Sursă foto: rfi.ro
Autor: Cristina Melnic*
Pe pagina LARICS am prezentat în detaliu atitudinea cetățenilor din R. Moldova față de Unire, remarcând un trend în creștere, extrem de interesant de urmărit în perspectiva alegerilor parlamentare anticipate din stânga Prutului din 11 iulie 2021 (aici și aici).
Vom cerceta astăzi atitudinea cetățenilor din România pe această chestiune și vom trage câteva concluzii.
O cercetare a sondajelor de opinie
Imediat după Revoluție, subiectul Unirii României cu Republica Moldova a fost prezent în spațiul public românesc, însă a fost și este puțin reprezentat în cel politic. Deși este unul dintre puținele subiecte pentru care se înregistrează un grad mare de acceptare din partea societății, totuși rămâne un subiect relativ tabu la nivel politic și diplomatic în România. Pentru a înțelege mai bine acest fenomen, vă vom prezenta în continuare rezultatele unei analize asupra tuturor sondajelor din România care au abordat subiectul unirii cu Republica Moldova.
Tabel cu datele tuturor sondajelor de opinie realizate în România care au inclus minimum o întrebare despre unirea cu Republica Moldova și sursele electronice la care sunt disponibile
| Răspunsuri Sondaje | Pentru unire | Împotriva unirii | NS/NR |
| 2012 – Centrul Român pentru Studii şi Strategii | 87,2 | 12,8 | 0 |
| 2013 – INSCOP | 61,7 | 22,7 | 15,6 |
| 2013 – IRES | 76 | 18 | 6 |
| 2015 – INSCOP | 67,9 | 14,8 | 17,3 |
| 2018 – Avangarde | 59 | 27 | 14 |
| 2018 – Biroul de Cercetări Sociale | 74 | 15 | 11 |
| 2019 – INSCOP/LARICS | 65,1 | 22 | 12,9 |
| 2020 – Biroul de Cercetări Sociale | 57 | 24 | 19 |
| 2020 – INSCOP/LARICS | 73,7 | 22,7 | 3,7 |
| 2021 – Centrul de Cercetări Sociologice LARICS | 69,6 | 13,6 | *0,6 |
*În cadrul acestui sondaj a fost introdusă și a 4-a variantă de răspuns: „Trebuie să mă gândesc mai mult ca să pot răspunde”, atunci când respondenții au fost chestionați dacă ar fi de acord cu o eventuală unire a României cu Republica Moldova, iar la acest răspuns la care au 16,2 %.
Dacă în Republica Moldova, rata de acceptare a unirii a ajuns la o majoritate fragilă de 44 la sută sau se ridică chiar 50 la sută în condiții avantajoase din punct de vedere economic, conform ultimelor sondaje, și se află pe un trend ascendent, după cum a putut fi confirmat în analizele anterioare publicate aici și aici, în România opinia publică a rămas, în mod relativ constant, într-o proporție mare favorabilă unirii. Conform celor 10 sondaje studiate în cadrul acestei cercetări și care au fost realizate pe parcursul anilor 2012-2021, după cum se poate observa în diagrama prezentată mai jos, dinamica este ușor fluctuantă, însă cifrele ne arată că există o deschidere de două treimi printre români (66,45% în medie) care susțin unirea cu Republica Moldova.
Românii vor Unirea dar sunt sceptici față de momentul realizării ei
Dincolo de aceste cifre optimiste, proporția celor care totuși cred că unirea este posibilă în viitorul apropiat sau îndepărtat, conform ultimului Barometru de securitate realizat de Centrul de Cercetări Sociologice al LARICS, este redusă față de procentul celor care susțin efectiv unirea cu Republica Moldova (43,4 la sută față de 70%). Acest lucru demonstrează gradul de scepticism din partea românilor față de iminența unui asemenea posibil eveniment. Românii vor, dar nu sunt convinși că se va petrece curând, probabil din mai multe motive: reticența publicului din stânga Prutului față de Unire, lipsa subiectului pe agenda oamenilor politici, contextul internațional etc.
De asemenea, conform sondajelor realizate în 2018, în anul Centenarului Marii Uniri, de către Biroul de Cercetări Sociale și CURS, se poate observa că nu există o nevoie în vederea prioritizării proiectului unirii cu Republica Moldova, doar 27% dintre români considerau unirea necesară sau foarte necesară, iar într-un clasament al priorităților, accelerarea unirii se regăsea pe locul patru, după subiectele economice sau de integrare mai bună în UE și NATO.
