*Dan Nicu
Înlăturarea lui Vladimir Plahotniuc de la putere, în vara anului 2019, a creat mai mult spațiu de manifestare și perspective de autorealizare pentru noi inițiative politice, în Republica Moldova. Liderii unora dintre aceste partide simt deja aerul dulce al victoriei în alegerile parlamentare anticipate din primăvara anului 2021, făcute posibile de prestația defectuoasă a guvernării subordonate lui Igor Dodon.
Unele dintre aceste noi inițiative politice au în frunte personaje politice importante, cunoscute atât în Republica Moldova, cât și în afara ei. Și, uneori, aceștia reușesc să își facă auzită vocea și în publicații sau platforme on-line din România. Este și cazul Congresului Civic, la care mă voi referi în continuare.
Luându-și supranumele „primul partid anticriză din Moldova” și asumându-și valori precum justiția socială, solidaritatea și umanismul, Partidul Acțiunii Comune – Congresul Civic se poziționează ca o formațiune nouă, condusă după principii colective, ai cărei lideri refuză să se numească președinți, vicepreședinți sau alte funcții ierarhice.
Cititorul din România are de acum ocazia să cunoască unele dintre opiniile celor care fac parte din conducerea Congresului Civic, într-o traducere românească a spuselor lor. Spun ”traducere”, deoarece atât Mark Tkaciuk, cât și Zurab Todua, cei doi protagoniști ai interviului publicat de Laboratorul pentru Analiza Conflictului Transnistrean din Sibiu, încă preferă să vorbească în rusă chiar și atunci când li se pun întrebări în română, după cum au demonstrat de nenumărate ori, în public, în Republica Moldova.
Fără geopolitică, dar nu pentru căței
Teza scoasă în evidență, în titlul interviului, și care-i aparține lui Mark Tkaciuk, este următoarea: „Provocarea de pasiuni geopolitice este o tehnică extrem de periculoasă”. Astfel argumentează el alegerea formațiunii pe care o conduce să nu pună accent pe soluționarea problemei transnistrene, fapt sesizat de analiștii Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean (LACT). Mark Tkaciuk condamnă ceea ce consideră a fi viziunea dominantă asupra conflictului transnistrean, în care politicienii vorbesc exclusiv despre recuperarea teritoriului și refacerea integrității teritoriale, dar sunt indiferenți față de problema unității civice, „soarta oamenilor obișnuiți, care locuiesc pe ambele maluri ale Nistrului”. Tkaciuk asociază problematica transnistreană cu „incertitudinea statalității moldovenești”, cu slăbiciunile sistemice din Republica Moldova, probleme care, în optica sa, trebuie rezolvate pentru a putea trece la o chestiune precum cea transnistreană. De aceea, abordarea politicii moldovenești într-o paradigmă geopolitică nu-i surâde, aparent, prezentând-o drept un impediment în calea rezolvării problemelor reale, stringente cu care se confruntă Republica Moldova: economie, sărăcie, mediu. La prima vedere, afirmațiile liderului Congresului Civic nu par amenințătoare, ci destul de banale, el nefiind singurul politician de la Chișinău care vorbește în această cheie: „Provocarea de pasiuni geopolitice este o tehnică extrem de periculoasă. Nu contează contextul alegerilor, care au loc. Este important ca acesta este cel mai simplu mod de a crea agresiune internă și confruntare. Orice politicieni care apelează la aceste droguri politice puternice, încă de la început își arată impotența civică și profesională. Ei sunt indiferenți față de adevăratele necazuri ale poporului lor. Nu le pasă de adevărata cauză a devastării economice și a catastrofelor sociale”.
