Analiză de Cosmin Dugan*

Foto: dimineață în Tokio. Sursa: CNN.

Deși reprezintă un moment de fractură al stării de normalitate, pe măsură ce speranța de viață va crește, iar fluxurile globale care antrenează oameni, alte viețuitoare și mărfuri se vor accentua, crizele extinse și consecințele lor vor deveni o prezență tot mai frecventă în viața noastră. O condiție pentru doritorii unei longevități active va fi și să devină supraviețuitori ai multiplelor stări de criză care în mod cert le vor schimba radical pentru o perioadă de timp modul de viață și în final, pe ei înșiși.

Inevitabilitatea crizelor și faptul că ne pot afecta pe toți – indiferent de poziție socială, profesională, avere, etc, dar și că siguranța și supraviețuirea individuală depind de comportamentul colectiv, ar trebui să ne facă mai responsabili față de măsurile care permit anticiparea, prevenirea, controlul și atenuarea efectelor unei crize. Din acest motiv, în toate țările, prevenția și protecția în fața pandemiilor, reprezintă un obiectiv esențial al guvernării.

Nimic nu este însă mai înșelător decât aparentă senzație de securitate în fața unor amenințări considerate a fi netradiționale sau non-militare care se manifestă cu o frecvență relativ scăzută, după cum sunt considerate și epidemiile/pandemiile cu un agent cu transmisibilitate, infecțiozitate și fatalitate crescută.

O serie de caracteristici ale crizelor medicale contribuie la dificultatea de conștientizare, înțelegere și reticența de a acționa a decidenților politici: apariția în mod neașteptat și afectarea rapida a unor zone extinse și la distanță de focarul inițial, cu toate că fenomenul în sine este cunoscut și anticipat; datele utile și verificabile în etapa inițială sunt reduse și interpretabile, astfel că există o puternică tendință de a favoriza scenariile benigne; “zgomotul de fond” al specialiștilor care generează ipoteze și scenarii contradictorii, fără a ajunge rapid la un consens, preferând expectativa  unei atitudini ferme; o reacție de respingere psihologică în a accepta un scenariu care implică victime în masă (inclusiv decidenții și apropiații lor); interesul mai redus acordat avertizărilor și recomandărilor unui organism internațional precum Organizația Mondială a Sănătății comparativ cu cele provenite dintr-o sursă guvernamentală; potențialul impact economico-financiar consistent care ar putea afecta sever strategiile bugetare guvernamentale; în unele cazuri, lipsa unui factor politic direct sau a unei “adrese de corespondență” care să permită realizarea unei negocieri etc.

Totuși existența umanității este o mărturie a supraviețuirii în fața a numeroase epidemii, unele catastrofale, în perioade lipsite de o cunoaștere științifică elementară. Astfel de experiențe traumatizante reprezintă puncte de inflexiune în istoria omenirii (bolile sunt considerate „o mâna ascunsă a istoriei“ – William McNeil) și ne oferă cunoaștere în elaborarea unor strategii de combatere a epidemiilor.

În interacțiunea cu aceste mașinării biologice optimizate pentru reproducere și transmisie, atunci când mecanismele naturale de apărare sunt depășite, oamenii au răspuns, pentru a supraviețui, valorificând avantajul cel mai important al speciei noastre – funcția neocorticală.

În acest context, serialul nostru pe care îl începem cu acest articol, se adresează înțelegerii cauzelor, mecanismelor și mai ales promovării unor soluții care să contribuie la identificarea și selectarea “viitorilor dezirabili” în perioada unei crize medicale. 

Despre cauzele de apariție a epidemiilor

Răspândirea internațională a bolilor infecțioase în contextul globalizării reprezintă un risc identificat și bine documentat, încă de acum trei decenii: „În era călătoriilor cu avionul, o persoană care incubează o boală cum ar fi Ebola, se poate îmbarca într-un avion şi poate călători în jur de 12.000 de mile, să treacă neobservată prin vamă, să îşi ia o slujbă normală într-o destinație anume şi tot să nu apară simptome ale bolii pentru câteva zile, infectând mai multe persoane înainte ca starea sa de sănătate să se altereze.

Mai mult, comerțul mondial de produse agricole a sporit considerabil expunerea oamenilor la bolile animalelor exotice şi sălbatice, facilitând trecerea microbilor de la diverse specii de animale la om – „Globalizarea resurselor de hrană înseamnă lipsa igienei în producția alimentară, iar pregătirea hranei în țările de origine poate introduce noi patogeni punând în pericol populația atât străină cât şi locală.