Sursa: CCSLarics.ro
Sursa: CCSLarics.ro
Pentru a înțelege mai bine opinia publică față de subiectul unirii, am comparat cifrele din sondajele analizate asupra cărora respondenții au răspuns despre consecințele unei eventuale uniri, iar conform ultimului sondaj al Centrului de Cercetări Sociologice LARICS (CCSLarics), citat mai sus, se înregistrează o majoritate care estimează că România ar fi o țară mai puternică și bogată dacă s-ar uni cu Republica Moldova, în timp ce la polul opus se înregistrează o treime care susține că România ar deveni o țară mai vulnerabilă în fața Rusiei și un procent de peste 10 la sută – că România ar deveni o țară mai săracă. Comparativ cu cifrele din 2019, se confirmă aceeași majoritate (53,6% față de 52,1%) care este de părere că țara ar deveni mai puternică, însă cealaltă jumătate se împarte între cei care cred că țara ar deveni mai slabă și un segment ridicat al indecișilor (non-răspunsuri), care s-a transferat către cei care o văd ca pe o vulnerabilitate crescută a României în fața Rusiei.
Profilul demografic
Pentru a înțelege mai bine această rată de acceptare sau susținere mare pentru unire, este necesar de a analiza și a defini profilul respondenților care sunt favorabili susținerii proiectului unionist, iar în acest sens am putut cumula date demografice din 3 sondaje diferite. Prin urmare, datele din cel mai recent sondaj despre unire, realizat în 2020 de INSCOP Research, ne arată că persoanele peste 45 de ani, cu un nivel de educație mediu, inactivi pasivi, din mediul rural și urban de dimensiuni mici, susțin unirea României cu Republica Moldova într-o măsură mai mare decât celelalte categorii. De asemenea, în sondajul din 2018, realizat de Biroul de Cercetări Sociale, se înregistrează aceleași segmente de populație favorabile unirii, cum ar fi persoanele mai în vârstă, de peste 60 de ani, cu un nivel mediu de educație și care locuiesc în localități urbane de dimensiuni mici. În aceeași direcție se orientează și datele din cel de-al treilea sondaj analizat, și anume cel realizat de INSCOP Research în 2013, în care persoanele peste 50 de ani cred în mai mare măsură decât cele tinere că Republica Moldova se va uni cu România, iar persoanele cu un nivel mai ridicat de educație sunt mai sceptice în privința unei viitoare uniri. În privința distribuției regionale, locuitorii din Muntenia-Oltenia-Dobrogea, vest și sud-vest, precum și din regiunea București-Ilfov sunt favorabili unirii în proporție mai mare decât românii din celelalte regiuni, conform sondajelor analizate.
Totuși, diferențele nu sunt chiar atât de relevante. Cel mai relevant aspect remarcat mai sus este faptul că persoanele mai vârstă sunt cele care sunt de acord cu unirea într-o proporție mai mare decât restul populației, acestea probabil fiind mai înclinate să facă o legătură simbolică față de acest proiect și să aplice o logică fenomenului prin prisma istoriei și culturii comune românești. Acest simbolism este decisiv în perspectiva în care se analizează starea opiniei publice față de unirea cu Republica Moldova, fiindcă este principalul motiv al acestei rate mari de susținere față de acest potențial act de uniune între două state. De altfel, două dintre cele 9 sondaje care au abordat subiectul unirii în chestionarele realizate în România, au utilizat termenul istoric de „Basarabia” pentru a face referire la Republica Moldova, cu scopul de a înlătura orice ce fel de neclarități în privința subiectului propus intervievaților și de a lărgi spectrul de public respondent. Totuși, anume această intenție de a corela cu trăsătura istorico-simbolică a tematicii, făcând referire la Basarabia, denumirea provinciei istorice pierdute de România în timpul celui de-al Doilea război mondial, denotă faptul că dimensiunea simbolică a întrebării „dacă susțineți unirea României cu Republica Moldova” este importantă, iar rezultatele includ nemijlocit acest caracter istorico-simbolic.
Dimensiunea istorico-simbolică – elementul central al românilor favorabili unirii
În același timp, chiar dacă există la cote înalte o susținere pentru unire, românii nu cunosc, de fapt, situația politică, socială sau economică de peste Prut și nu sunt interesați de acest spațiu ex-sovietic, iar deschiderea pe care o manifestă față de o ipotetică unire cu Republica Moldova este cauzată de dimensiunea istorico-simbolică a acestui deziderat românesc și a legăturii de „sânge” dintre etnicii români de pe cele două maluri ale Prutului, care au făcut parte din aceeași țară. În susținerea acestui lucru a fost identificat, cum am văzut, profilul demografic al respondentului care susține în cea mai mare proporție unirea cu Republica Moldova și s-a stabilit că persoanele de peste 50 de ani sunt cele care sunt de acord cu Unirea într-o proporție mai mare decât restul populației, acestea probabil fiind mai înclinate să facă o legătură simbolică cu acest proiect și să se raporteze la acest lucru prin prisma istoriei și culturii comune românești.
