Autor: Năstase Alecsandru-Sever
Capitolul 1 – Introducere
Informația, așa cum este definită în Dicționarul Explicativ Român, reprezintă o comunicare, o veste, o știre care pune pe cineva la curent cu o anume știre, o lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitatea materialului de informare și de documentare; izvoare, surse. Astfel, daca se poate interpreta mot-a-mot definiția oferită, informația este reprezentată de orice cuvânt rostit de către un interlocutor, mesajul transmis fiind efectiv o informație.
În prezent, se spune că ”cine deține informația, deține puterea”. Dar a fost oare așa din totdeauna? În continuarea acestui articol, se va încerca o disecare amănunțită a evoluției informației, începând cu era timpurie a omului, până în prezent. De asemenea, se va încerca oferirea unui răspuns la o întrebare presantă: când și unde a apărut fake-news ca reflex al transmiterea informației.
Capitolul 2 – Informația în preistorie și antichitate
Conform descoperirilor antropologice, prima ființă asemănătoare omului a apărut în urmă cu 3.2 milioane de ani, în zona Etiopiei de astăzi, oamenii de știință denumind-o Australopithecus afarensis, primind în final numele de Lucy. Caracteristicile fizice nu erau nici pe aproape de cele din prezent, Lucy având în jur de 1,05 m. și 28 kg. Este cunoscut faptul că Lucy avea o puternică înclinație spre vânătoarea cooperativă, concluzia fiind că Australopithecus afarensis, ca specie de animale, trăia în grupuri. Deși nu s-a ajuns la o concluzie asupra modului de comunicare, Lucy comunica cu apropiații prin semne (cel mai probabil), prin sunete tip onomatopee, la acel moment tipuriu neexistând vorbirea directă dintre indivizi. Totuși, se poate vorbi de comunicare și de transmiterea informației de la individ la individ, evoluția Australopithecus afarensis fiind facilitată de existența comunicării dintre membrii grupului.
Informația circula pe cale orală, fiind posibilă doar prin elemente primitive de
comunicare, mesajul fiind transmis și receptat de către membrii grupului. Deși necomvențional, modul de transmitere a informației era eficient, permițând grupului să evolueze și să prospere.
Evoluția Australopithecus afarensis a fost una de durată. În timp, prin evoluție de specie, a apărut Homo erectus, cel care a reușit să descopere focul și beneficile utilizării acestuia. Prin simplul fapt că se putea prepara hrana utilizând focul, Homo erectus a reușit să dezvolte mese bogate în proteine și energie calorică, facilitând dezvoltarea craniană și creșterea în volum al creierului. În era Paleoliticului, în urmă cu aproximativ 200.000 de ani, datorită factorilor climatici propice, a alimentației variate și bogate, a utilizării uneltelor în viața de zi cu zi, apare Homo sapiens, considerat a fi omul modern. Din punct de vedere biologic, Homo sapiens dezvoltase toate instrumentele necesare vorbirii evoluate, astfel dând naștere comunicării eficiente.
De la acest moment, informația circula pe cale orală. Homo sapiens a evoluat, reușind să facă schimb de informații din toate experiențele trăite. Astfel, în comparație cu Homo erectus, Homo sapiens dezoltase laringele, prin intermediul căruia putea să creeze sunete evoluate, ulterior dezvoltând limbajul. Dând naștere la uneltele comunicării, Homo sapiens a creat, fără să îți dea seama, comunicarea și implicit transmiterea informației de la un individ la altul.
Explozia culturalaă care a avut loc în acea perioadă a fost fără precedent în întreaga istorie
a umanității. Datorită capacității de a transmite informația eficient, a existat un puternic curent migraționist, din Africa către toate celelalte continente, în final reușind să ajungă pe continentul american. Capacitatea acestora de transmitere și utilizare a informațiilor primite a văzut o dezvoltare accentuată, culminănd cu apariția scrisului. Din acel moment, informația avea posibilitatea de a rămâne nealterată pentru generațiile viitoare. Un astfel de exemplu este scrierea cuneiforma a sumerienilor, care se foloseau de simboluri în formă de ace și cuie, transpuse pe tăblițe de argilă. Tot sumerienii au creeat și prima bibliotecă, dovadă fiind o colecție de astfel de tăblițe, descoperite la finalul secolului al XIX-lea.