Foto: Piață de carne din Asia

Un alt aspect care nu trebuie ignorat este creșterea populației şi a densității populației în zonele urbane, în prezent peste jumătate din populația lumii locuind în aglomerații urbane. Trebuie remarcat că încă din secolul XX mediul urban a reprezentat scena preferențială a desfășurării principalelor evenimente politice și de securitate, iar această tendință este de așteptat să se accentueze în viitor.

Astfel, planurile urbanistice și dezvoltarea aglomerărilor umane trebuie alcătuite având în vedere inclusiv perioadele inevitabile de criză. Totuși, în multe părți ale lumii orașele sunt asociate cu o lipsă totală sau parțială a infrastructurii sistemului sanitar, igienă precară, sisteme de canalizare şi resurse de apă potabilă insuficient dezvoltate, piețe de animale sălbatice și exotice cu facilități de abatorizare, condiții rudimentare de procesare și prelucrare a cărnii, care nu respectă reguli elementare sanitar-veterinare și de igienă alimentară. În lipsa unor condiții sanitare decente, aceşti “stupi metropolitani” în dezvoltare se dovedesc a fi un teren excelent pentru creşterea şi răspândirea microbilor.

Foto: Aglomerările urbane cresc semnificativ riscul transmisiei bolilor infecțioase

Nu putem omite aici modificările climatice şi dezastrele de mediu. Alterarea ecologică adusă de evenimente naturale sau create de om au favorizat şi provocat apariția şi răspândirea bolilor infecțioase, ca urmare a modificării ecologiei pe arealuri extinse, dispersia la distanță datorită unor fenomene atmosferice, precum şi modificarea arealului de răspândire a unor organisme-gazdă, cu rol esențial în ciclul de dezvoltare al microrganismelor patogene (Shuman EK, 2011).

De asemenea, creşterea incidenței şi a magnitudinii dezastrelor naturale determinate de schimbările climatice, cum ar fi alunecările de teren, cutremurele, valurile tsunami, uraganele şi inundațiile pot influența răspândirea bolilor. Astfel de evenimente, asemenea războaielor şi conflictelor violente, determină distrugerea infrastructurii sanitare, dizlocarea masivă a oamenilor în adăposturi şi tabere supraaglomerate, lipsite de facilități sanitare elementare.

Un alt factor de risc derivă din capacitatea de a manipula informația existentă la nivelul genomului sistemelor biologice. Utilizarea biotehnologiilor, la scară largă, a determinat apariția unui sector nou, în care reglementările şi controalele sunt (încă!) realizate de către state, dar actorii principali sunt companiile multinaționale, iar actorii secundari sunt mici centre de cercetare private, ONG-uri sau chiar indivizi (biohakeri).

Riscuri suplimentare sunt generate de tehnologiile cu utilizare dublă din domeniul medical (DURC); de exemplu, procedee avansate destinate realizării unor tratamente genetice împotriva cancerului, pot fi utilizate, cu unele adaptări, pentru realizarea de noi tulpini bacteriene.

Deși mai puțin discutat astăzi, riscul unui atentat bioterorist, ca potențial factor de apariție a unor epidemii cu potențial pandemic, nu trebuie ignorat: “… realizarea unui gram de agenți infecțioși  cu dimensiuni de 1 până la 5 micrometri este o provocare tehnică, însă, din momentul în care această capacitate este dobândită, este mult mai simplu să realizeze un kilogram de agent biologic. Și nu mai este nici o dificultate majoră pentru o organizație teroristă care poate realiza un kilogram să realizeze 10 sau 100 de kilograme.

Riscul bioterorismului este în creștere, pregătirea pentru astfel de incidente rămâne esențială. Nu în ultimul rând, putem menționa și riscurile generate de accidentele produse în cadrul unor facilități de producere a armelor biologice, un exemplu fiind incidentul din localitatea Sverdlovsk (URSS), în aprilie 1979, când eliberarea în atmosferă a unei cantități reduse de antrax destinat uzului militar a provocat câteva sute de victime.

Riscul pandemic la adresa omenirii

Pandemiile cu virusuri gripale nu reprezintă o noutate, existând periodic avertizări ale experților, care trec însă neobservate în absența unui eveniment care să le ofere vizibilitate mediatică “oamenii de ştiintă au prevăzut de mult timp apariția unui virus gripal capabil să infecteze 40% din populația umană a globului şi să ucidă un număr inimaginabil.”

