Acest text este dedicat zilei de 4 iulie, Ziua Independenței Statelor Unite ale Americii, partenerul strategic și fundamental al României. Cu acest prilej, Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române (ISPRI) și Laboratorul de Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS) urează Americii și poporului american La Mulți Ani!
Happy Independence Day! (ISPRI și LARICS)
Foto: Memorialul Național „Muntele Rushmore” din Keystone, Dakota de Sud, ilustrând figurile președinților americani, a fost sculptat pe fața de granit a unui munte din Black Hills între 1927 și 1941. Sursa aici.
Prima posibilă explicație a excepționalismului american care îmi vine în minte ține de excepționalitatea celor care au construit America, așa-numiții „ founding fathers” – părinții fondatori. Ei bine, primul președinte american, generalul George Washington a fost rugat, în 1796 (cu un an înaintea finalului celui de-al doilea său mandat) să mai candideze o dată. Și ar fi fost ales cu siguranță. Ei bine, Washington nu a stat pe gânduri nici măcar o clipă, ci a refuzat demn tentația de a încălca regula limitei de două mandate consecutive. Este doar una din trăsăturile impresionante ale unei generații uimitoare, care a pus bazele instituțiilor unui stat nou și puternic. Generație care astăzi este o mândrie pentru orice american și ale cărei simboluri le găsim peste tot, de la bancnote până la monumente literare sau sculpturale. Și acesta este un lucru excepțional: America încă se mândrește cu fondatorii săi și nu i-a exilat pe niciunul din propria istorie. Să comparăm acest lucru, bunăoară, cu nedreapta etichetare a lui Alexandru Ioan Cuza, cel care a condus făurirea României atunci când, la 24 ianuarie 1862, a schimbat total sensul Convenției de la Paris și a creat un stat național unitar în locul unuia federativ, așa cum impuseseră marile puteri? Sau cu faptul că astăzi nu mai are nimeni curajul să amintească faptul că mult lăudata generație de intelectuali interbelici de la noi nu ar fi fost posibilă fără cel mai generos sprijinitor al culturii și educației din istoria noastră, prea-mult-criticatul monarh Carol al II-lea?
O altă posibilă explicație solidă a excepționalismului american este și aceea că America deține rezerve uriașe de materii prime. Statele Unite sunt, însă, abia pe locul 11 mondial în clasamentul rezervelor de țiței, cu 47 de miliarde de barili, la mare distanță de cea mai bogată națiune în petrol, Venezuela (303 miliarde de barili). La gaze, americanii sunt pe locul patru mondial ca rezerve, cu 13 000 de km3, de patru ori mai puțin decât liderul clasamentului, Rusia, care deține rezerve de 48 000 de km3. Sunt, așadar americanii binecuvântați cu un subsol bogat, dar nu cel mai bogat subsol din lume. Cu toate acestea, și la gaze și la țiței, SUA este primul producător mondial, cu o producție mai mare decât cea cumulată a primilor doi deținători de rezerve. Deci nu bogăția imensă a subsolului a făcut America mare, ci altceva trebuie să fi condus la aceasta.
Poate oamenii. America este o națiune numeroasă, de peste 300 de milioane de oameni, dar este departe de dimensiunea populației unor țări precum China sau India. În schimb America are un mare avantaj: are, probabil, cea mai mare populație cu studii terțiare (universitare) din lume și are bugete enorme pe care le cheltuiește (sau le investește) în educație.
Sursa aici.
America cheltuie pentru educație mai mult decât orice alt stat din lumea dezvoltată, cu excepția Luxemburgului, un stat extrem de mic și de bogat. Cea mai mare economie a lumii dezvoltate investea (în 2019) 13780 dolari/elev în învățământul primar, 15 538/elev în cel secundar și 35 347 dolari/student în învățământul superior (terțiar). Sumele anuale investite de către Japonia, următoarea cea mai mare economie dezvoltată sunt următoarele: 9379 dolari/elev în învățământul primar, 11493 dolari/elev în cel secundar și 19 504 dolari/student în sistemul universitar. Germania, a treia cea mai mare economie dezvoltată are următoarele cifre: 10622 dolari/elev în învățământul primar, 13 962 dolari/elev în cel secundar și 19 608 dolari/student în sistemul terțiar (universitar). Iar Marea Britanie, a patra cea mai mare economie dezvoltată vine cu următoarele cifre: 11 936 dolari/elev pentru educația primară, 13 041 dolari/elev pentru cea secundară și 29688 dolari/student în cazul educației universitare.
