Mihaela Nicola*

Încrederea, sau mai precis lipsa ei, a constituit temă principală de campanie electorală și în România. Poate nu asumat, poate nu ca principal vector de discurs, însă recurent și apăsat într-o țara în care nimeni pare a nu mai avea încredere în nimeni. Și în nimic! Cum am ajuns oare în aceste tranșee? Cum și unde s-a pierdut încrederea astfel încât principalele forțe politice să își facă teme de campanie din refacerea ei? Este România un caz insular sau este actor al unei simfonii globale a neîncrederii?

Jean Pisani Ferry este comisar general la France Strategie (FS), organismul de reflecție și politici publice din Hexagon subordonat premierului Valls. Ultimul studiu al FS, publicat la finalul lunii octombrie 2016, se numește Linii de ruptură. O societate de reunificat își analizează sursele pesimismului accentuat al tinerilor în special din societatea franceză. Cifrele sunt ilustrative: mai puțin de un sfert dintre tineri cred că viitorul personal este unul promițător.

De altfel, întreaga societate franceză estimează că următorii zece ani vor însemna tensiuni crescute pe teme ca imigrația, politicile economice, reprezentarea în administrație, funcționarea instituțiilor.

Ceea ce simte Franța, deocamdată la nivel de proiecție strategică, este că „restaurarea încrederii în instituțiile noastre va solicita altceva decât inventarea unor alte dispozitive sau căutarea unei creșteri economice mai robuste.” Va fi nevoie probabil de regândirea întregului contract social al statului cu cetățenii săi.

Va fi nevoie de o regândire a „gramaticii traiului în comun”.

De cealaltă parte a Canalului, inițiativa ce părea exotică și populistă a ruperii Marii Britanii de Uniunea Europeană, a prins contur ca urmare a exprimării votului popular. Deja s-a trecut de faza conform căreia publicul nu a știut de fapt ce votează și care sunt implicațiile unei astfel de decizii. Maturitatea unei societăți evoluate și diverse înțelege BREXIT-ul ca pe o formă de exprimare plenară a neîncrederii în instituțiile și forța unui organism pan-european aflat în criză. Parcurgem deja consecintele.

În Islanda, la sfârșitul lunii octombrie, au avut loc alegeri legislative anticipate ca urmare a scandalului care a cuprins această țară în urma publicării dosarului Panama Papers. Și nu putem vorbi despre această rundă electorală din societatea cu cel mai vechi parlament din lume (Althingi) fără să amintim prezența și performanța Partidului Piraților. Apărut acum patru ani, populat de activiști și hackeri, condus de o poetă (Birgitte Jonsdottir), partidul militează pentru democrație directă, pentru o Constituție scrisă direct de cetățeni, neutralitate a Internetului, liberalizarea monedei criptografice, transparență dusă la extrem și acordarea cetățeniei islandeze lui Edward Snoden. La o prezență la vot de aproape 80 de procente, Partidul Piraților a obținut 14,5% din voturi, locul trei, imediat sub partidele tradiționale, triplându-și prezența în legislativ. Neintelegerile din cadrul coalitiei au facut astfel incat Partidul Piraților (ce nume!) a primit, totusi, mandat  de negociere pentru formarea guvernului. A esuat, dar este notabil faptul ca un val de neîncredere în resursele politice milenare ale partidelor tradiționale i-a adus pe pirați într-un punct pe care nici nu îl visau în urmă cu patru ani.

Un sondaj Gallup publicat în vara anului 2016 arată cum în ultimii 10 ani încrederea cetățenilor americani în instituții a scăzut dramatic. Cu precădere au avut de suferit biserica, sistemul bancar, Congresul și mass media- cu scăderi de peste 10 – 22 de puncte. Tradus în limba română, instituțiile au pierdut în acest interval între 25 și 40 de procente din capitalul de încredere. Dar poate cea mai surprinzătoare scădere este cea legată de încrederea în mass media. De la 30% încredere la 20%, indiferent că vorbim despre televiziune sau presă scrisă.

Scăderea încrederii în instituții pare însă bizara dacă mai ținem cont de un fapt. Repondenții care au generat cifrele de mai sus sunt în același timp de părere că situația economică s-a ameliorat față de acum zece ani și există șanse bune să găsești un job satisfăcător.

figura nicola

Se pare, asadar, că nu este suficient să crească indicatorii economici pentru a crește concomitent încrederea în instituții și în stat, în general. Cumva, instituțiile nu primesc mare credit pentru relansare, deși evolutia locurilor de muncă bine plătite are o creștere spectaculoasă din 2011 incoace. Oamenii “țin la supărare” și nu sunt pregătiți să ierte “lăcomia băncilor”, “păcatele bisericii catolice”, inerția Congresului sau partizanatele mass media.

Dar pierderea încrederii în atâtea (instituții n.n.) deodată, în timp ce americanii devin tot mai pozitivi pe alte subiecte, sugerează că există motive care trec de orice specific instituțional. Sarcina de a identifica și de a gestiona aceste motive într-un mod care să reclădească încrederea reprezintă una dintre cele mai mari provocări pentru liderii națiunii în anii care urmează.” (Gallup, 2016)

O cercetare a Institute of Politics de pe lângă Universitatea Harvard arată că tinerii între 18 și 29 de ani, așa numita generație millenials, respinge atât socialismul, cât și capitalismul, are încredere în armată, în poliție și în IMM-uri. Cifrele de încredere ale tinerilor față de celelalte instituții sunt încă și mai mici față de media națională americană. Aproape toate datele cercetării arată ca legătura dintre millenials și guvernare este fracturată.

***

Orice discuție serioasă, profesionistă despre dezinformare începe de la evaluarea încrederii in valori, în mass media, în convenția numita „stat”. Regăsirea încrederii pare a fi tema acestor ani. Pare a fi căutarea pe care liderii UE si-au propus-o pentru a adresa exact ceea ce lipsește unor societăți descumpănite. Problema a fost bine identificată și este expusă la lumina zilei. Rămâne doar ca politicul și instituțiile publice să își amintească pentru cine lucrează, pentru a redesena în linii de echitate gramatica traiului în comun.

*Mihaela Nicola este membru al Consiliului de experți LARICS.

Surse:

Use of Social Networking Technology

19% say they get news from a source they distrust

Social Capital: Promise and Pitfalls of its Role in Development

Millennials don’t trust anyone. That’s a big deal.

7 things you need to know about millennials and politics

Polls suggest Iceland’s Pirate party may form next government

Comment remédier au pessimisme français, par Jean Pisani-Ferry

Americans’ Confidence in Institutions Stays Low

The Millennial Agend for the Next President