Petrișor Peiu*
Ministrul Viktor Orban și Președintele Vladimir Putin la ultima întâlnire d ela Moscova. Sursa Euronews.
Viktor Orban s-a întâlnit cu Vladimir Putin de 12 ori în ultimii 13 ani. Aproape o întâlnire pe an. Toți liderii statelor europene care erau în funcție în 2010 (când a recucerit Orban fotoliul de premier) sunt demult la pensie. Putin a rămas, însă, stăpân la Moscova. De altfel, cu această remarcă și-a început liderul maghiar prezentarea de la conferința de presă organizată la Kremlin.
Dacă aș fi rău aș compara numărul de întâlniri bilaterale pe care le-au avut conducătorii noștri cu cei mai buni vecini ai noștri, bulgarii: în 32 de ani, 13 vizite la nivel de Președinte: în România: vizite bilaterale – 1993, 1995, 1998, 2001, 2005, 2015, 2017; în Bulgaria: vizite bilaterale – 1992, 1994, 1997, 2003, 2010, 2016. Deci în 32 de ani, președinții Românii s-au întâlnit cu președinții bulgari la fel de des cât s-a întâlnit Orban cu Putin în doar 13 ani! Iar ultima întâlnire la nivel de șef de stat sau de guvern dintre țara noastră și Ungaria a avut loc cam pe când s-a întâlnit Orban cu Putin a doua oară, adică tocmai în 2011.
Cei doi lideri au avut pe agendă patru teme economice importante pentru ambii: livrările de gaze naturale rusești către Ungaria, cele două reactoare pe care Rusia le construiește la Paks, în Ungaria, fabricarea vaccinurilor rusești în Ungaria și comerțul bilateral.
Prima și cea mai importantă chestiune este cea a livrărilor de gaze. Ungaria a semnat recent un contract bilateral pe termen lung cu Gazprom. Termen lung înseamnă, în acest caz, 15 ani. Până în 2036 adică. Cantitatea pe care Gazprom se obligă să o livreze către Ungaria, la un preț calculat după o formulă previzibilă, este de 4,5 miliarde de metri cubi. Ceea ce înseamnă mai mult de jumătate din consumul vecinilor noștri. Numai că Orban a supralicitat și cere acum 1 miliard de metri cubi în plus pe an. Și i s-a promis că va primi. Această informație scoasă din context nu înseamnă nimic. Iar contextul este cam așa: Rusia se află aproape de maximul cantităților de gaz pe care le poate exporta spre Europa (între 180 și 200 de miliarde de metri cubi). Orice metru cub promis cuiva înseamnă mai puțin pentru celelalte piețe. Iar foamea de gaz este uriașă pe continent. În al doilea rând, miliardul de metri cubi primit de Ungaria în plus îi poate permite acesteia să devină jucător pe piața regională, adică în Slovacia sau România. Sau să-și dezvolte noi capacități din industria chimică. Care oricum a ajuns să fie de două ori mai mare decât cea a României, care s-a redus treptat în ultimii ani. O altă observație interesantă ar fi aceea că gazul livrat Ungariei vine prin conductele din Ucraina (prin Drujba mai precis), ceea ce indică ce mare concesie a primit Budapesta, în situația în care rușii încearcă să scoată total Ucraina din geografia tranzitului gazului rusesc spre Europa.
Vladimir Putin, pe de altă parte, îi arată Occidentului calea cea mai scurtă și mai ieftină: contractele bilaterale pe termen lung. Care permit europenilor să aibă asigurată securitatea aprovizionării, iar rușilor le permit finanțarea rezonabilă a proiectelor de investiții în exploatarea unor zăcăminte noi și în noi conducte. „Win-win situation”, cum ar zice americanul. Numai că această cale a fost, până acum, descurajată de discursul oficialilor europeni: ei au presat pentru renunțarea la contractele bilaterale pe termen lung și aprovizionarea de pe bursele de energie. Ceea ce, până de curând, însemna mai multă competiție între vânzătorii de gaz, deci prețuri mai bune. Până anul trecut, când a apărut uriașa competiție între cumpărători, care a aruncat prețul la niveluri nemaiîntâlnite.