Sistemul de scriere organizat ulterior în alfabete a facilitat dezvoltarea civilizațiilor
timpurii. Fiind un pas foarte important în evoluția omului, în acea perioadă au apărut sistemele de scriere sumeriană, feniciană, egipteană, ajungând să fie utilizate la scară largă. Amestecul cultural creat în perioada Antichității a dat naștere la crearea primelor modalități de transmitere a legilor și cutumelor locale, un astfel de exemplu fiind Tăblița Rosetta. Aceasta prezenta confirmarea în funcția de conducere a lui Ptolemeu V, fiind scrisă în trei limbi diferite: limba demotică (limba vechilor egipteni), limba egipteană și limba greacă. Tăblița Rosetta rămâne în istorie ca fiind cheia care a dus la descifrarea scrierii din Egiptul Antic, dar, în esență, aceasta este o transmitere de informație pentru un număr mai mare de civilizații antice.
(https://blog.britishmuseum.org/everything–you–ever–wanted–to–know–about–the–rosetta–stone/)
Concomitent, oamenii au cunoscut și dezvoltarea artistică. Pe lângă faptul că au reușit să
creeze ustensilele necesare activităților curente, în perioada aceasta fiind dezvoltate primele activități cu tentă artistică. Pictatul rupestru și mural a devenid ca o a doua natură a populației, astfel transmițând informații prin intermediul artelor plastice timpurii. Aceste forme incipiente de artă prezentau episoade din viața cotidiană, războaie, dar și aspecte tehnice pentru a putea fi transmise mai departe. Picturile murale ale populației egiptene reprezintă cel mai bun exemplu al acestei forme timpurii de transmitere a informației.
Religia a reprezentat un motiv pentru scrierile timpurii și picturile murale create de popoare. Fiind o parte foarte importantă din viața cotidiană a individului, aceasta a încercat să prezinte cât mai bine și cât mai exact întruchipările și activitățile zeilor. Pentru un om de știință, care se bazează pe dovezi concrete, religia este un subiect fantastic. Se poate afirma cu tărie că religia este un basm creat de oameni pentru a capta puterea prin credința populației în zei, preotul (indiferent de religia de care aparține) fiind cel care aduce cuvântul zeilor către popor. Puterea pe care preotul o avea în acea perioadă era de neasemuit, în unele culturi, fiind pus pe picior de egalitate cu regi și conducători de stat. Astfel, prin puterea investită de către divinitate, preotul avea posibilitatea să propăvăduiască cuvântul lui, dar în esență, putea transmite informații cu adevăr trunchiat sau chiar false, care să avantajeze poziția religiei în societate, astfel creându-se primul fale-news de masă existent la nivel macro.
În perioada preistorică, transmiterea de informații era foarte brută, nedezvoltată, mesajele transmise fiind nealterate, foarte clare și bine delimitate.
Capitolul 3 – Epoca Clasica
Epoca clasică este cunoscută pentru dezolvtarea culturală a întregii omeniri. Odată cu divizarea Imperiului Roman din anul 476 d. Hr., s-au dezvoltat civilizațiile europene timpurii.
Plecând de la o infrastructură bine dezvoltată de către romani, noile civilizații ale epocii clasice au continuat dezvoltarea accelerată impusă de predecesori. De asemenea, dorința de cultură a facilitat accelerarea dezvoltării nevoii de transmitere a informației. Instituția Bisericii a fost probabil cel mai mare producător de carte din Perioada Clasică, majoritatea informațiilor venind pe filiera religioasă. De asemenea, perioada a cunoscut o puternică dezvoltare în materie de scrieri literare și scrieri istorice. Transmiterea acestor informații se făcea în mare obiectiv, de către oameni considerați a fi culți. Dar, luându-ne după faimoasa relatare conform căreia ”Istoria este scrisă de învingători”, istoria putea sa fie transpusă din perspectiva subiectivă a autorului, evitându-se elementul de realitate obiectivă. Astfel, se poate vorbi în acest caz de un fake-news istoric, transpus în literatura de specialitate de la acea vreme.
Capitolul 4 – Epoca Medievală
O diferență majoră între Epoca Medievală și cea Clasică este apariția tiparului. Invenția creată de către Johannes Gensfleisch (cunoscut de asemenea sub numele de Gutenberg) în anul 1445 a adus o creștere semnificativă a accesului către carte (înaintea inventării tiparului, cărțile erau scrise de mână, de către persoane special instruite pentru redactarea acestora). Regulile de scriere s-au menținut și în această perioadă, cei aflați la putere dictând și comandând modul de scriere din cărți. În acest fel, unele evenimente petrecute în perioada aceasta au putut fi însemnate după cum au dorit cei care au comandat respectivele scrieri. În continuare, Biserica a dictat modul de organizare a vieții în societatea medievală, dictând în același timp și modul de scriere a publicaților.
