AUTOR: TOMA-PREDA MIRELA-ANDRADA
În ziua de astăzi auzim diverse teorii care exprimă sfârșitul iminent al omenirii. Individul este urmărit de astfel de teorii conspiraționiste atât pe rețelele de socializare, în televiziune, dar și pe toate formele de emitere a informațiilor. Se pare că omenirea are zilele numărate zilnic, dar cumva mereu trece de ceasul fatidic de fiecare dată. Cert este că aceste teorii nu au apărut odată cu virusul, nici odată cu rețelele de socializare și cu siguranță nu se vor opri aici. Cu toate acestea trebuie să ne întrebăm cine emite astfel de informații, cine are o predilecție pentru a le crede, cu ce scop circulă teoriile conspiraționiste în spațiul public și ce ne spun acestea despre poporul analizat.
Ce este o teorie a conspirației?
Ne lovim de acestea în mediul virtual pretutindeni, sunt propagate în comunitate prin televiziune sau chiar prin lideri de opinie, dar ce sunt teoriile conspiraționiste de fapt? Auzim des de metode prin care guvernul spionează populația în forme ce l-ar face și pe Orwell să fie uimit. Dacă analizăm fiecare teorie atunci observăm un șablon prin care sunt create toate. În lumea pe care o propun conspiraționiștii toate instituțiile, fenomenele, autoritățile și bazele de putere sunt interconectate și complotează pentru a distruge pacea, bunăstarea sau în mod mai larg, binele. În plus, adepții teoriilor cred cu tărie că dacă se documentează destul atunci pot găsi o legatură între toate evenimentele negative întâmplate și o autoritate. Este foarte important de menționat că teoriile conspirației nu admit coincidențele deoarece corelațiile înseamna cauzalitate întotdeauna. Aceștia divid populația în două segmente -noi și ei-. Totodată nu este loc pentru îndoială, ci doar de certitudine, nu există jumătăți de măsură atunci când inamicul invizibil este aproape. Din păcate, limbajul alarmist folosit rezonează mai mult cu populația decât literatura științifică care îndeamnă la raționalizare și viziune obiectivă. Teoriile conspiraționiste oferă certitudini și siguranță oamenilor, iar lumea științifică admite că nu este posesoarea unui adevăr absolut incontestabil. Având în vedere acestea două perspective este ușor de intuit ce tabară aleg oamenii.[1] Fiind atât de adânc infiltrate în mentalul colectiv este foarte important să aflăm originile teoriilor conspiraționiste, cum apar acestea și mai important ce spun ele despre națiunea în care sunt propagate.
Cum apar teoriile conspiraționiste?
Contextul socio-politic ale unei perioade formează mentalități. Acestea sunt alcătuite din reprezentările individuale ale oamenilor dintr-o anumită societate și au rolul de a educa în spiritul lor pe următorii. Instruirea civilizatorie urmărește formarea unor atitudini care să asigure supraviețuirea societății în funcție de un model ideal. Prin urmare se creează o imagine clară în mentalul colectiv despre comportamentele indezirabile, dezirabile sau despre pericole iminente ce amenință bunăstarea structurii sociale. După această sintetizare facută de om și de societate e ușor de umplut golurile care sunt desemnate monștrilor fie că sunt blasmefii religioase sau noi ordini mondiale. Astfel că această grilă de analiză, societate împotriva pericolului, poate să fie asociată cu orice civilizație.[2] Deci putem foarte ușor afirma că teoriile conspiraționiste sunt o expresie a culturii unui popor. Chiar dacă acestea sunt răspândite pe întreg globul specificațiile pe care fiecare națiune le-a oferit arată slăbiciunile și miturile naționale pe care poporul le crede. Cu toate acestea ne putem întreba ce înseamnă când un teoriile conspiraționiste ale unui popor emit că acesta are origini supranaturale, că se aseamănă cu îngeri sau cu zei.
Este foarte comun ca în miturile fondatoare ale unei civilizații să existe făpturi magice ce sunt însemnul distincției unui popor, dar este mai rar ca aceste mituri să se oglindească și în teoriile conspirației, iar oamenii să fie dispuși să le creadă. Pare aproape imposibilă existența unor oamenii de cinci metri ce dețineau o forță uluitoare și care să fie șterși din istorie datorită unor interese perfide ale țărilor străine, cu predilecție cele vestice. Putem explica acest curent prin efectele comunismului în cultura română.