În cadrul cercetării noastre asupra tuturor sondajelor despre unire am putut observa că românii din România nu sunt prea familiarizați cu ceea ce se întâmplă în Republica Moldova, o rată crescută a non-răspunsurilor fiind înregistrată la întrebările care au vizat evenimentele politice din Republica Moldova. De asemenea, s-a putut constata conform altor răspunsuri prezente în sondajele de opinie că cetățenii României nu cunosc situația social-politică a Republicii Moldova, fiindcă în spațiul public circulă destul de puține informații despre spațiul ex-sovietic, aceasta la rândul ei fiind o consecință a interesului foarte scăzut față de zonă.
Aceste lucruri trebuie însă percepute corect. Nu elementul de „cunoștere”/„rațional” trebuie să fie principalul motor al posibiliei/ipoteticei reunificării. Există și alte resorturi, începând cu cele simbolice – cele mai puternice – până la cele economice, respectiv ideea avantajelor materiale pe care reunificarea le poate aduce (în special în R. Moldova).
Românii vor trebui să aleagă cu inima sau cu mintea
În concluzie, gradul atât de mare de acceptare a unirii, de două treimi din rândul populației României, se poate explica mai degrabă prin prisma simbolismului pe care îl reflectă acest posibil proiect politic și dimensiunea sa istorică, păstrându-l cumva la nivel ipotetic, fiindcă nu a avut loc niciodată până acum o dezbatere reală în spațiul politic despre acest subiect (un Acord Snagov pentru Unire), iar reprezentanții politici evită cu preponderență acest subiect. Or, dacă pe viitor ar avea loc o asemenea dezbatere despre posibilitatea unirii dintre Republica Moldova și România, atunci segmente ale opiniei publice românești ar putea fluctua, iar în lipsa unui orizont de timp este posibil să se înregistreze chiar un trend descendent.
Argumentele în vederea deliberării acestei concluzii ar fi că odată cu trecerea timpului persoanele mai în vârstă, adică segmentul de populație care își exprimă acordul față de unire în cea mai mare proporție se va reduce în mod natural. În aceeași ordine de idei, conform prognozelor economice, ecartul prosperității economice se va adânci între cele două state, iar tinerii și românii de vârstă mijlocie vor deveni mai pragmatici în timp și se vor delimita în mod natural de dimensiunea simbolistică a unirii realizată odată cu schimbul de generații, mai ales pentru că deja se identifică un grad de scepticism. De asemenea, la acest aspect va contribui faptul că cea mai mare preocupare, din actualitate, a românilor este legată de criza economică, aceasta fiind considerată principala amenințare a României conform ultimului Barometru de securitate, iar cel mai invocat motiv de către românii care nu ar fi de acord cu unirea are la bază aceleași raționamente economice. Putem spune deci că există riscul ca dimensiunea istorico-simbolică a tematicii unirii cu Republica Moldova să se dilueze în timp, iar pragmatismul, dezinteresul românilor față de spațiul ex-sovietic și delimitarea definitivă a celor două state majoritare din punct de vedere etnic cu români între spațiul NATO/UE și spațiu non-integrat în NATO/UE să reducă semnificativ acordul mare pentru unire care există în prezent în România.
Sigur, lucrurile pot merge și în altă direcție. Dacă în Republica Moldova lucrurile intră în altă logică, respectiv pătrunderea forțelor unioniste în Parlamentul de la Chișinău (la alegerile anticipate din 11 iulie din Republica Moldova candidează în premieră și un partid unionist reprezentat deja în Parlamentul din România) și resuscitarea acestui discurs la nivel public și politic, cuplată cu tensiunile geopolitice din Est și stingerea oricărei perspective de integrare europeană pentru Chișinău – în acest caz miza unionistă poată să crească în intensitate pe ambele maluri ale Prutului sau cel puțin în Republica Moldova.
Viitorul este, prin urmare, deschis.
*Cristina Melnic este absolventă a Masterului de Studii de Securitate a Universității din București și colaboratoare LARICS pe spațiul estic.