Autor: *Nicolae Țîbrigan

„Orașul adoarme. Se trezește Mafia!” – e una dintre frazele din binecunoscutul joc „Mafia”, când „mafioții” desemnați urmau să-și aleagă următoarele victime.

De data aceasta jocul a fost unul pe bune, și s-a desfășurat miercuri în Parlamentul Republicii Moldova, când aproape de miezul nopții, 56 de deputați din noua coaliție oligarhică PSRM-Șor (a se citi și binomul Plahotniuc-Dodon) au votat în a doua lectură proiectele bugetelor anuale și politica bugetar-fiscală pentru anul viitor. Și asta în contextul protestelor din stradă ale agricultorilor veniți cu tractoarele în fața clădirii Legislativului pentru a solicita „Alegeri anticipate!” și a-și exprima nemulțumirile față de plățile compensatorii ca urmare a secetei din această vară.

La fel ca în ianuarie 2016, când guvernul Filip fusese investit în ceas de noapte, criticile opoziției și ale societății civile din Moldova nu i-au oprit pe socialiștii lui Dodon să adopte în doar 40 de minute, alături de gruparea oligarhică controlată de Plahotniuc, atât proiectele bugetului de stat, cât și o serie întreagă de modificări legislative controversate, precum facilitățile fiscale pentru unele produse de tutungerie și re-autorizarea magazinelor duty-free la intrarea în țară.

„Legea este adoptată fără surse reale de finanțare a deficitului bugetar. În schimb, promovează interesele hoților și le permite să continue furtul și schemele de corupție sub protecția deputaților PSRM și Partidului Șor”, declara președinta aleasă a R. Moldova, Maia Sandu, într-o postare pe pagina sa de Facebook. Și pe bună dreptate, „schemele” de contrabandă alimentează de ani buni economia tenebră și o serie de partide clientelare, reprezentând cireașa de pe tort pentru „noii oligarhi” (dacă vrem să le spunem așa) al căror model rămâne același personaj mefistotelic Vladimir Plahotniuc.

Chir și după fuga acestuia din țară, marea parte din scheme au fost preluate de Igor Dodon și cercurile sale de oameni de afaceri care pivotează în jurul său. E de ajuns să ne amintim de scandalul cu cele 3,3 miliarde de țigarete în valoare de 20 milioane de dolari importate anul acesta prin diverse circuite – Asia, Orientul Mijloci și Europa via regiunea transnistreană. Iar unul dintre brokerii vamali ai acestei scheme este chiar un om al lui Dodon, consilier socialist în or. Rezina.

Cine va rămâne la priveghiul PSRM?

Dar opțiunile președintelui încă în exercițiu se reduc pe zi ce trece, la fel ca și ratingul PSRM. Partidul riscă să facă implozie în frunte cu Dodon reales președinte în cadrul Congresului programat pe 30 decembrie. Și cel mai probabil că asta se va întâmpla, deoarece socialiștii nu au momentan niciun lider proeminent care să-i poată contesta autoritatea lui Dodon, în afară de Ion Ceban – trimis strategic la Primăria Capitalei pentru a-i lăsa cale liberă „liderului” de facto al PSRM.

Dar ceea ce sperau comentatorii politici de la Chișinău să se întâmple – izolarea rapidă a lui Dodon după înfrângerea rușinoasă de la alegeri, nu s-a mai întâmplat. Și asta tocmai din cauza incapacității Partidului Socialiștilor de a se reforma. Ori, reformarea partidului și izolarea aripei fidele lui Dodon nu înseamnă altceva decât blocarea oricăror perspective de îmbogățire ilicită a membrilor de partid și deputaților socialiști.

Ori, în condițiile în care aceștia din urmă și așa beneficiau de banii transferați prin firme off-shore sau pungi donate (celebrul „kuliok” negru – devenit simbol al corupției endemice din R. Moldova).

Dacă până la alegerile prezidențiale din noiembrie, toate fărădelegile și schemele corupte erau asociate cu imaginea președintelui Dodon (cunoscuta înregistrare video cu luarea de mită pentru salariile din partid). Dar după oficializarea noii coaliții din Parlament (3 decembrie), această imagine a început să fie transferată și către PSRM. Riscul (sau oportunitatea pentru opoziție) e ca, pe viitor, asocierea publică cu socialiștii să nu fie acceptată și asumată deschis, instituindu-se un soi de „spirală a tăcerii” în rândul publicului simpatizant. Și în aceste condiții doar o minune ar mai putea salva partidul de o erodare politică prin anti-rating. Și așa, ultimul Barometrul de Opinie Publică indica o pondere de doar 30% multă și foarte multă încredere a moldovenilor în PSRM.