Putin transmite, astfel, un mesaj cât se poate de clar Vestului: „Vreți prețuri decente și cantități asigurate? Reveniți la contractele pe termen lung! Vreți predictibilitate? Veniți și negociați cu noi. Fiecare în parte”. Dacă europenii vor face asta, Kremlinul va putea să-și răsplătească prietenii și să-și penalizeze adversarii. Președintele rus joacă această carte, bazat pe reputația Gazprom, care nu a lăsat niciodată un contract neonorat.
Centrala atomo-electrică de la Paks este a doua cea mai importantă miză pentru cei doi lideri. Aici se derulează cel mai ambițios proiect enrgetic al guvernului de la Budapesta. Astăzi, la Paks sunt în funcțiune patru reactoare rusești, a câte 500 de MW fiecare putere disponibilă. Un total de 2000 MW, mai mult de o treime din consumul de electricitate al Ungariei. Durata de viață a celor patru reactoare expiră 2032 și 2037. Planul guvernului maghiar este de a înlocui reactoarele existente cu alte două, fiecare a câte 1200 MW putere disponibilă. Contractul pentru noile reactoare s-a semnat deja cu Rosatom și construcția efectivă va începe anul acesta. Costul noilor reactoare este de 12,5 miliarde de euro, din care 10 miliarde de euro este un credit venit de la guvernul rus. Ei bine, Viktor Orban a reușit ceva extrem de important: a mutat perioada de rambursare a creditului de la 2026- 2031 la 2031-2036. Ceea ce îi va permite Ungariei o mare siguranță financiară: va putea rambursa creditul din banii obținuți din exploatarea centralei!
Ce câștigă Viktor Orban pe tema Paks este clar: posibilitatea de a plăti ratele la creditul rusesc de 10 miliarde de euro din veniturile obținute din vânzarea energiei produse chiar de către noile reactoare. Este, fără îndoială, atipică abordarea acceptată de către Moscova, trebuie să recunoaștem!
Ce câștigă, însă, Vladimir Putin din această înțelegere? În primul rând, un precedent important, care va fi folosit în anii următori pentru a vinde reactoare noi în toate statele est-europene, acolo unde există în operare centrale nucleare rusești. Și asta datorită drumului lung și dificil parcurs de către Ungaria pentru obținerea avizului Comisiei Europene pe acest proiect. Ungaria a avut de câștigat trei bătălii importante cu Comisia Europeană. În prima a dovedit că finanțarea directă, prin creditul oferit de guvernul rus, nu încalcă reglementările concurenționale ale Uniunii Europene. În cea de-a doua bătălie, Budapesta a dovedit că se poate obține acordul de mediu, inclusiv în statele vecine (România, Serbia și Slovacia) pentru noua tehnologie nucleară rusească VVER 1000. În fine, în cea de-a treia bătălie , Budapesta a obținut avizul Comisiei de la Bruxelles pentru procedura de încredințare directă printr-un acord interguvernamental ruso-maghiar. Una peste alta, oricând se va pune problema reabilitării unui reactor vechi sau construcției unuia nou în Lituania, Cehia, Slovacia, sau Bulgaria, precedentul maghiar va fi folosit de către Rosatom pentru obținerea acordului Comisiei Europene pe contracte similare.
Sursa: aici.
Și ajungem la a treia temă din agenda discuțiilor de la Kremlin din 1 februarie 2022: fabricarea de vaccinuri rusești în Ungaria. Anul trecut, unul din zece maghiari (900 000) s-au vaccinat cu vaccinul rusesc Sputnik. Viktor Orban și-a manifestat gratitudinea de câte ori a avut ocazia. Dar nu s-a oprit aici. El cere acum ca rușii să colaboreze cu maghiarii pentru producerea de vaccinuri în Ungaria. Astfel, el a ridicat miza cooperării medicale dintre cele două state la niveluri mult mai înalte. Pentru că producția de vaccinuri crește enorm nivelul de sofisticare al industriei farmaceutice din țara vecină nouă. Poate nu știați, oameni buni, dar sunt extrem de puține țări, cu agenții de reglementare naționale recunoscute de către Organizația Mondială a Sănătății, care produc vaccinuri în lume:
Sursa: aici.