În acest context este de menționat că  Organizația Mondială a Sănătătii (OMS) a avertizat încă din anul 2005, într-unul dintre Rapoartele sale anuale, asupra faptului că “există o posibilitate semnificativă ca un alt flagel precum SIDA, SARS sau Ebola, cu potențialul de a ucide milioane de oameni, să apară în anii următori.

O estimare realizată de un centru de analiză australian în anul 2006, aducea în discuție patru scenarii de evoluție  la nivel global – ușor (similar gripei Hong Kong 1968-1969), moderat (similar gripei asiatice din 1957), sever (similar gripei spaniole din 1918-1919) și ultrasever (gripă spaniolă dar cu mortalitate crescută la vârstnici) cu o mortalitate la nivel global estimată între 1.42 milioane și 142.16 milioane.

Foto: Riscul epidemiilor și pandemiilor cu agenți infecțioși este în creștere în secolul XXI.

        În context, raportul “Global Trends 2025: A Transformed World” (realizat de către National Intelligence Council în anul 2008) semnala că: “emergența unei boli respiratorii datorate unui agent infecțios nou, cu transmisibilitate și virulență ridicată, pentru care nu există contramăsuri adecvate poate iniția o pandemie. (…) Cei mai probabili candidați sunt tulpinile de gripă aviară H5N1 dar și alți patogeni prezintă acest potențial – precum coronavirusul SARS sau alte tulpini gripale. Dacă o pandemie va apare, focarul inițial va fi situat cel mai probabil într-o zonă cu o densitate mare a populației și cu o asociere strânsă dintre oameni și animale, precum unele zone din China și Asia de Sud-Est, unde oamenii trăiesc în proximitatea  șeptelului sau a animalelor de consum”.

Într-un discurs TED considerat astăzi premonitoriu, care a avut loc în aprilie 2018 și intitulat “Următoarea epidemie va veni. Cum putem fi siguri că suntem pregătiți”, Bill Gates menționează riscul apariției unei epidemii/pandemii cu tulpini gripale, inclusiv SARS-like, pe care o consideră iminente. În același timp prezintă o serie de măsuri menite identificării precoce a tulpinilor cu risc pandemic și dezvoltării accelerate de medicamente specifice, seruri și vaccinuri.

În data de 15 mai 2018,  “Johns Hopkins Center for Health Security” a susținut un exercițiu de o zi în care a simulat progresia și efectele unui agent infecțios emergent ficțional –  virusul paragripal Clade X (o combinație de virus paragripal cu secvențe din virusul Nipah). “Jucătorii” au fost experți medicali și factori decizionali civili și militari cu experiență din administrația Statelor Unite. Virusul a fost descris ca prezentând o letalitate și transmisibilitate moderată, calea principală de transmisie fiind prin intermediul picăturilor Flugge (tuse, strănut) iar perioada de incubație asimptomatică a fost estimată la câteva săptămâni.

Aspecte din cadrul exercițiului Clade X.

În ciuda măsurilor estimate a fi luate, la sfârșitul simulării a 20 de luni de evoluție s-a considerat că numărul de victime s-a ridicat la circa 150 de milioane de vieți omenești, iar în cazul scenariului catastrofal în care nu s-ar fi putut obține un vaccin numărul victimelor ar fi putut ajunge la 900 de milioane de vieți, aproximativ 10 % din populația lumii. Deși doar o simulare realistă, exercițiul a demonstrat complexitatea și dificultatea ținerii sub control a unei pandemii, chiar și beneficiind de expertiză impecabilă.

Același Centru a realizat în 18 octombrie 2019 o altă simulare denumită “Event 201”, în colaborare cu World Economic Forum și  Bill and Melinda Gates Foundation. Simularea s-a desfășurat pe parcursul a 3.5 ore și a implicat 15 decidenți guvernamentali, din sectorul de afaceri și experți de sănătate publică. Datorită faptului că agentul ficțional utilizat a fost descris ca fiind un coronavirus înalt infecțios care provoca o patologie respiratorie acută, pe fondul declanșării la scurt timp a pandemiei COVID-19, au existat speculații (clarificate oficial) referitoare la rolul acestui exercițiu și interesele celor implicați.