Sursa aici.
Mai are America și avantajul că deține 7 din primele 10 poziții în orice clasament al universităților cele mai bune ale lumii. Dar parcă toate cele de mai sus nu constituie un suficient determinism al puternicului excepționalism al său.
Cert este că americanii cred cu tărie că patria lor este mândria lumii, precum corabia Columbia personificarea țării lor – the gem of the ocean/ nestemata mărilor. Iar noi credem că asta este, de fapt, consecința și manifestarea patriotismului lor. Și credem acest lucru, oameni buni, pentru că ni s-a „vândut”, de ani buni, o imagine simplistă a Americii.
Se vorbește foarte mult în ultimii ani despre naționalism/patriotism și pericolele pentru ordinea liberală care derivă din aceste două curente. Se vorbește mult despre asta inclusiv în America. Se vorbește, spun. Pentru că de făcut, tot ceea ce se face în America degajă patriotism. Și nu de ieri, de azi , ci încă din …1933. Căci felul americanilor de a-și promova propria națiune se bazează într-o mică măsură pe vorbe și într-o foarte mare măsură pe fapte. Iată, în perioada în care Europa era străbătută de curente declarat naționaliste, America era construită în cel mai sănătos și patriotic mod cu putință.
Sursa aici.
În anul 1933, Congresul a adoptat o lege care se numește, extrem de sugestiv: „Buy American Act (BAA) (41 U.S.C. 8301-8305)”, care se traduce prin: legea „Cumpără produse americane”. Mai concret, această lege obligă toate instituțiile guvernamentale americane, federale sau locale/statale să respecte obligația de a cumpăra cu prioritate bunuri fabricate în Statele Unite, iar produsele manufacturate să fie realizate, la rândul lor, din materiale fabricate în Statele Unite (). Prevederile legii ” Buy American Act” se aplică achizițiilor în valoare de minim 10 000 dolari și există o definiție foarte precisă a ceea ce înseamnă „produs american”: practic, se aplică un test care constă din două faze, care trebuie trecute simultan de către un bun pentru a fi acceptat ca fiind fabricat în SUA:
- Bunul să fie produs în SUA
- Costul componentelor produse în SUA să reprezinte cel puțin 60% din costul total al bunului.
Să mai menționăm că, inițial, cerința a doua era ca doar 50% din costul componentelor bunului achiziționat public să reprezinte costul componentelor produse în SUA, dar în anul 2019, mult-hulitul- pentru- naționalism președinte Donald Trump a modificat legea valabilă din 1933 și a crescut ponderea componentelor americane de la 50 la 55%. După care, noul președinte Joe Biden, cel care a eliberat America de excesiv-de-naționalistul Trump a corectat exagerarea predecesorului său și a modificat, în 2021, ponderea produselor americane în costul total al oricărui bun achiziționat public în America astfel:
- 60% începând cu 2022;
- 65% din 2024 și
- 75% din 2029.
Adică, oameni buni, cel pe care îl slăvesc toate televiziunile propagandistice de la noi pe motiv că ne-a salvat de protecționismul lui Trump, tocmai ce și-a început mandatul semnând ordinul executiv EO 14005 din 25 ianuarie 2021 prin care a crescut puternic ponderea obligatorie a originii americane din orice produs cumpărat cu bani publici în America! Iar similarul ANRMAP-ului din Washington, adică Federal Acquisition Regulation (FAR) Council a executat fără să scrâșnească ordinul executiv al lui Biden și a emis legislația secundară imediat. Și, ca să vedeți că America nu fuge în niciun fel de patriotism , iată cum se numește oficial ordinul semnat de Joe Biden pe 25 ianuarie 2021, la doar 5 zile de la instalarea sa ca președinte: „Ensuring the Future Is Made in All of America by All of America’s Workers” – „Să ne asigurăm că viitorul este produs în America de către toți lucrătorii americani”! Vă închipuiți cumva că în România cineva ar putea vreodată măcar să propună o astfel de lege ? Hai să fim serioși…
Foto: Președintele Donald Trump semnează ordinul executiv privind maximizarea utilizării bunurilor americane la cea de-a treia prezentare anuală a produselor „Made in America”, Casa Albă, la Washington, D.C., 15 iulie 2019. Sursa aici.
