*Nicolae Țîbrigan

Acum mai bine de 73 de ani, Adolf Hitler încă mai spera să câștige războiul, chiar dacă Germania era deja încolțită din toate direcțiile de către armatele Aliaților. Aparatul de propagandă nazistă inventase un mit al salvării celui de al Treilea Reich. Miza consta în a-i alimenta pe germani cu false speranțe despre existența unei așa-numite „Wunderwaffe” sau „Arme minune” capabilă să pună capăt celui de al Doilea Război Mondial. După cum bine știm, mult așteptatul miracol nu s-a mai produs.

Sovieticii și-au însușit bine lecțiile vremurilor de atunci, iar acum vechile tehnici de propagandă sunt reactualizate de noii strategi de comunicare ai lui Putin (cu grave probleme în ceea ce privește designul grafic).
Nici măcar momentul prezentării „Wunderwaffe”-urilor rusești nu fusese ales la întâmplare. Pentru a atrage atenția alegătorilor, sătui de mascaradele și show-urile televizate denumite generic „alegeri prezidențiale în Rusia”, liderul de la Kremlin și-a instalat două monitoare imense și un prezidiu pentru a se adresa camerelor reunite și altor aparatciki invitați să umple sala. Să nu uităm că discursul lui Putin avusese loc cu mai puțin de o lună înaintea zilei alegerilor (18 martie). Însuși purtătorul de cuvânt al președintelui rus, Dmitri Peskov, recunoscuse public că liderul rus vorbise atunci atât în calitate de președinte, cât și în cea de candidat la președinție. Vă imaginați o astfel de situație într-o țară civilizată? Eu nu.

Discursul
După aproape două ore de urmărire a discursului anual al lui Putin privind starea națiunii am avut impresia că am asistat la o conferință a lui Kim Jong-un pe tema doctrinei Juche. Degeaba îndemnau scribii de la RT „Ascultați-ne acum!” în condițiile în care mesajele nu le erau adresate nici SUA, nici UE și nici NATO. De exemplu, jurnaliștii independenți de la The Insider au demascat nouă minciuni din adresarea lui Putin despre previziuni demografice, problematica pensiilor precum și costurile totale ale asistenței medicale din Federația Rusă. Toate au trecut parcă pe neobservate.

Evident că presa internațională a accentuat discursul militarist al liderului de la Kremlin, chiar dacă durata acestuia fusese de 37 minute, reprezentând doar 31,6% din întreaga adresare.
Timp de jumămate de oră, cu întreruperi de aplauze, Putin prezentase nouile colecții de arme de „neînvins”, unele „ultrasecrete” și aflate în etapa de testare sau dezvoltare. Aproape toate erau prezentate cu ajutorul unor filmulețe grafice cu simulări de atacuri în urma cărora apărarea SUA și a NATO ar fi neputincioasă în fața unor „pixeli” făcuți în Paint de către un student în anul II la Politehnică.
De-ar fi să-i credem pe cuvânt, rușii s-ar afla în posesia unor noi arme hipersonice, rachete de croazieră cu propulsie nucleară, noi rachete balistice intercontinentale, drone subacvatice, dar și arme laser.


Aplauze frenetice în timpul discursului lui Putin. Oameni și fețe
Sursa: CurrentTime.TV

Desigur că adresarea țarului a captat atenția publicului rus, mai ales datorită aparatului de propagandă sofisticat care rostogolise rapid cuvintele acestuia până la Vladivostok și înapoi. Nu care cumva să existe vreun dubiu în legătură cu ceea ce promite Kremlinul și ceea ce realizează „liderul suprem”.
Bazându-se pe presupusele „frici” ale Occidentului în raport cu potențialul militar al Rusiei, strategii lui Putin speră să-i încurajeze și mai mult pe concetățenii lor să participe la mascarada „alegerilor prezidențiale” din 18 martie (devenită acum o simplă formalitate de investire a țarului pe fotoliul de la Kremlin).
Exercițiul retoric a reușit doar parțial, dacă luăm în calcul impresiile culese la nivelul opiniei publice internaționale. Semnalul a fost clar – nu trebuie să ne îndoim de statutul de superputere nucleară al Rusiei. Dar cine și-a propus să conteste acest statut?
Experții estimează că Rusia ar deține în prezent un număr de 1796 de focoase nucleare active, echipate pe 508 vehicule, toate acestea au capacitatea, practic, să copleșească scuturile de apărare ale SUA, concepute mai degrabă să facă față unor amenințări nucleare dinspre Iran sau Coreea de Nord, și nicidecum unui atac coordonat din Rusia sau China. Dar, spre deosebire de perioada Războiului Rece, marile puteri nucleare sunt de-a dreptul „cuminți”. Nimeni nu va ataca Rusia, așa cum nici Rusia nu are de gând să atace SUA. Liderii celor două state au la dispoziție destule instrumente și măsuri de siguranță pentru a menține și extinde regimul de neproliferare a armelor nucleare.

