Dincolo de ecourile de politică externă, care sunt cele mai importante, acțiunile recente ale Federației Ruse de la granița cu Ucraina au și reverberații de politică internă. Aceste acțiuni consolidează cel mai coerent proiect politic promovat de administrația Putin pe plan intern din 2014 încoace. Este vorba de „ostilizarea populației față de Occidentˮ.
Prin acest proiect, Kremlinul și-a propus să camufleze modernizarea instituțională eșuată pe care a păstorit-o administrația Putin. Când a preluat președinția Federației Ruse, în anul 2000, președintele Putin a fost perceput nu ca naționalist, ci mai degrabă ca un modernizator pragmatic, care își propunea să stabilizeze economia locală și să aducă prosperitate pentru cetățeni. Economia locală a fost stabilizată, iar creșterea prețului la barilul de petrol a generat bunăstare pentru cei mai mulți dintre cetățeni. Dar creșterea economică, modestă din 2014 încoace, nu s-a concretizat și în modernizare instituțională. Rusia a rămas o autocrație personală sau o adhocrație, adică un sistem politic în care fiecare încearcă să ghicească ce vrea șeful și să-i facă pe plac. Această organizare politică de tip neo-feudal nu poate genera bună-guvernare și creșterea constantă a calității vieții cetățenilor. E motivul pentru care, chiar dacă președintele Putin are rate ridicate de favorabilitate, cei mai mulți dintre susținătorii săi resping sistemul politic pe care l-a creat.
Pentru camuflarea acestui eșec de modernizare instituțională, Kremlinul a început să promoveze un discurs conservator în 2012. Un discurs despre importanța religiei, a familiei tradiționale și a Bisericii în viața cotidiană. Deloc surprinzător, proiectul a eșuat într-o țară încercată de un secularism feroce vreme de un secol. N-a găsit publicul potrivit.
Ca atare, a fost construită altă identitate strategică. Mai ales după anexarea Crimeei, Kremlinul a reactivat sindromul post-imperial local prin promovarea unui conservatorism post-sovietic ce ventilează emoții naționale și anti-occidentale. Din 2014 deci, pentru a consolida legitimitatea internă a regimului Putin, Kremlinul a promovat proiectul „Rusia, cetate asediatăˮ sau, cu un alt nume, „ostilizarea populației față de Occidentˮ. Ca atare, „bătălia pentru Ucrainaˮ poate fi citită și ca bătălia pentru consolidarea legitimității interne a administrației Putin, al cărei proiect de țară a eșuat în mare măsură. Iar cunoașterea unor elemente de politică internă din Federația Rusă ne pot oferi o înțelegere mai largă asupra acțiunilor și discursurilor Kremlinului legate de Ucraina.
