fac în China. Chiar și iPhone-urile sau mașinile electrice Tesla. Dar când vine vorba de haine, China produce cele mai multe fake-uri. Potrivit Europol, cam 86% din toate hainele fake din lumea astea provin din China. E un mare semn de întrebare dacă vezi pe o haină scumpă, să zicem, un mare logo cu „Made in China”. La ei, toată fake-uila asta e o cultură în sine. Băieții deștepți de acolo chiar au deschis un magazin fake Supreme cu haine, evident, fake. Fake de la un capăt la altul.

Prețul unui produs poate, de asemenea, să te lămurească dacă iei un fake sau nu. Dar asta cred că deja știi. Măcar un două mii de coco costă un Gucci cinstit. Dar un CUCCI e posibil să fie doar 200. Pe de altă parte, felul în care este ambalat și un posibil certificat al garanției și calității îți pot arăta că, da, totul e pe bune. La fel, mă gândesc că și aici știi. Un produs original nu ți-l dă nimeni dintr-un portbagaj, înfășurat în plastic sau ziar.
A, apropo de asta! Dacă chiar ajungi să iei produse de la vreun combinator din portbagaj uite cum poți să verifici dacă îți dă un fake. Fetele fashionistele despre care ți-am zis m-au învățat că fiecare astfel de item are un cod unic. Te poți folosi de diverse tool-uri online care să-ți depisteze fake-ul. Iar dacă cumperi un Moncler și vrei să știi că e ce trebuie, atunci poți să verifici codul produsului pe site.
Să știi că și review-urile au și ele rolul lor. Nu toate sunt pe bune, dar alea pe bune au și poze și pot să te lămurească dacă o haină e originală sau nu. Regula se aplică și la încălțăminte.

Tot review-urile sunt bune și pentru site-urile de unde comanzi haine. Uite un exemplu cât se poate de bun. UGG-urile au fost destul de populare într-o perioadă. Asta până când purtătorii lor au fost persecutați de activiștii pentru drepturile animalelor. Total altă poveste. Dar ca să știi dacă ai ghete originale de la UGG, compania oferă o listă cu toți retaileri autorizați, precum și informații despre cum se falsifică produsele. Tot pe site-ul companiei găsești pașii prin care poți să verifici dacă ai de-a face cu un fake sau nu.
În final depinde și de tine să îți pese câtuși de puțin ce cumperi și de unde o faci. Research-ul e mama învățăturii. Dacă te documentezi despre ce vrei să cumperi, evident din măcar trei surse, atunci sigur nu o să ai probleme. Realii recunosc realii, zice o vorbă de pe stradă. Nimic mai adevărat și când vine vorba de țoale originale. Așa că mergi între ai tăi și explică-le de ce originalul e mereu mai bun decât copia. Preach!
Victor Arvunescu este jurnalist cu experiență de aproape un deceniu în presă sub toate formatele ei, de la video până la print. S-a specializat pe descoperit poveștile industriei muzicale din România, iar în proiectul Adevărul gol-goluț! ne va ajuta să ne ferim de dezinformări.