Mark Tkaciuk: „Nu va exista o Republică Moldova independentă în afara unificării Tiraspolului și Chișinăului cu drepturi egale…”
Sursa: TVC.ru
Citind aceste rânduri, ai fi tentat să crezi că autorul acestor cuvinte este un adevărat justițiar pentru care, într-adevăr, nu contează „geopolitica”, el fiind preocupat doar de problemele cetățenilor – dacă acceptăm clivajul „geopolitică versus cetățeni”, construit tot de el. Asta până când sapi un pic în trecutul acestuia și dai de o apariție a sa la un talk-show din Rusia, în ianuarie 2016. Găzduită de postul de televiziune TV Țentr (Centru – trad. rom.), emisiunea Pravo Golosa (Dreptul la vot – trad. rom.) din 24 ianuarie s-a desfășurat sub genericul „Iarna moldovenească fierbinte”, în contextul protestelor de stradă anti-Plahotniuc în care erau implicați atât socialiștii lui Dodon, cât și adepții prorusului Renato Usatîi, dar și mișcarea protestatară din care aveau să se formeze PAS și PPDA. În luarea sa de cuvânt, Mark Tkaciuk a fost nevoit să abordeze exact problema transnistreană, trebuind să dea explicații pe marginea respingerii de către Vladimir Voronin a Memorandumului Kozak în noiembrie 2003, pe care Moscova și-l dorea bază pentru edificarea statului federativ moldo-transnistrean. Iar viziunea sa contrastează cu tonul evaziv pe care l-a adoptat în interviul publicat pentru publicul din România: „Nu va exista o Republică Moldova independentă în afara unificării Tiraspolului și Chișinăului cu drepturi egale. O asemenea statalitate nu va exista (altfel, n.m.). Asta în primul rând. În al doilea, imediat după ce se va înființa această statalitate (federativă, n.m.), și asta se va întâmpla doar de jos în sus, acest stat va fi în mod obiectiv și întotdeauna partenerul strategic al Rusiei, dintr-un motiv foarte simplu, aritmetic. Astăzi, în Republica Moldova, pentru partidele convențional pro-ruse, tot ele pro-moldovenești, poate numite așa din greșeală însă în orice caz nu pro-românești, sunt gata să voteze peste 50% dintre alegători. Dacă acestora li se vor alătura încă 250.000 de alegători din Transnistria, aceasta va fi o poveste politică eternă”.
Mark Tkaciuk (stânnga) și-a mutat în 2015 sediul Școlii superioare de Antropologie pe adresa fostului sediu al Partidului Popular Creștin Democrat (PPCD) de pe Nicolae Iorga nr. 5 – „o clădire foarte comodă care datează din anul 1860” oferită de prietenul Iurie Roșca (dreapta).
Sursa: DESCHIDE
Ulterior, Mark Tkaciuk a vorbit despre imposibilitatea integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană din cauza condiționalităților impuse de oficialii de la Bruxelles și a calendarului îndelungat invocat de aceștia, făcând apologia Uniunii Eurasiatice aflate sub hegemonie rusă, care nu pune nicio condiție pentru aderare, în care economia moldovenească „ar putea respira liber” iar prețurile la hidrocarburi ar fi aceleași pentru toate țările membre. La finalul intervenției sale, Tkaciuk a criticat dur prestația liderilor politici care conduceau manifestațiile de protest din ianuarie 2016, afirmând că în cazul în care aceștia vor eșua în a mobiliza poporul împotriva lui Plahotniuc, atunci le vor lua locul alți lideri, care vor fi „pro-moldoveni, iar în sfera politicii externe în primul rând pro-ruși, fără îndoială, și nu vor fi anti-europeni”.
Astfel, Mark Tkaciuk, cel care în interviul său pentru LACT critică „balcanismul” elitelor moldovenești practică el însuși ipocrizia, încercând să pară, astăzi, preocupat exclusiv de problemele interne de la Chișinău, „ne-geopolitic”, și, evident, benign, acceptabil ca partener de dialog și pentru români.
Alta este însă realitatea, precum desprindem din cuvintele sale rostite în emisiunea de la Moscova – când este cu adevărat sincer, Tkaciuk nu face abstracție de geopolitică pentru că nu are cum, el este un proiect politic rusesc și se manifestă ca atare. Nu e de mirare că încearcă să se camufleze: rușii și oamenii lor aplică tactica „maskirovka” în politică de multe decenii și, adesea, le și reușește.