Dacismul exagerat la care aderează din ce în ce mai mulți români reprezintă doar o expresie a discursului istoriografic poscomunist. Mitul național era imperios să se formeze pe niște origini mai puțin cunoscute și într-un timp imemoriabil pentru a crea atmosfera de basm necesară propagării unei astfel de informații. Pentru comuniști dacii au fost formula perfectă, aceștia i-au asemănat cu o formă rudimentară de națiune mică la cum era și Republica Socialistă România pe atunci, ce aveau dușmani mulți și mult mai puternici, dar care erau corupți.
Dacismul a fost modelat după imaginea pe care comuniștii doreau să o portretizeze despre România socialistă. Națiunea se confrunta actori politici pervertiți de capitalism pentru a crea mitul cetății asediate în mentalul colectiv român. Astfel se formează o fabrică de dușmani nesfârșită la care românii apelează și astăzi în forma efectelor devastatoare pe care aceștia consideră că Uniunea europeană le are asupra României, iar astfel de exemplele sunt multiple în arealul românesc.[3]
La o primă citire a literaturii de specialitate observăm că nu este prima dată când omenirea se sfârșește, când elita politică complotează împotriva propriilor cetățeni și statul supranațional dorește o nouă ordine mondială. Totuși omenirea a trecut prin multe morți de eră. În fiecare mitologie sau folclor sunt menționate cel puțin un sfârșit și un început al epocii respective. Se pare că idee de renaștere nu îi este străină omenirii, dar umanitatea pare să interpreteze fiecare dificultate întâmpinată de-a lungul timpului ca un prevestitor care anunță o realitate escatologică iminentă, imediată și absolută. Fie că poartă însemnele unei ierni veșnice, ale unui potop global sau ale unei religii distrugătoare rezultatul este același. Dispariția oricărei forme de viață, un amurg al umanității și necunoscutul zdrobitor. Totuși de fiecare dată deznodământul este altul.
Supraviețuirea oricărei perioade se concretizează mereu, însă aceasta pare de fiecare dată imposibilă. Totuși, fie că vorbim despre Lupul Fenrir care nu a mai înghițit luna sau despre apocalipse întârziate de secole sau milenii, lumea pare că nu are o finalitate, ci doar trece printro transformare. Prin urmare, chiar dacă apele nu s-au ridicat până la cer, finele secolelor al XIV-lea și al XV-lea aduc cu sine o schimbare, trecerea de la Evul Mediu la Renaștere. Astfel că societatea doar se modernizează nu încetează din existență, lucru valabil pentru toate trecerile. Tranzițiile se formează în mod natural atunci cand acea societate nu mai poate garanta supraviețuirea politică prin eșuarea formei de organizare în masă. Deci atunci când modelele vechi se prăbușesc.[4] În ziua de astăzi teoriile conspiraționiste care propovăduiesc o putere suprastatală ce a creat un virus cu singurul scop de a ucide omenirea sunt forme ale acelorași supoziții ale oamenilor din toate timpurile. Acestea sunt pornite din pură imaginație și sunt alimentate de frica de necunoscut. În plus stimulează instinctual de autoconservare uman prin provocarea unor atitudini belicoase împotriva unor monștri necunoscuți ce trebuie învinși pentru a stabili pacea.
Sunt oare teoriile conspiraționiste sinonime cu știrile false?
Între știrile false și teoriile conspiraționiste nu se poate pune semnul egalității. Acestea sunt tratate asemănător în spațiul public, dar comportă câteva diferențe esențiale. Unul dintre primele elemente distinctive este cunoașterea, cel care creează știri false știe că informațiile pe care le răspândește sunt false, adeptul teoriilor conspiraționiste crede cu tărie în ceea ce susține. O altă diiferență marcantă este motivul pentru care sunt lasate, în cazul știrilor false acestea au diverse motive dar cele mai uzitate sunt producerea instabilității sociale, crearea confuziei, mobilizarea publicului țintă sau denigrarea unor oponenți. Cu ajutorul instabilitășii sociale populația este mult mai susceptibilă unor grupuri ce doresc putere absolute. Prin contrast scopul teoriilor conspiraționiște este de a atrage atenția asupra unei probleme și de a se apăra.[5] Teoriile conspiraționiste sunt foarte ușor de confundat cu știrile false în special în ultimul timp deoarece câțiva lideri de opinie au profitat de formula teoriilor pentru a câștiga influență asupra categoriilor sociale.