Capitolul 5 – Epoca Renascentisctă
Renașterea a fost cea mai bogată perioadă pentru dezvoltarea științifică. Prin intermediul mai multor savanți (Leonardo DaVinci, Nicolaus Copernicus, Desiderius Erasmus, Thomas Morus), s-au făcut pași însemnați către aflarea adevărului, în același timp punându-se la îndoială învățăturile oferite de către Biserică. În această perioadă s-a cunoscut o liberalizare a scrierii și a informației. Întrucât se făceau progrese științife care au adus beneficii majore pentru întreaga populație mondială, s-a început o detașare de instituția Bisericii, care în acea perioadă începuse să aplice cenzura, atât asupra oamenilor de știință, cât și asupra scrierilor acestora. Deși progresul a avut o accelerare timidă, acesta a facilitat crearea premiselor pentru o liberalizare a gândirii populației și, în același timp, detașarea de Biserică, care încă dorea îndoctrinarea prin credință.
La acest moment, informația capătă o formă transmisibilă, dar totuși neaccesibilă
maselor, cunoștințele oferite de către savanți fiind foarte avansate pentru grosul populației. În același timp, a existat și o conservare a doctrinelor deja flosite în trecut, marile puteri ale lumii folosindu-se de fake-news pentru control.
Capitolul 6 – Epoca Industrială
Probabil perioada care a adus lumea mai aproape de ceea ce suntem în prezent, epoca
industrială a adus inovațiile de care populația avea nevoie. În această perioadă apar primele agenții de publicații în masă, așa zisele ziare. Accesul la informație se transformase într-o necesitate. Lupta împotriva Bisericii și a cenzurii acesteia părea a fi câștigată. Oameni precum Alexander Graham Bell (inventatorul telefonului) și Samuel Morse (inventatorul telegrafului și al codului de mesagerie rapidă care îi poartă numele) au reușit să creeze aparatele și infrastructura necesară pentru transmiterea informațiilor în timp real. În această perioadă, accesul la informație devine facil, existând din ce în ce mai multe metode de transmitere a știrilor.
La acel moment, presa era doar un canal de informare a populației, utilizat de un număr
din ce în ce mai mare de oameni. Informațiile oferite, într-o proporție covârșitoare, erau adevărate, prezentau realitatea așa cum era.
Capitolul 7 – Epoca Modernă
Avântul căpătat în epoca industrială a pus premisele unei dezvoltări extraordinare din
toate punctele de vedere. Cu excepția perioadei în care lumea a suferit din cauza celor 2 Războaie Mondiale, dezvoltarea științifică a fost una continuă. Inventarea radioului, apariția și facilitarea accesului la televizor, dar nu în ultimul rând apariția internetului, au adus la o mai bună diseminare a informației. Populația a început să aibă acces la informație, din orice domeniu, la orice moment.
Dar acest aspect a venit și cu unele probleme. Internetul și televiziunea prin cablu s-au
transformat într-o sabie cu tăiș dublu. Deși ambele au posibilitatea de a aduce informația eficient către fiecare individ, posibilitatea ca informația să fie trunchiată, sau chiar falsă, este ridicată. Din motive politice, financiare sau doar pentru ratting/trafic, există publicații căutătoare de senzațional care prezintă publicului informația în așa fel încât creează discrepanțe în realitate. Adevărul prezentat pe jumătate, sau opinia transmisă eronat por influența populația. În prezent, există o multitudine de oameni, chiar publicații întregi, creatoare de fake-news, tocmai pentru a-și crea un avantaj, fie el financiar, fie pentru interese politice.
Pentru ca o informație să fie culeasă în spiritul adevărului, este nevoie de 3 surse
independente una față de cealaltă care să relateze identic această informație. De asemenea, se recomandă ca site-urile sau mesajele de interes public date de către instituțiile unui stat sa fie luate ca atare (cum a fost și cazul mesajelor transmise de către instituții în perioada de pandemie COVID-19). Avem oblligația ca cetățeni să verificăm informațiile pe care dorim să le asimilăm.
Capitolul 8 – Concluzii
În prezent, prin intermediul internetului (care este efectiv la îndemâna oricui), avem
posibilitatea și accesul necesar de a culege orice informație din orice domeniu. Problematica fakenews este și va rămâne o situație care nu va avea o finalitate prea curând. Din acest motiv, abilitatea individuală de a culege informația corect și adevărat va căpăta o însemnătate aparte.