România, țară cu potențial… și cotropitor nemilos al moldovenilor
Un adevărat exercițiu de adormire a vigilenței românilor îl practică și colegul de partid și de interviu al lui Mark Tkaciuk, Zurab Todua. Acesta, fiind întrebat cum evaluează poziția României în problema transnistreană, acuză în mod fățarnic lipsa de interes generalizată pe care ar fi constatat-o, în România, față de conflictul transnistrean și situația din Republica Moldova, ca apoi să încerce să flateze organizația care-l intervievează, încheind apoteotic: „România are potențial și oportunități. Principalul lucru este să îl folosiți cu înțelepciune, în mod pragmatic și să porniți de la realitățile existente”. Însă cititorul român ar trebui să știe că Zurab Todua este autorul unui studiu în trei volume numit „Bătălia pentru Moldova”.
Postare a lui Zurab Todua pe contul de Facebook: „Cartea ‘A fost un asemenea partid…’ în limba română (moldovenească)…”
Sursa: Facebook
Împotriva cui poartă domnul Todua o bătălie pentru Moldova, și mai ales în numele cui, înțelegem foarte bine examinând doar câteva pasaje din opul său: „…În ciuda resurselor insuficiente și a posibilităților limitate, România a încercat de câteva ori să-și instaureze controlul asupra Basarabiei. Pentru prima oară – în 1918, când Bucureștiul, folosindu-se de situația grea a Uniunii Sovietice, a ocupat interfluviul pruto-nistrean. (…) Douăzeci și doi de ani de ocupație în perioada interbelică și trei în cea a războiului au rămas în memoria locuitorilor Basarabiei pentru totdeauna. România s-a manifestat aici precum un cotropitor nemilos. De aceea atitudinea față de ea, cu rare excepții, a fost negativă” (Todua, 2013, 9-10).
Atitudinea lui Todua față de România e și ea negativă – mult diferită față de dulcegăriile din interviul pentru LACT. Toate cele trei volume ale scrierii sale propagandistice, îndreptate atât împotriva României, cât și integrării europene, continuă pe același ton, prezentând exclusiv viziunea sovietică asupra istoriei Basarabiei și derivata acesteia – viziunea pro-rusă asupra prezentului și viitorului Republicii Moldova. Dând, pe alocuri, în aberații și enormități precum: „Românii vorbesc ‘latinește’: pronunță consoanele tare și clar, care, de obicei, nu se reduc. (…) Moldovenii vorbesc ca slavii. (…) Consoanele se pronunță moale. (…) O altă particularitate a limbii moldovenești este prezența în ea a unui număr semnificativ de cuvinte slave – aproximativ 20-25%. Asemenea cuvinte există și în limba română, dar mult mai puține – 10-15%” (Todua, 2013, 188).
Fostul deputat comunist Todua surprins „în recunoaștere” la un ceai cald în timpul protestelor din Piața Victoriei (februarie 2017)
Sursa: YouTube
Astfel încearcă Zurab Todua să demonstreze necesitatea numirii limbii majoritare vorbite în Republica Moldova „moldovenească”. După ureche. Cartea din care am citat este, apropo, scrisă în limba rusă, ceea ce este simptomatic pentru Republica Moldova – unii exponenți ai limbii și culturii ruse (precum georgianul rusificat Zurab Todua) manifestă o apetență enormă pentru oferirea de lecții moldovenilor – cine sunt, ce limbă vorbesc și cum ar trebui să se manifeste față de România și români. Tipic pentru reprezentantul unei minorități imperiale.