Știrile false și dezinformarea în spațiul public
La o privire superficială asupra problematicii dezinformării în spațiul public este greu de înțeles cum instabilitatea social, confuzia, dezbinarea segmentelor populației sau agresivitatea pe fondul stresului sunt niște elemente dezirabile la nivel social, însă pentru anumiți actori politici pot fi benefice. Orice formă de comunicare implică o influențare deoarece direct sau indirect, conștient sau nu individul ia contact cu informații ce solidifică ideiile personale sau pe care le respinge ca fiind false.[6] „A comunica şi a influenţa formează una şi aceeaşi acţiune.”7 Astfel că devine mai ușor de intuit de ce actori politici aleg să folosească dezinformarea ca instrument pentru a câștiga masele. Acest fenomen nu este deloc nou, însă devine mai eficent când la nivel global există crize financiare sau evenimente negative de tot felul. Violența simbolică pe care știrile false o expun în spațiul public nu poate decât să rezulte în sentimente de teamă și angoasă la nivel național ce sunt foarte rapid transformate în acte agresive împotriva autoritățile. Riscurile dezinformării sunt foarte adânci, dar poate cel mai grav risc pe care dezinformarea îl poate avea asupra unui popor este lipsa democrației. Atunci când un stat pierde lupta împotriva dezinformării procesul democratic are de mult de suferit.[7]
De ce oamenii tind să creadă mai mult teoriile conspiraționiste decât adevărul științific?
Oamenii sunt obisnuiți cu raportul dintre bine și rău. Pe tot parcursul dezvoltării individului acestuia îi sunt oferite exemple în care binele învinge întotdeauna. Atunci când acesta ajunge adult deja îi este clară ideea conform căreia dacă urmează exemplele sociale pozitive, aderă numai la comportamentele sociale dezirabile atunci comunitatea, divinitatea, universul îi sunt datori să îi ofere o existență liniștită, armonioasă și îndestulătoare. Conform calculele omului din societate acesta nu a greșit cu nimic, deci nu merită să fie pedepsit. În fiecare poveste a copilăriei eroul era recompensat, iar personajul negativ sfărșea în mod tragic. Cu toate acestea în lumea reală nimănui nu îi este garantat succesul, chiar dacă toate normele sociale au fost respectate sau toți pașii către victorie au fost efectuați. De cele mai multe ori există persoane ce nu se încadrează în tiparul de om bun care sunt recompensate si viceversa, dar acest adevăr nu este compatibil cu miturile naționale sau credințele personale ale oamenilor, deci este de puține ori luat în serios. Indivizii încep să considere că supunerea la niște norme arbitrare social acceptate implică și un soi de invicibilitate, faptele rele tind să ocolească oamenii buni în credința populară. În plus, atunci când li se produce o nedreptate persoanele știu că trebuie să lupte, în aceleași basme formative oamenii învață că eroii înfuntă răul palpabil, real.[8]
Această mentalitate este perfect compatibilă cu dezinformararea survenită în urma teoriilor conspiraționiste. Lucrurile rele nu se întâmplă pur și simplu și mai ales lucrurile rele nu sunt alocate fortuit oamenilor buni. În mentalul colectiv trebuie să existe un motiv pentru care toate elementele mai puțin plăcute din comunitate există, trebuie să îndeplinească un scop. Teoriile conspiraționiste produc exact explicațiile pe care oamenii le caută în momente de instabilitate socială. Oamenii cred că există o entitate malefică, un personaj negativ ce încearcă să disturbe ordinea socială, dar după ce această va fi înfruntată totul se va reîntoarce pe făgașul clasic. Teoriile conspiraționiste sunt un apel la acțiune, reprezintă pentru oameni un mod de a se apăra. Prin simplificarea problemelor mondiale la un simplu binom bine-rău, erou-răufăcător indivizii caută să restabilească credibilitatea propriilor idei propagate de societate încă de la cele mai fragede vârste.
