Foto: Ministerul Afacerilor Externe Rus prezintă momentul vaccinări Ministrului de Externe al Ungariei, Péter Szijjártó, cu vaccinul rusesc Sputnik. Sursa: Russia MFA, Twitter.
Geopolitica vaccinurilor sau diplomația vaccinurilor înseamnă, în esență, mesajul strategic sau de politică externă pe care cineva îl transmite prin intermediul achizițiilor sau donațiilor de vaccinuri. Totul devine simbolistică fundamentală. În momentul în care tema zilei este pandemia și imunizarea, inclusiv mesajele de politică externă se livrează pe acest ecran asupra căruia sunt ațintite privirile tuturor. A urmări cine și cui cedează sau vinde vaccinuri, cine de unde cumpără, cine împarte porția lui și cu cine – înseamnă a construi o hartă a geopoliticii vaccinurilor care reproduce, coerent, geografia de putere la nivel global.
Astăzi decupăm doar o felie din această poveste despre care am mai vorbit.
Ungaria își dezvelește brațul spre Est, iar Rusia și China triumfă diplomatic
Foto: Președintele Ungariei, vaccinându-se cu Sinopharm. Sursa: Chinadaily.com.
Pe 27 februarie, președintele Ungariei, Janos Ader, se imunizează cu vaccinul chinezesc Sinopharm, iar fotografia sa ajunge în toată presa chineză, ca o probă a succesului acestui vaccin în spațiul Uniunii Europene. După o zi, pe 28 februarie, însuși premierul Ungariei, Viktor Orban, se vaccinează și el cu același antidot, cu un efect mediatic și mai pregnant.
Foto: premierul Viktor Orban se vaccinează cu Sinopharm. Sursa: Xinhuanet.com.
Efectul este indiscutabil. Ultimul pe această listă, Ministrul Afacerilor Externe și al Comerțului Exterior al Ungariei, Péter Szijjártó, se imunizează cu vaccinul Sputnik, devenind, la rândul său, principalul vehicul de propagandă al succesului vaccinului rusesc în UE. Să mai spunem, în treacăt, că țara vecină este singura din UE care a deschis porțile vaccinului rusesc înainte ca el să fie certificat de agențiile europene de specialitate. Un semnificativ succes diplomatic al Rusiei care, pe de-o parte, este sancționată comercial de către UE după anexarea Crimeei și intervenția din Donbas, pe de alta, este acreditată de state precum Ungaria să își livreze vaccinul în spațiul european, Budapesta transmițând invitația, concomitent, și altor state comunitare să facă la fel.
În bloc, toată conducerea Ungariei s-a imunizat, cu ochii la camerele de filmat, cu vaccin din Est. Practic, este singurul caz la nivel euroatlantic în care se petrece așa ceva. O țară UE și NATO arată lumii că, de fapt, totul este relativ, Estul și Vestul devenind o distincție caducă, inoperantă, cel puțin la acest nivel. Geopolitica vaccinurilor merge cu un pas înaintea geopoliticii, în sensul în care o țară precum Ungaria, permeabilă la investiții rusești sau chineze – multe strategice! – transmite un mesaj lumii întregi că, atunci când apare o criză, salvarea vine de la… Est!
Sau poate veni și de acolo.
Un ministru de externe ultraactiv și consecvent cu România
Ne interesează deocamdată cazul Ministrului de Externe al Ungariei, Péter Szijjártó, un personaj extrem de activ, ofensiv, și extrem de independent inclusiv față de Bruxelles. Ungaria a fost mereu criticată la început, dar, ulterior, toată lumea a mers pe aceeași cale – obișnuiește să spună Péter Szijjártó, fără să își ascundă disprețul suveran.
Dincolo de orice, trebuie să recunoaștem că are, pe undeva, dreptate. Multe dintre „aberațiile” inițiale ale Ungariei au intrat, tacit, în „mainstream-ul” european, dar asta e altă discuție. Ceea ce discutăm aici este relația cu România sub bagheta diplomatică a lui Péter Szijjártó – piesă fundamentală a regimului Orban – și câteva direcții din care aceasta se developează pregnant.
Trei sunt principale și merită consemnate aici.