Desene animate pentru creduli
Desigur că punctul culminant al discursului de joi, 1 martie, fusese animația de prezentare a noii rachete balistice intercontinentale (ICBM) denumită „Sarmat”. După spusele lui Putin, racheta ar fi testată recent și ar avea capacitatea de a transporta un număr mare de „momeli” și focoase, reușind astfel să atingă orice țintă de pe glob și transformând scuturile antirachetă externe în „umbrele găurite” (după comentariile în presă ale ministrului Șoigu). Puțin probabil, mai ales că experții militari s-au arătat destul de sceptici în privința razei de acțiune nelimitate a rachetei.
În prezentare, racheta „Sarmat” fusese filmată doar în timpul lansării, urmând o animație unde aceasta survola liber peste Arctica și Antarctida, atacând ținte dintr-o regiune ușor de identificat din satelit – statul Florida, aparent în vecinătatea reședinței președintelui Donald Trump din Mar-a-Lago și a orașelor unde locuiește o parte din diaspora rusească. Grafică de proastă calitate făcută în grabă și… cam atât.


Prezentarea animată a noii arme a lui Putin atacând statul Florida (secunda 0:39)
Sursa: RT

Jurnaliștii ruși de la The Insider și Republic au descoperit ulterior că animația atacului asupra statului Florida fusese decupată dintr-o secvență a unui documentar vechi de unsprezece ani despre racheta R-36 („Satan”), difuzat pe postul public de televiziune Pervîi Kanal. Documentarul prezintă o armă proiectată și produsă de Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece, iar secvența decupată de la minutul 27:05 prezintă atacul animat al „noii arme” superioare a lui Putin ce va înlocui vechile rachete balistice intercontinentale „Voevoda”. Pe scurt, strategii în comunicare ai Kremlinului au amestecat un vin vechi cu unul nou și le-a ieșit o prostie.


Secvența animată decupată din documentarul despre R-36 („Satan”) (minutul 27:05)
Sursa: YouTube

Și indivizii nu sunt la prima abatere de acest fel. Cei de la EU vs Disinfo au descoperit și secvențe din jocuri video inserate prin materialele de propagandă pro-Kremlin.
O altă armă prezentată de Putin este racheta intercontinentală hipersonică „Kinjal”, despre care se spune că deja s-ar afla în dotarea forțelor militare ruse din districtul sudic (sud-vestul Rusiei). Și de această dată, prezentarea animată lasă de dorit, mai ales că la minutul 1:33:38 se poate identifica o falsă rachetă care dispare instantaneu după un fals buncăr, urmând o altă înregistrare (după un frame lipsă) cu o clădire care explodează (nu se știe de ce). Până și relieful este diferit. Puteți să vă convingeți singuri urmărind prezentarea originală în slow motion (0,25x). Sperau că nimeni nu-și va da seama de explozia fake din cauza vitezei.


Explozia fake din prezentarea sistemului rachetei intercontinentale „Kinjal” (minutul 1:33:38)
Sursa: To be Or…

Putin s-a mai lăudat cu noua sa rachetă de croazieră cu propulsie nucleară (minutul 1:25:25), aceasta având capacitate de a manevra la altitudini mici, depășind de 10 ori raza de acțiune a rachetelor de croazieră americane „Tomahawk” (raza acestora variază de la 1300 la 2500 km)! După care să se contrazică în declarații: „O astfel de rachetă ar avea o traiectorie de zbor imprevizibilă și o rază practic nelimitată, fiind invulnerabilă”. Deci raza e de 10 ori mai mare decât cea a Tomahawk sau e nelimitată?! S-ar putea ca nici autorii prezentărilor să nu știe, mai ales că o astfel de rachetă poate zbura ore întregi. S-au grăbit atât de mult cu această lansare încât i-au rugat pe cetățeni să vină cu propuneri. Lipsă de imaginație?! Nu știu.
Revenind la rachete, în prezentare acestea evită cu ușurință scuturile antirachetă prezentate ca „umbreluțe” cu diametrul de 500 km, amplasate undeva în mijlocul Oceanul Atlantic. Și de data aceasta misiunea e destul de neclară, mai ales că racheta traversează Atlanticul prin strâmtoarea Drake ca să lovească o țintă amplasată undeva în Oceanul Pacific! De ce să simplifici lucrurile când poți, dimpotrivă, să le complici?!
Este bine cunoscut faptul că timpul îndelungat al zborului unei rachete va crește probabilitatea ca aceasta să fie într-un final doborâtă fie de scuturile antirachetă, fie de avioanele de vânătoare. Nu în zadar submarinele nucleare rusești patrulează des prin apropierea țărmurilor.
Da, și SUA dispun pe teritoriul lor de scuturi și radare cu o acoperire mult mai mare decât cea prezentată de propaganda Kremlinului. De exemplu, sistemul BMEWS (Ballistic Missile Early Warning System), construit de Statele Unite (în colaborare cu Danemarca și Canada) între anii 1958-1961, are un obiectiv clar: detectarea oricăror atacuri cu rachete balistice intercontinentale dinspre Polul Nord. Distanța de urmărire a acestora este destul de mare. De exemplu, doar radarul RAF Fylingdales dispune de o rază de urmărire de circa 3000 mile marine (cca 5600 km). Nemaivorbind de faptul că statele NATO dispun de o rețea performantă de radare capabile să detecteze în maxim 10 minute orice atac cu rachete (vezi SBX-1), indiferent de mecanismul lor de propulsie. Vedeți doar diferența dintre minciunile desenate în prezentarea lui Putin și realitatea de pe teren:

Secvență cu prezentarea rachetelor de croazieră rusești care evită ecranele de radar (stânga) și ariile reale ale sistemului BMEWS (dreapta)
Sursele: RT/Wikipedia

Cele mai recente și unice?
În altă ordine de idei, nu există niciun fel de „cele mai recente și excepționale realizări ale oamenilor noștri de știință” deoarece toate aceste „Wunderwaffe” putiniste se bazează pe tehnologii proiectate și realizate de Uniunea Sovietică în anii ՚60 sau spre sfârșitul anilor ՚80 ai secolului trecut. De exemplu, motorul-rachetă nuclear RD-0410 fusese primul și unicul propulsor nuclear dezvoltat de inginerii sovietici încă în anul 1965 și testat cu succes în 1979 cu scopul da a-l folosi pe rachete capabile să transporte sateliți pe orbita lui Marte. Astăzi, principiul funcționării unor astfel de motoare e cunoscut și la nivelul universităților tehnice din întreaga lume.

Nu e ceva neobișnuit, mai ales că și americanii erau angrenați în dezvoltarea unor astfel de propulsoare cam în aceeași perioadă. Testarea acestui tip de motor fusese stopată la începutul anilor ՚80 din cauza poluării mediului înconjurător (în special a zonelor de lansare), precum și a costurilor destul de ridicate.

Captură dintr-un documentar sovietic despre motorul nuclear RD-0410 fabricat în 1979
Sursa: YouTube
Primul proiect de rachete nucleare hipersonice fusese conceput de americani în 1955 (SLAM sau Supersonic Low Altitude Missile), dar sistat în 1964 din cauza ineficienței în raport cu dezvoltarea radarelor performante.

Primele prototipuri cu arme laser fusese dezvoltate de diverse state încă în anii ՚70-՚80 ai secolului trecut, mai ales în Uniunea Sovietică, aceasta având la dispoziție programe speciale de dezvoltare și testare a laserelor în scop militar („Terra” și „Omega”). Aici trebuie să mai amintesc faptul că americanii sunt deja posesorii unor arme laser performante și precise, testate cu succes în anii 2010-2015, cum ar fi High Energy Laser Mobile Demonstrator — HEL MD dezvoltat de Boeing.


Prezentarea HEL MD fabricat de compania Boeing și testat cu succes în 2013
Sursa: YouTube

Așadar, Putin nu a făcut decât să prezinte niște „realizări unice” dezvoltate cu mult înainte de a se cocoța pe tronul de la Kremlin. Dar, scopul scuză mijloacele, mai ales cel electoral. Miza actualului președinte constă în menținerea unui scor de circa 70-80% din totalul voturilor exprimate pe 18 martie, iar pentru asta trebuie să-și mobilizeze susținătorii prin furnizare de propagandă ieftină.

Electorala 2018
Desigur că miturile „cetății asediate” sau a Rusiei ca „insulă eurasiatică” nu sunt noutăți în materie de propagandă domestică. Discursul liderului de la Kremlin devine astfel o adevărată hârtie de turnesol pentru campania prezidențială: „doar Putin e în măsură să facă față amenințărilor externe”. Toată această manevră electorală se bazează pe teoria „70%-70%” enunțată de câțiva comentatori ruși (pentru un minim succes e nevoie de cel puțin 70% din populație să-l sprijine pe Putin și cam tot atât să participe la alegeri).
Sound bit-ul întregului discurs al liderului rus poate fi rezumat la „Ascultați-ne acum!”, ceea ce sugerează o reluare a retoricii militariste și a poziției de ofensivă a Rusiei în raport cu statele occidentale. Quid prodest?

*Nicolae Țîbrigan este licenţiat în Sociologie la Universitatea din Bucureşti, absolvent al masterului de Studii de securitate din cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti. În prezent este înscris la Şcoala doctorală de Sociologie. Începând cu 2013 devine asistent de cercetare la Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române.