Dar legea „Buy American”, modificată prin ordinul executiv al președintelui Biden a fost, mai înainte, modificată prin ordinul executiv al președintelui Trump, EO 13881. Ei, hai să vă spun cum se numea ordinul executiv al lui Trump: „Maximizing Use of American-Made Goods, Products, and Materials”. Traducerea este, iarăși sugestivă: „Maximizarea folosirii de bunuri, produse și materiale fabricate în America”. Nu vă mai întreb dacă vă închipuiți vreun politician român rostind o asemenea frază, fie chiar și în gând…
Ei, dar hai să vedeți cam ce scrie în ordinul executiv semnat de Trump:
- Creșterea ponderii componentelor americane în produsele achiziționate public de la 50 la 55%;
- Cu excepția dispozitivelor de strângere și fixare ( șuruburi, piulițe, cuie, ace, nituri, holșuruburi), toate elementele de construcție finale să nu conțină mai mult de 5% oțel sau fier de origine străină;
- Creșterea primei de prețuri din producție internă de la 12 la 30% în cazul companiilor mici și de la 6% la 20% pentru pentru companiile mari, iar în cazul achizițiilor pentru apărare (realizate de către Ministerul apărării- Department of Defense,DoD) prima să fie de 50%, indiferent de mărimea companiei.
Ei bine, unii au numit aceste prevederi trasate direct pentru a direcționa achizițiile publice către produse americane excepționalism american, alții au numit asta naționalism sau chiar Trump-ism. Cert este că ele au avut ca motivație întărirea industriei americane și, în mare parte, își ating scopul pentru care au fost scrise.
Și dacă vi se pare că patriotismul legii „Buy American Act” nu este prea impresionant, stați să vedeți o altă lege „Section 165 (49 U.S.C. § 5323(j)) din „the Surface Transportation Assistance Act” din 1982 (numită și Buy America Act). Această lege se referă doar la achizițiile publice de infrastructură mare de transport la suprafață, adică autostrăzi, căi ferate, hub-uri de tranzit și în general orice infrastructură rutieră sau feroviară, vizând orice achiziție de peste 150 000 de dolari. Această lege obligă toți constructorii și furnizorii de infrastructură de transport care folosesc oțel, fontă sau produse manufacturate să cumpere și să utilizeze bunuri americane. Pentru a nu mai parcurge în detaliu fiecare cerință a legii, iată mai jos centralizarea celor mai importante prevederi: de la un minim de 50% componentă americană pentru achizițiile de trenuri de călători mai mari decât 1 milion de dolari până la 100% componentă americană pentru achizițiile de tehnică feroviară (alta decât material rulant) sau achiziții în domeniul protecției mediului. Simplu, clar și concis: vrei să vinzi trenuri sau rame de metrou în America și să încasezi bani publici? 70% din componenta metalică a materialului rulant trebuie produs în SUA, iar asamblarea produsului obligatoriu în SUA.
Sursa aici.
Ca să înțelegem cu toții ce înseamnă patriotism cu adevărat, hai să ne imaginăm că vreun politician român ar cuteza să ceară firmei Alstom ca măcar să asambleze în România ramele de metrou sau ramele electrice feroviare pe care le-a câștigat la licitații cu concurenți eliminați prin lege sau prin specificații! Ei, desigur că am glumit, cum să ne imaginăm așa ceva?
Și iarăși lucrurile nu se termină aici. Căci în data de 15 noiembrie 2021, majoritatea democrată din Congres adoptă o nouă lege, intitulată „Infrastructure Investment and Jobs Act” , adică „Legea pentru investiții în infrastructură și locuri de muncă”, care are o secțiune specială numită „ Build America Buy America” tradusă prin „Construiești America, cumpără din America”. Hai că mai simplu nici că se putea. Legea obligă la achiziționarea obligatorie de produse americane în construcția de infrastructură de transport care utilizează oțel, fier, bunuri manufacturate și materiale de construcții. Adică se referă la orice proiect de infrastructură, cel puțin de transporturi.
Ei bine, oameni buni, aici cred că este cheia înțelegerii profundului excepționalism american: patriotismul afișat și substanțial din viața publică americană. Nimănui acolo nu îi este greu să admită că dorește prosperitatea propriei națiuni. Toți cred că este normal să îți favorizezi propria economie și că prioritate absolută au produsele americane. Aceasta este cea mai consistentă și mai plină de efecte trăsătură a politicii americane.
Cine are urechi să audă și cine are ochi să vadă aceste lucruri!
Petrișor Peiu este membru în Consiliul de Experți LARICS.