Credibilitatea actualei coaliții oligarhice e la cote minime, iar socialiștii parcă s-ar ghida după tactica „pământului pârjolit”. Au revenit la legea din perioada sovietică privind statutul limbii ruse ca „limbă interetnică”, chiar dacă în documentul Constituției limba rusă se bucură de un statut special (Art. 13), De asemenea, socialiștii au dat drept de veto Adunării Populare din Găgăuzia privind modificarea statutului juridic al autonomiei, ceea ce instituționalizează un tip de autonomie devolută în sudul republicii; plus că au deschis larg porțile pentru propaganda pro-Kremlin în R. Moldova prin modificarea Codului Serviciilor Media Audiovizuale ca emisiunile rusești cu conținut militar să revină cât mai curând pe posturile locale de televiziune.

Maratonul pachetelor de legi a continuat și pe 16 decembrie (pe ultima sută de metri a actualei sesiuni), când deputații PSRM, alături de gruparea Șor, au scos din joben alte pachete de legi pentru a deruta nu numai opoziția, dar și publicul, încălcând ostentativ orice fel de norme sau proceduri parlamentare sau principii ale transparenței decizionale, ca mai apoi să se ascundă în spatele unui program de guvernare din 2019 scos de la naftalină. „Am promis, am făcut” declara un deputat socialist fluturând o broșură roșie a socialiștilor. De fapt, mesajul nu e adresat cetățenilor, ci direct lui Dmitri Kozak, însărcinat direct de Administrația Prezidențială să se ocupe de situația din R. Moldova. Acum că socialiștii sunt gata să-și sacrifice partidul doar pentru a-și îndeplini angajamentele asumate de Dodon la Moscova. Și nu e un semn de bun augur pentru ei.

Mai ales că Moscova nu crede în lacrimi (nici n-a făcut asta vreodată) și e conștientă de faptul că PSRM nu e altceva decât o jucărie a păpușarului Dodon. Iar acesta i-a mințit de foarte multe ori pe liderii ruși în ceea ce privește relațiile și schemele comune rulate cu Plahotniuc încă din 2011.

E de la sine înțeles că a rușii nu vor mai paria pe termen lung pe un cal mort și că acum sunt în căutarea unui nou proiect politic care să coaguleze noi forțe politice mai atractive. Momentan, atenția lor pare a fi îndreptată spre primarul Ion Ceban, care ar putea fi transformat într-un lider mai vandabil și, de ce nu, la o posibilă „reconciliere” cu Renato Usatîi. Acesta din urmă e cel mai interesat în restabilirea conexiunilor oficiale cu Moscova, și acum se bucură de o largă popularitate datorită discursului său anti-sistem care prinde la public.

Cu alte cuvinte, Rusia e deprinsă să joace mai mult poker, decât șah, și are destui ași sub mânecă pentru a restabili echilibrul pierdut de pe urma alegerilor prezidențiale.

Rămâne încă de văzut care vor fi ultimii deputați fideli cauzei lui Dodon ce vor asista până în ultima clipă la priveghiul politic al PSRM.

Scenarii pentru următoarele 6 luni

Alegerile parlamentare anticipate au devenit o necesitate pentru Republica Moldova. Cel puțin asta enunță majoritatea deputaților din actualul Legislativ de la Chișinău. Doar că de materializarea imediată a noilor alegeri nu sunt interesați nici socialiștii, și mai cu seamă gruparea Șor sau transfugii din platforma Pentru Moldova.

Dacă ne luăm după litera Constituției, alegerile nu pot avea foarte curând. Specialiștii în drept constituțional vehiculează un termen de minim 5-6 luni, iar situația în ceea ce privește gestionarea pandemiei de coronavirus este una dezastruoasă. R. Moldova e acum pe locul trei printre statele Parteneriatului Estic (după Armenia – 5.104 și Georgia – 5.052) cu cel mai mare număr de infectați (3.273) raportat la 100.000 de locuitori. Și situația devine mai gravă pe zi ce trece, obligând guvernul Chicu să instituie recent starea de urgență până pe 15 ianuarie 2021. Din păcate, guvernul n-a fost prea mult preocupat de salvarea vieții cetățenilor, iar fără un nou lockdown Moldova se îndreaptă acum cu pași rapizi spre alte valuri de infectări după sărbătorile de iarnă. Riscurile epidemiologice sunt cu atât mai mari, cu cât majoritatea parlamentară și guvernul nu discută mai serios despre un program eficient de vaccinare a populației însoțit de o campanie de informare persuasivă. Din păcate, n-am văzut momentan vreun studiu sociologic sau un raport care să abordeze această problematică.