Prima ține de promovarea, ca proiect major al strategiei ungare, a faimosului Plan de investiții ungurești în Transilvania (Planul Kós Károly), despre care am discutat pe larg în această pagină și nu mai este cazul să revenim. Se poate citi acolo, sistematic, disprețul față de România – ideea de „stat român” nu figurează niciunde în document -, o ostentativă ignorare a organizării administrativ-teritoriale a țării (zone inexistente precum „Partium” și „Ținutul Secuiesc” sunt abundent invocate în document), și, bomboana de pe tort, sfidarea enormă de a numi programul de investiții în Transilvania al Budapestei cu numele unuia care a fost, urgent, după Diktatul de la Viena, decorat de Amiralul Horty Miklos…
A doua chestiune ține de perpetuarea unei linii tradiționale a diplomației ungare, respectiv interesul sistematic și deloc inocent pentru Republica Moldova. Am scris și despre asta și nu e cazul să revenim, destul să spunem că Budapesta a avut, imediat după integrarea acesteia în UE, ca prioritate de politică externă fundamentală, preluarea a cât mai multor poziții europene care să vizeze Republica Moldova sau regiunea transnistreană, având, pentru aceasta, inclusiv sprijinul tacit al Federației Ruse. Ministrul Péter Szijjártó a dus această linie directoare la apogeu. Să reamintim doar declarația acestuia din 2020 când, aflat la Chișinău la a patra vizită din acel an (deloc întâmplător, anul răcirii relațiilor dintre București și Chișinău!) făcea un bilanț succint: „Începând din luna ianuarie, experţii maghiari vor activa la Chișinău în cadrul Ministerului Finanţelor şi Ministerului Agriculturii din Moldova. Marile companii maghiare continuă să investească în republică: o bancă maghiară (OTP) este lider al pieţei bancare locale şi va implementa dezvoltări IT majore în perioada următoare… Cea mai mare companie farmaceutică maghiară, Richter, a dezvoltat o reţea de 42 de farmacii, ceea ce îi asigură o cotă de piaţă de peste 10% în Republica Moldova. Eximbank Ungaria a înfiinţat o linie de credit de 110 milioane de dolari pentru finanţarea cooperării economice şi comerciale dintre companiile maghiare şi cele moldoveneşti”. În plus, Budapesta s-a prezentat ca cel mai mare susținător al R. Moldova la nivel european și a îndemnat Bruxelles-ul să susțină necondiționat guvernul socialist Dodon-Chicu de la Chișinău. Apoteoza politică a vizitei oficialului ungur a fost la Președinția republicii, unde Igor Dodon i-a înmânat atunci ministrului ungar de externe Péter Szijjártó distincția „Ordinul de Onoare”, cea mai înaltă distincţie de stat din Moldova care poate fi acordată unui oficial străin. Atitudinea Budapestei e deci consecventă: Ungaria a sprijinit, de la regimul Voronin încoace, orice putere de la Chișinău care s-a îndepărtat de România și, implicit, de Uniunea Europeană. Și a făcut-o și o face explicit și ostentativ.
A treia chestiune care trebuie reamintită este și mai gravă. Este vorba despre decretarea de către Péter Szijjártó a – nici mai mult nici mai puțin! – „incongruenței dintre granițele statului ungar și națiunea maghiară” ca una dintre „principalele probleme de securitate” ale Budapestei. O aserțiune care traduce pe deplin viziunea politică și strategică – și personală! – a Ministrului PéterSzijjártó.
Este inimaginabil și fără precedent. Dacă despre primele două LARICS a mai făcut vorbire, ultima chestiune este încă necercetată în presa românească.
Să vedem despre ce este vorba.
Oficializarea revizionismului sau care sunt, oficial, provocările de securitate ale Ungariei?
Foto: Prima pagină a documentului ședinței Comisiei de Securitate Națională din Parlamentul ungar din 09.12.2020.
Pe data de 09.12.2020, la puțină vreme după alegerile din România, are loc, în sala Szell Kalman a Parlamentului ungar, ședința Comisiei de Securitate Națională, la care a fost audiat Ministrul de Externe și comerțului exterior Szijjártó Péter (MAECE).
Au fost prezenți membrii comisiei de specialitate, ministrul audiat, secretarul de stat din MAECE, Vargha Tamas, șeful de cabinet din MAECE, Domjam Laszlo, dar și Directorul General al Serviciului ungar de informații externe (IH), Bunford Zsolt.
În prezentarea sa, care a deschis lucrările ședinței, Szijjártó Péter a prezentat în fața comisiei și a celorlalți oficiali prezenți șase provocări la adresa Ungariei, care, sugera domnia sa, trebuie prezentate în fața Comisiei de specialitate a Parlamentului ungar, în contextul „pandemiei care ne însoțește de un an” și al schimbărilor „spre o nouă ordine mondială”.
