Prezentarea expune succint argumentele unei dezbateri academice sensibile dintre două subculturi strategice din Statele Unite ale Americii. Este vorba despre realiștii defensivi și realiștii ofensivi.

Primii susțin că marea strategie americană de tipul deep engagement are costuri mari: economice, militare și de imagine. Realiștii ofensivi argumentează că fără o strategie de tipul deep engagement, ordinea internațională de tip liberal nu este sustenabilă.

Realiștii defensivi reprezintă o subcultură strategică mai degrabă marginală din Statele Unite. Sunt izolaționiști moderni, care devin mai proeminenți fie în perioadele de criză – Războiul din Irak (2003), Marea Criză Financiară (2008), Anexarea ilegală a Crimeei (2014), Războiul din Ucraina (2022) -, fie atunci când la Casa Albă ajunge o administrație cu profil izolaționist. Christopher Layne, Barry Posen și John J Mearsheimer sunt probabil cei mai vizibili reprezentanți ai acestei subculturi strategice din Statele Unite. Realiștii ofensivi formează subcultura strategică dominantă din Statele Unite. John Ikenberry, Stephen Brooks și Robert Kagan sunt unii dintre reprezentanții de marcă ai acesteia. În esență, realiștii ofensivi consideră că argumentele realiștilor defensivi sunt pur teoretice, iar costurile unei mari strategii de tipul restraint sunt inestimabile. Și pentru Statele Unite, dar și pentru aliați.