Putem observare că există anumite state care sunt mai sensibile la pericolul teoriilor conspiraționiste și la știrile false decât altele. Care sunt elementele care alcătuiesc o națiune predispusă la știri false și teorii conspiraționiste? Pentru această analiză este necesar să luăm în considerare mai mulți factori istoria țării, gradul extindere a mărturisirii religioase, religia majoritară în sine, comunicarea dintre mass media și autoritățile statului și încrederea cetățenilor în instituții.[9]
O analiza a credibilității teoriilor conspirației din mai multe țări ale Uniunii europene și nu numai arată că un prim factor al susceptibilității cetățenilor este paupertatea statului. Poate părea clasist să categorisim țările mai puțin bogate ca fiind mai predispuse să creadă în diverse invenții, însă realitatea arată că oamenii ce nu pot susține un trai decent încep să caute răspunsuri prin care să își explice situația. Totodată în țările sărace discrepanța dintre păturile sociale este mult augumentată, fiind mai vizibilă, astfel polarizarea oamenilor este mai înlesnită. Datorită resurselor reduse dintr-o țară și educația în masă va fi deficitară, deci la nivel național mecanismele prin care se raționalizează teoriile conspiraționiste vor fi minimale sau chiar inexistente. Un alt element ce atrage conspiraționiștii este neîncrederea pe care populația o are în instutuțiile statului. Este normal ca într-o națiune a cărei autorități nu reprezintă o sursă de încredere pentru cetățeni să aibă o sensibilitate în ceea ce privește dezinformare. Populația alege să își îndrepte încrederea spre alte surse de informații atunci când nu poate recurge la un etalon de comunicare și informare. Un caz particular este reprezentat de națiunile unde există sau a existat un regim politic autoritar în istoria recentă. Nivelul scăzut de democrație este direct corelat cu creșterea încrederii în știrile false și ale teoriilor conspiraționiste deoarece sunt singurele forme de informație la care cetățeanul are acces. Totodată pentru statele ce au încheiat recent un regim autoritar, lipsa de încredere în autorități este și mai vizibilă, populația fiind forțată să accepte instituțiile naționale abuzive va prezenta repulsie. Un alt element ce indică încrederea populației în surse neverosimile este extremismul politic. Acesta duce la abuzuri, este lipsit de toleranță față de alte idei ceea ce aprofundează discrepanțele și agresivitatea dintre cetățeni. Religia majoritară, dar și gradul de răspândire a acesteia la nivel național sunt demne de luat în seamă deoarece arată că populația este deschisă la gândirea magică ce este propice pentru teoriile conspiraționiste. Dacă într-o țară religia majoritară este covârșitoare atunci puterea acesteia este nemărginită în mentalul colectiv, toleranța fiind minimală. O națiune laică este mai bine apărată în cazul teoriilor conspiraționiste, dar nu neapărat și în cazul știrilor false.[10]
Pentru a înțelege mai bine de ce oamenii sunt atrași de teoriile conspirației sau cad în plasa știrilor false este recomandat să efectuăm un exercițiu de imaginație în care analizăm din perspectivă conspiraționistă care exprimă că liderii autorităților vestice sunt niște creaturi reptiliene. Dacă ar fi să ne punem în locul unui adept al conspirației care ar fi, în acea viziune, riscurile și câștigurile. În condițiile în care se cheltuiesc miliarde de dolari pentru a mă convinge pe mine, conspiraționist, că Obama, Trump sau Merkel nu sunt o rasă diferită de cea umană. Având în vedere că majoritatea populației nu cunoaște adevărul, dar eu cu câteva click-uri am putut descoperi conspirația ce acești pseudolideri încearcă să o îngroape înseamnă automat că sunt mai bun decât ei. Putem observa astfel cum teoriile conspiraționiste stimulează ego-ul, reprezintă un adevăr știut doar de un grup restrâns, aproape exclusivit de persoane, ceea ce este intrigant.