În anul 2018, în cadrul raportului “Worldwide Threat Assessment of US Intelligence Community” realizat de către Oficiul Directorului Serviciilor Naționale de Informații (în original – Office of the Director of Național Intelligence – ODNI), se menționează riscul pe care îl prezintă agenții infecțioși cu potențial pandemic – “o nouă tulpină virulentă care prezintă o transmisibilitate crescută continuă să reprezinte o amenințare majoră, cu agenți patogeni precum tulpinile gripale H5N1 și H7N9 și coronavirusul care provoacă Sindromul respirator din Orientul Mijlociu, care prezintă potențial pandemic dacă dobândesc un grad crescut de transmisibilitate interumană.

Raportul din anul 2019 reia avertizarea riscului de pandemie, indicând în mod specific riscul unei epidemii de gripă: “estimăm că Statele Unite și lumea va rămâne vulnerabilă în față următoarei pandemii de gripă sau cu un alt agent infecțios care ar putea produce un număr mare de victime și morți, ar putea afecta sever economia mondială, accesul la resursele internaționale și ar putea crește solicitările de ajutor adresate SUA.

În cadrul Strategiei Globale pentru Gripă (Global Influenza Strategy) 2019-2030, OMS reafirmă riscul pandemic al virusurilor gripale și realizează o serie de recomandări privind îmbunătățirea gradului de pregătire și de răspuns la nivel național și dezvoltarea de noi instrumente rapide dedicate prevenirii, detectării, controlului și tratamentului gripei.

Despre virusul SARS-CoV-2. Cine l-a produs?

În anul 2015, un articol apărut în revista Nature, menționa prezența la liliecii cu nas în potcoavă din China o tulpină SARS-like, denumită SHC014-CoV, care a fost caracterizată că având o infecțiozitate și letalitate ridicată atunci când a infectat animalele de experiență. Colectivul de cercetare avertiza asupra riscului pe care îl prezintă virusurile SARS-like care pot trece barieră interspecii și pentru care nu există terapii specifice sau eficiente.

Foto: Specimen de liliac cu nasul în potcoavă, cea mai probabilă sursă a virusurilor SARS-like.

 SARS-CoV-2 face parte din familia coronavirusurilor SARS-like și este aproape cu certitudine un descendent al unei specii de coronavirus provenit de la liliac (cel mai probabil din specia Rhinolophus – liliac cu potcoavă – cu care prezintă o similitudine genetică de peste 95%, comparativ cu 79% cu virusul original SARS CoV). Există suspiciunea că la începutul lunii decembrie 2019 acest virus a reușit să infecteze o gazdă intermediară (cel mai probabil un mamifer), în acest moment cel mai probabil candidat fiind pangolinul.

Totuși, raritatea acestor animale aflate în primejdie de extincție (vânate pentru consum și presupuse proprietăți curative în medicina tradițională chineză, diminuarea drastică a habitatului prin tăierea pădurilor, trafic internațional și recent ucise tocmai datorită suspiciunii de transmitere a COVID-19) nu exclude existența alte gazde intermediare, încă neidentificate.

Cert este că după apariția și identificarea primelor cazuri de infecție cu virusul SARS-CoV-2 în decembrie 2019 în orașul Wuhan, anchetele epidemiologice au evidențiat o legătură puternică dintre riscul de infecție și frecventarea piețelor de animale din oraș, cimentand astfel și mai mult ipoteza unei zoonoze.

Extinderea rapidă în afară Chinei și în special în Europa (focarele din nordul Italiei și Franța), pe baza unor cazuri documentate epidemiologic, ridică și suspiciuni privind traficul de oameni și ființe vii, eficiența controalelor la frontieră, existența altor modalități de transmitere decât cele cunoscute în prezent (ex. particule aeriene în concentrație ridicată datorită poluării excesive) etc.

Foto: Aspectul virusului SARS-CoV-2 la microscopul electronic

 

Deși răspunsul la multe din aspectele epidemiologice va veni mult după încheierea a acestei pandemii, putem să afirmăm că în prezent nu există dovezi ale fabricării virusului SARS-CoV-2 și/sau ale inițierii deliberate/clandestine a unui agent infecțios responsabil de apariția epidemiei COVID-19, în ciuda dimensiunii sociale a fenomenului conspiraționist care se suprapune peste dimensiunea culturală a ideii de epidemie/pandemie cu efecte grave, într-o perioada de tensiune psihologică.

 

*Cosmin Dugan este medic și absolvent al Masterului de Studii de Securitate al Universității din București. Este expert LARICS pe probleme de securitate medicală.