Dincolo de provocarea economică – competiția globală pentru redistribuirea capacităților -, migrația, provocările din spațiul cibernetic (ca urmare a trecerii activității pe on-line), viitorul UE, nesoluționarea conflictelor din proximitatea UE – a șasea provocare prezentată, repetăm, în fața membrilor Comisiei de securitate națională a Parlamentului de la Budapesta și în prezența Directorului general al Serviciului ungar de informații externe (IH), aflat în subordinea Ministrului Afacerilor Externe și al Comerțului Exterior, Szijjártó Péter, este aproape halucinantă.
Iată cum sună aceasta: „A șasea provocare este reprezentată de incongruența dintre granițele statului ungar și cele ale națiunii maghiare, aspect ce ține de competența Comisiei de Securitate Națională”…. Și ministrul continuă: „Însă există din păcate țări unde, în miezul politicii de guvernare, se află instigarea împotriva maghiarilor, exercitarea de presiuni asupra comunităților maghiare. Fiecare maghiar este răspunzător pentru fiecare maghiar, aceasta este baza politicii naționale a guvernului ungar”.
Să reluăm: unul dintre cei mai importanți oficiali de la Budapesta, în speță ministrul de externe, afirmă public că una dintre amenințările Ungariei de azi – care, nu-i așa, va trebui contracarată! – este incongruența dintre granițe și populație. Și asta în 2021, în condițiile în care minorități maghiare se află inclusiv pe teritoriile unor state vecine membre UE și NATO. Ca să traducem și mai bine: un stat NATO sugerează, în fața Comisiei de Securitate Națională a Parlamentului de la Budapesta și a Directorului General al Serviciului de Informații unguresc, fără nicio reținere, că principala sa amenințare este modul cum sunt desenate hărțile celorlalte state, inclusiv a două state NATO (România și Slovacia)!
Pentru comparație, să încercăm să ne imaginăm că ministrul român de externe ar spune, în fața Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Parlamentul de la București, de față cu Directorul Serviciului de Informații Externe (SIE), că una dintre provocările majore de securitate ale României ar fi „incongruența dintre granițele statului român și cele ale națiunii române”. Cum ar suna o asemenea afirmație la Kiev, la Belgrad sau chiar la Chișinău? Dar la Bruxelles, Berlin sau la Washington?
Întrebări, evident, retorice, în cazul României. În cazul Ungariei, iată că toată lumea tace.
Să mai notăm, în treacăt, că, după expozeul ministrului, la capitolul întrebări, deputații unguri s-au arătat extrem de îngrijorați și iritați de rezultatul alegerilor parlamentare de la București.
Deputatul Ungar Peter (LMP), a cerut informare, ori de la serviciul secret IH ori de la MAECE, privind accederea în Parlamentul României, în urma alegerilor, a AUR, „un partid a cărui clasificare de anti-maghiar este un eufemism”. De asemenea, Molnar Zsolt (MSZP), a cerut de asemenea: informare cu privire la AUR; dacă unirea Republicii Moldova cu România poate încălca prevederi ale dreptului internațional; dacă există probleme ale AUR care „pot fi exploatate de partidele românești raționale sau UDMR pentru desființarea AUR, în conformitate cu legislația română sau cea europeană, demers în care să fie inclusă diplomația ungară și europarlamentarii ungari”.
Adică, după ce propriul ministru de externe vorbește explicit despre „incongruența dintre graniță și națiune” ca o probleme de securitate majoră a Ungariei, deputații de la Budapesta – într-o ipocrizie de proporții! – explodează că în Parlamentul României ar fi intrat un partid declarat unionist și considerat de ei anti-maghiar și pun problema desființării acestuia, inclusiv prin intervenții de la București, Budapesta sau Bruxelles.
Vorba filmului: O lume nebună, nebună, nebună…
Scăpare sau sfidare. Un ministru de externe pe care îl ia gura pe dinainte?
Foto: extras din document cu textul declarației Ministrului Szijjártó Péter legată de provocarea de securitate reprezentată de incongruența dintre granițele maghiare și națiunea maghiară.