Dacă urmărim acest raționament este foarte ușor să punem la îndoială orice reprezentare oficială. Cazul prezentat este unul extremist, dar nu singural. Cei mai mulți adepți ai teoriei conspirației încep cu „misinformații” ale presei galbene. Apoi continua cu știrile false deoarece încep să fie compatibile cu noul tip de gândire. Misinformația este un termen din limba engleză ce nu are un echivalent propriu-zis în limba română, dar desemnează o informație care este falsă, lipsită de acuratețe sau derutantă dar fără intenție, spre deosebire de dezinformarea care este falsă în mod conștient. Presa galbenă este conceptul prin care se marchează în limbaj jurnaliștii ce sunt subiectivi, ce nu au o cercetare obiectivă și care, chiar fără să aibă intenții rele, produc știri ce sunt false. Presa galbenă este caracterizată de senzațional, de stilul alarmist pentru a atrage atenția în vederea vânzării mai multor produse. Astfel că oamenii încep a se detașa ușor de sursele de informare oficiale spre unele senzaționaliste. În acest sens se creează o nouă viziune prin care aceștia se conectează la lume. Viața acestora devine un șir lung de conspirații interconectate.[11]
România între știrile false și teoriile conspiraționiste
Un caz particular demn de menționat este cel românesc deoarece implică toate elementele ce cresc puterea teoriilor conspiraționiste și ale știrilor false asupra populației. Observăm cum istoria recentă comunistă a lăsat o marcă profundă asupra mentalului colectiv deoarece consensul social este cel în care populația nu are încredere în autorități. Discursul politic deficitar de după Revoluție au format și mai mult această credință. Totodată discrepanțele dintre păturile sociale în România sunt foarte mari. Conform studiilor sărăcia este de trei ori mai răspândită în mediul rural decât în cel urban, rata fiind de 57 la sută de procentul de 19. Totodată peste douăzeci la sută din cetățenii români se află în sărăcie persistentă, aproape dublu față de media europeană.13 Astfel că și această notă este marcată. Confesiunea religioasă majoritară în spațiul românesc este cea creștin ortodoxă în proporție de aproximativ optzeci la sută, ceea ce implică mai multe consecințe. În primul rând, procentul dezechilibrat dintre religia majoritară și celelalte denotă rezistență față de alte credințe ceea ce hrănește gândirea bazată pe binomul noi-alții. În același timp confesiunea religioasă augumentată este direct proporțională cu extremismul politic și creșterea curentelor populiste și naționaliste ce se basează pe imagini ale unor origini mitice, dar și pe niște dușmani străini la granițe gata oricând să atace. Sentimentul negative față de străini au fost cultivate de mai mult timp, iar odată cu noile crize mondiale acestea sunt ridicate la cote maxime.
În concluzie, atât teoriile conspiraționiste cât și știrile false se asemănă foarte mult, însă diferența esențială este motivul din spatele propagării ambelor în spațiul public. Din păcate nu putem găsi o formulă salvatoare care să catalogheze fiecare informație ca fiind adevărată sau falsă ori ca simplă invenție imaginară. Cu toate acestea putem sonda în interior după stereotipuri personale ce pot fi confirmate de anumite teorii conspiraționiste în vederea identificării acestora și eliminării. Putem judecă sursele de informaăii ca fiind de încredere după stilul scrierii. Stilul alarmist și senzațional îl putem transfera către sfera de informații mai puțin credibile decât să fie judecat după atractivitatea sa. Însă datorită specificului național și uman este greu de crezut că o să reușim în fiecare dintre aceste propuneri, deci este necesar ca fiecare informație să fie analizată și raționalizată după un model obiectiv.
Bibliografie
- BOIA, Lucian, Sfârșitul lumii O istorie fără sfârșit, traducere de Walter Florescu, editura Humanitas, București, 1999.
- BRAUDEL, Fernand, Gramatica civilizațiilor, volumul I, traducerea Dinu Moarcăș, editura Meridiane, București, 1994
- BUTTER, Michael, DRAZKIEWICZ, Ela, DYRENDAL, Asbjørn, HARAMBAM
Jaron, JOLLEY, Daniel, KLEIN Olivier, KNIGHT, Peter, KREKO, Péter,LEWANDOWSKY Stephan, OBERHAUSSER, Claus, Guide to Conspiracy Theories în COMPACT [Comparative Analysis of Conspiracy Theories], ediția din martie 2020.
Disponibil la adresa https://conspiracytheories.eu/_wpx/wp-content/uploads/2020/03/COMPACT_Guide-2.pdf accesată la data de 22.01.2022
- CORDONIER, Laurent, CAFIERO, Florian, BRONNER, Gérald, Why are conspiracy theories more successful in some countries than in others? An exploratory study on Internet users from 22 Western and non-Western countries, în Social Science Information, SAGE Publications, 2021. Disponibil la adresa web https://hal.archivesouvertes.fr/hal-03264549/document accesată la data de 22.01.2022
- DOUGLAS, Karen M., USCINSKI, Joseph E., SUTTON, Robbie M., CICHOCKA Aleksandra, SIANG ANG Turkay Nefes Chee, DERAVI, Farzin, Understanding Conspiracy Theories, în Advances in Political Psychology, Volumul 40, numărul 1, 2019. Disponibil la adresa web https://onlinelibrary.wiley.com/doi/pdf/10.1111/pops.12568 accesată la data de 22.01.2022
- GRANCEA, Mihaela, Dacismul şi avatarurile discursului istoriografic postcomunist, în Studia Politica: Romanian Political Science Review, ediția 7 numărul 1, pag. 95-115 2007. Disponibil la adresa https://nbn–resolving.org/urn:nbn:de:0168–ssoar–56061–3 accesată la data de 21.01.2022
- Ministerul Muncii Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-2020, 2015.