Doar 24 de state au puterea de a fabrica un vaccin. În Europa sunt jumătate dintre ele, iar în zona noastră sunt Bulgaria, Serbia și Rusia. Dacă Ungaria găsește sprijin la un stat mare producător să se pună pe harta fabricanților de vaccinuri atunci a marcat un punct important în cursa evidențierii unui alt nivel al capacităților economiei proprii. Căci industria farmaceutică nu mai este, demult, printre ramurile fruntașe ale economiilor estice. Mai mult, fabricația de vaccinuri în Ungaria va pune din nou România într-o poziție de „de ce la noi nu se poate, iar la alții se poate?”.
Nici Rusia nu pierde la această afacere, pentru că vaccinul Sputnik, până acum ținut la porțile Europei se onorabilizează și devine un produs acceptat, ba chiar fabricat în UE.
Și ajungem la ultimul punct de pe agenda bilaterală: în 2021 volumul comerțului ruso-maghiar a crescut cu peste 30% față de anul precedent. Chiar dacă în această sumă se includ, cu ponderi mari, țițeiul (peste jumătate din țițeiul rafinat în Ungaria vine de la ruși) și gazul (peste 80% din importul maghiar vine din Rusia), creșterile volumului de schimburi bilaterale rămân impresionante. Valorile nominale nu fac deloc din Ungaria un partener important pentru Moscova, în condițiile în care exporturile rusești în Ungaria au atins aproape 3,5 miliarde de dolari anul trecut, departe însă de nivelurile record de peste 9 miliarde de euro din 2009:
Sursa aici.
De altfel, Ungaria rămâne al 18-lea partener comercial al Federației Ruse, în sine o performanță pentru o țară atât de mică:
Sursa aici.
Adică nu volumul comerțului cu Budapesta e atât de important cât vitrina maghiară pe care Putin o arată Vestului. Fondul problemei este, desigur, diferit de ceea ce ne povestesc conducătorii noștri: a șaptea piață pentru mărfurile rusești este marea campioană a anti-rusismului, Polonia cu o valoare de aproape 15 miliarde de dolari, cam dublu față de Franța!
Cu alte cuvinte, asta cam sună a lecție pentru regimul Iohannis: polonezii îi înfruntă verbal pe ruși mult mai vehement ca noi, dar fac afaceri de vreo cinci ori mai mari cu ei decât facem noi!
Cât privește exporturile maghiare către ruși, acestea sunt modeste, aproximativ 2 miliarde de dolari, jumătate din cele 4 miliarde de dolari din 2009:
Sursa aici.
Și iarăși contextul este important. Căci, oameni buni, deși maghiarii se alintă cu cifrele comerțului lor cu rușii, iată ce cifre găsim la comerțul bilateral al maghiarilor cu americanii: 2,67 miliarde de dolari exporturi americane către unguri și 6,44 miliarde de dolari importuri americane de la maghiari, totul pe 11 luni din 2021:
Surse aici.
Vreți să vedem prin comparație cam ce comerț avem noi cu americanii, cei mai buni și mai importanți parteneri strategici ai noștri: 1,26 miliarde de dolari exporturi americane către noi și doar 2,65 miliarde de dolari importuri americane de la noi:
Sursa aici.
Mi se pare mie sau chiar americanii îi pedepsesc pe unguri pentru cordialitatea față de Rusia prin creșterea comerțului? Și iarăși, poți să faci comerț important și cu rușii și cu americanii? Pare că Orban (Viktor, desigur) e un fel de Ceaușescu care făcea și el comerț și cu israelienii și cu statele arabe…
Concluzia: a 12-a întlnire Orban-Putin a fost un bun prilej de propagandă, dar și o ocazie de a bifa niște afaceri reciproc avantajoase. Moscova a realizat niște precedente valoroase cu un stat membru UE, iar Budapesta le vinde ungurilor nostalgici iluzia cvasi-imperială a unei națiuni care joacă între Vest și Est. Măcar ne-am liniștit definitiv că cei doi actori nu sunt defel capabili să facă ceva cu-adevărat de speriat!
*Petrișor Peiu este membru în Grupul de experți LARICS.