Și Mark Tkaciuk încearcă să flateze România, stimulându-i sentimentul propriei importanțe. Răspunzând la aceeași întrebare despre poziția României în problematica transnistreană, acesta declară: „Noi cunoaștem că opinia mediatorilor UE în formatul de negocieri este formată, printre altele, inclusiv din opinia Bucureștiului oficial. În acest sens, această poziție a României nu este doar una constructivă, dar și solicitată”. Ulterior, însă, Tkaciuk solicită Bucureștiului să se distanțeze de politicienii moldoveni care revendică unirea cu România și încearcă să „lichideze statalitatea moldovenească”. Astfel, atitudinea reală, de respingere, a lui Tkaciuk față de România transpare chiar și din aceste rânduri.
Congresul Civic, o ciorbă sovietică reîncălzită
Le recomandăm cititorilor acestui editorial o lectură completă a voluminosului interviu din care am selectat doar unele pasaje relevante pentru a ilustra ipocrizia celor doi activiști politici. Cititorii ar avea motive să se întrebe dacă nu cumva atât Tkaciuk, cât și Todua, s-au corectat între timp și în 2020 chiar au alte opinii față de anii 2013-2016. Cred că o scurtă menționare a parcursului acestor persoane va fi edificatoare în acest sens, permițându-ne să ne dăm seama unde sunt sinceri cei doi, și unde doar profită de bunăvoința românilor chiar și față de ei. Mark Tkaciuk a fost ales de 5 ori deputat în Partidul Comuniștilor, la putere din 2001 până în 2009, menținându-se în această demnitate publică din 2001 până în 2014. Pe perioada mandatelor prezidențiale ale lui Vladimir Voronin, Mark Tkaciuk a fost principalul său consilier, gestionând atât chestiuni de politică internă, cât și externă. Zurab Todua, la rândul său, a fost deputat al Partidului Comuniștilor în 2010-2014, fiind colaborator științific la Moscova din 1998 până în 2007.
Formațiunea politică pe care au înființat-o cei doi preia o serie de teze ale Partidului Comuniștilor din perioada celui de-al doilea mandat prezidențial al lui Voronin (2005-2009), adică din perioada în care influența lui Mark Tkaciuk în partid și guvernare a fost cea mai mare. Însă, potrivit acestuia, își asumă și niște principii aparent noi, precum, de exemplu, națiunea civică polietnică – adică una în care apartenența etnoculturală a individului să nu prea conteze, altele să fie valorile de referință. Însă nu trebuie să mergem prea departe în trecut cu analiza ca să observăm o asemănare izbitoare între acest concept și cel al „poporului sovietic multinațional”, din care, evident, face parte și „poporul moldovenesc sovietic multietnic”. Care vorbește, din când în când, într-o „moldovenească slavă” – atunci când nu vorbește rusește, evident.
Cu alte cuvinte, avem de-a face cu o așchie ruptă din vechiul Partid al Comuniștilor – cu cea mai radicală facțiune a sa, în fapt, cea care dădea tonul ideologic. Copiii teribili ai lui Voronin încearcă, acum, o nouă revenire în politică. Moscova mizează și ea pe ei – pentru că știe că nu poate merge cu Igor Dodon prea departe. Însă, din punct de vedere ideologic, programatic, tot ce pot propune aceștia este aceeași ciorbă reîncălzită sovietică, tipic și vădit antiromânească, în orice formă ar încerca să o cosmetizeze.
Am considerat necesar să menționăm toate aceste lucruri pentru cititorii și cititoarele din România, ca aceștia/acestea să citească în cunoștință de cauză interviul acordat de Mark Tkaciuk și Zurab Todua Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean de la Sibiu, și să nu se lase amăgiți de tonul binevoitor pe care aceștia îl adoptă la adresa României, după ce au făcut carieră din combaterea țării noastre în interesele Rusiei, la Chișinău.
*Dan Nicu a absolvit Facultatea de Științe Politice și masteratul în Teorie și Analiză Politică a SNSPA. În prezent este expert asociat LID Moldova.
Bibliografie:
Zurab Todua, Битва за Молдову (Bătălia pentru Moldova), vol. 1, Chișinău, 2013.