Disponibil la adresa web https://servicii-sociale.gov.ro/source/strategii/StrategyVol1RO_web.pdf accesată la data de 22.01.2022
- MUCCHIELLI, Alex, Arta de a influenţa. Analiza tehicilor de manipulare, Editura Polirom, Iaşi, 2000
- PENNYCOOK, Gordon, RAND, David G, The Psychology of Fake News, Massachusetts Institute of Technology Press, 2021. Accesat la adresa web file:///C:/Users/Andrada/Downloads/TiCs%20fake%20news%20(2.17.21)_R2.pdf accesat la data de 22.01.2022
- USCINSKI, Joseph E., The Study of Conspiracy Theories în University of Sassari Press în Argumenta, volumul 3, numărul 1, 2020. Disponibil la adresa web https://www.argumenta.org/wp-content/uploads/2017/10/Argumenta-Joseph-
Uscinski–The–Study–of–Conspiracy–Theories.pdf accesată la data de 22.01.2022
- VOLKOFF, Vladimir, Dezinformarea văzută din Est, Editura Pro Editură şi Tipografie, trad. Nicolae Baltă, Bucureşti, 2007
[1] Karen M. Douglas, Joseph E. Uscinski, Robbie M. Sutton, Aleksandra Cichocka, Turkay Nefes Chee Siang Ang,
Farzin Deravi, Understanding Conspiracy Theories, în ,,Advances in Political Psychology”, Volumul 40, numărul 1, 2019. Disponibil la adresa web https://onlinelibrary.wiley.com/doi/pdf/10.1111/pops.12568 accesată la data de 22.01.2022
[2] Fernand Braudel, Gramatica civilizațiilor, volumul I, traducerea Dinu Moarcăș, editura Meridiane, București, 1994, p.54.
[3] Mihaela Grancea, Dacismul şi avatarurile discursului istoriografic postcomunist, în ,,Studia Politica: Romanian
Political Science Review”, ediția 7 numărul 1, pag. 95-115 2007. Disponibil la adresa https://nbnresolving.org/urn:nbn:de:0168–ssoar–56061–3 accesată la data de 21.01.2022
[4] Lucian Boia, Sfârșitul lumii O istorie fără sfârșit, traducere de Walter Florescu, editura Humanitas, București, 1999.
[5] Michael Butter, Ela Drążkiewicz, Asbjørn Dyrendal, Jaron Harambam, Daniel Jolley, Olivier Klein, Peter Knight,
Péter Krekó, Stephan Lewandowsky, Claus Oberhauser, Guide to Conspiracy Theories în ,,COMPACT [Comparative Analysis of Conspiracy Theories]”, ediția din martie 2020. Disponibil la adresa
https://conspiracytheories.eu/_wpx/wp-content/uploads/2020/03/COMPACT_Guide-2.pdf accesată la data de 22.01.2022
[6] Alex Mucchielli, Arta de a influenţa. Analiza tehicilor de manipulare, Editura Polirom, Iaşi, 2000 7 Ibidem p.191
[7] Vladimir Volkoff, Dezinformarea văzută din Est, Editura Pro Editură şi Tipografie, trad. Nicolae Baltă, Bucureşti, 2007, p. 16.
[8] Joseph E. Uscinski, The Study of Conspiracy Theories în University of Sassari Press în ,,Argumenta”, volumul 3, numărul 1, 2020. Disponibil la adresa web https://www.argumenta.org/wp-content/uploads/2017/10/Argumenta-Joseph-Uscinski-The-Study-of-Conspiracy-Theories.pdf accesată la data de 22.01.2022
[9] Laurent Cordonier, Florian Cafiero, Gérald Bronner, Why are conspiracy theories more successful in some countries than in others? An exploratory study on Internet users from 22 Western and non-Western countries, în ,,Social Science Information”, SAGE Publications, 2021. Disponibil la adresa web https://hal.archivesouvertes.fr/hal-03264549/document accesată la data de 22.01.2022
[10] Ibidem
[11] Gordon Pennycook, David G. Rand, The Psychology of Fake News, Massachusetts Institute of Technology
Press, 2021. Accesat la adresa web file:///C:/Users/Andrada/Downloads/TiCs%20fake%20news%20(2.17.21)_R2.pdf accesat la data de 22.01.2022 13 Ministerul Muncii Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-2020, 2015. Disponibil la adresa web https://serviciisociale.gov.ro/source/strategii/StrategyVol1RO_web.pdf accesată la data de 22.01.2022