Apoi vine și criza economică însoțită de diverse probleme adiacente, cum ar fi proiectul bugetar nesustenabil, deficit bugetar record de 14 miliarde de lei moldovenești (circa 23% din PIB-ul republicii), contracția economiei de 7% – cea mai abruptă scădere din ultimii 25 de ani, scumpirea serviciilor, închiderea afacerilor din diverse domenii și pierderea locurilor de muncă. Toți acești factori cumulați prevestesc parcă declanșarea unei noi crize politice de la anul.

Totuși, ce e de făcut cu aceste anticipate? Deputatul PAS, Sergiu Litvinenco a lansat spre dezbatere două scenarii posibile privind declanșarea acestor alegeri la anul. Și aceste scenarii   Deputatul consideră că alegerile anticipate pot avea loc mai devreme de 25 aprilie, în condițiile în care premierul Ion Chicu demisionează pe 24 decembrie, iar Parlamentul respinge cele două propuneri de premier.

Al doilea scenariu se referă la formula prin care candidatul la funcția de premier nu este înaintat de Președinte, sau chiar Parlamentul își întrerupe activitatea și nu adoptă niciun act legislativ timp de 3 luni.

Ambele scenarii sunt plauzibile, cel puțin din punct de vedere teoretic, dar practic devin misiuni imposibile.

Și principalul motiv e de ordin electoral, și tocmai de aceea nu ar trebui să ne facem prea mari iluzii. Ori, în condițiile în care popularitatea și legitimitatea politică a Maiei Sandu este imensă, orice fel de alegeri anticipate în prima jumătate a anului într-un scrutin electoral proporțional ar aduce un scor mai mic pentru PSRM. Iar pentru a-i eroda imaginea noului președinte, binomul Plahotniuc-Dodon pune acum toate tunurile pe opoziție și Președinție. „După 24 decembrie, când va fi învestită noua președintă, toată responsabilitatea de tot ce se întâmplă în țară va fi pe Maia Sandu”, declara Dodon triumfal în emisiunea „Puterea a patra” de la N4.

Dar cele mai importante deciziile se iau, totuși, de majoritatea parlamentară și Guvern, iar orice conlucrare cu președinta aleasă va fi din start sabotată de Igor Dodon, interesat acum să dezechilibreze și mai mult relațiile între instituții.

Dar și Maia Sandu are câteva avantaje și în următoarele 6 luni e foarte important să nu greșească. În primul rând, campania sa fusese formulată în jurul ideii de luptă anti-corupție, iar orice deal pe viitor cu PSRM (sau alte forțe politice oligarhice) ar eroda rapid din capitalul de încredere acumulat în noiembrie. Astfel, repetarea scenariului din iulie 2019 privind crearea „unei coaliții situaționale” ar trebui exclusă din start. În cele din urmă, nimeni nu ar mai vrea să calce de două ori pe aceeași greblă.

Desigur că aici intră în discuție și așteptările, uneori chiar prea exagerate, ale unui public cu o cultură politică de supunere, și care încă nu înțelege pe deplin mecanismele unei republici parlamentare.

Apoi există tribuna Președinției internă și internațională de unde Maia Sandu poate dialoga și face apel direct către cetățeni sau statele occidentale. Momentan strada e singura forță care o poate ajuta, dar ea e insuficientă. E nevoie și de un sprijin consolidat și din partea partenerilor externi, care pot înainta anumite condiționalități în finanțarea unui buget de 41 miliarde de lei, și așa făcut din pix și estimat pe o asistența financiară externă mai mare. Dar, în aceste condiții, un dialog constant între Președinție și ambasadele occidentale devine imperios necesar, inclusiv crearea unei echipe de consilieri profesioniști ai Maiei Sandu care să negocieze punctual fiecare pas în parte. Și dacă acest plan nu se împotmolește pe parcurs, Maia Sandu ar putea juca un rol indirect de „locomotivă politică” pentru forțele pro-europene și pro-democratice din R. Moldova.

Săbiile sunt ascuțite și baionetele scoase. Urmează o luptă de anduranță între Președinție, pe de-o parte, și Parlament și Guvern pe de alta. Pierde cel care cedează și clipește primul până la următoarele alegeri anticipate sau cele în termen.

Sursa: Blog 45north

*Nicolae Țîbrigan este membru în Consiliul de Experți LARICS și expert asociat LID Moldova.