Să revenim acum la chestiune, căci e fără precedent, și să încercăm să-i înțelegem premisele. Deci, un ministru de externe al Ungariei, țară UE și NATO, vecină a României, declară că „incongruența dintre granițele statului ungar și cele ale națiunii maghiare” este o provocare de securitate majoră pentru Ungaria. Dincolo de false pudori, probabil că mulți dintre cei care citesc aceste rânduri ar spune că, în lumina evoluțiilor din Ungaria din ultimii ani, nu e nimic nou aici, e previzibil din partea reprezentantului unui regim care, pe diferite căi, a mai sugerat aceste lucruri. Și că, oricum, la Budapesta așa se gândește!
Așa o fi, însă aici e altceva. Una e să o gândești, alta este să o spui (aproape) public, fără perdea și fără nicio remușcare.
Ce explicații pot să fie?
Prima e de context. În respectiva zi, ministrul ungar urma să aibă, comasate, mai multe ședințe, în cadrul aceleiași Comisii, cu statut diferit, prima deschisă, urmată de încă două ședințe închise (în care urma să fie prezentată o informare privind activitatea serviciului de informații externe IH din semestrul I/2020 și una cu privire la activitatea de autorizare a comerțului exterior de tehnică militară și la rulajul comercial extern de tehnică militară).
E posibil ca, în timpul prezentării, Szijjártó Péter să fi confundat audiența și nivelul de discreție, adică a confundat statutul ședințelor. Chestiunea e sugerată și de ezitările ministrului, după cum relatează chiar și procesul verbal al ședinței. Astfel, atunci când s-a referit în prezentarea sa la activitatea serviciului de informații IH, consemnarea este următoarea: „Vă pot spune că pe parcursul anului trecut, IH și-a adus un aport semnificativ în procesul decizional al guvernului. Dacă-mi este permis să amintesc cifre, sper că acestea nu reprezintă secrete… (se uită spre Bunford Zolt [Directorul general al IH, n.n.]) – nu știi încă… – până acum au fost întocmite 737 de materiale de informare”.
Pasajul sugerează – dincolo de o ironie directă, dacă nu chiar arogantă, la adresa Directorului general al IH, prin acel „nu știi încă” – o posibilă confuzie pe care ar fi putut-o face ministrul între cele două niveluri ale ședințelor, cum sugeram mai sus, de aici și libertatea lui de a declara, răspicat, într-o ședință a Comisiei de Securitate Națională din cadrul Parlamentului ungar că „incongruența dintre granițele statului ungar și cele ale națiunii maghiare” reprezintă o provocare de securitate pentru Ungaria.
Asta, în cazul fericit. Adică a spus, într-un cadru neadecvat, cu voce tare, ceea ce – oricum! – gândește!
În celălalt caz, mult mai probabil, nu e vorba despre nicio confuzie. Nu e vorba despre scăpare, ci despre sfidare. Este semnul că, acolo, la Budapesta, nici măcar aparențele nu mai contează, regimul Orban nu se mai sinchisește nici măcar să mai pretindă că e altfel decât o gândește… Chestiunea e confirmată zilele acestea de cazul recent de la Ministerul Agriculturii, scandalos și el prin lipsa de orice scrupule, în care miniștrii de la Budapesta trimit secretarilor de stat de la București scrisori în maghiară (!), folosesc fără să clipească în comunicări oficiale sintagma „Ținutul Secuiesc” (!), iar oficialii români răspund de urgență la ordinele venite de la Budapesta…
De ce o fac oficialii români? Din lipsă de memorie sau ignoranță instituţională? Din lașitate sau frica de a-şi asuma un răspuns pe măsura sfidării Budapestei? Toate la un loc?
Oricare ar fi răspunsul, e grav și vinovat.
Și fără precedent.
Relativizarea Occidentului, mutarea centrelor de putere și oficializarea revizionismului
Foto: Miniștrii de Externe ai Ungariei, Szijjártó Péter (stânga) și României, Bogdan Aurescu (dreapta).
Imunizarea cu vaccinul rusesc Sputnik a Ministrului ungar de externe, Szijjártó Péter, e un bun prilej de a relua mize vechi în haine noi. Gestul are o semnificație amplă și la nivel strategic euro-atlantic, dar și la nivelul relațiilor bilaterale România-Ungaria.
- Vaccinarea triadei puterii de la Budapesta cu vaccinuri chinezești, respectiv rusești, transmite un semnal unic. O țară UE și NATO relativizează, fără să tresară, centrele de putere, sfidând Occidentul din care pretinde că face parte. China și Rusia sunt asumate la cel mai înalt nivel, transmițând publicului intern și extern mesajul că diferențele nu sunt atât de mari, că poți să „fii cu noi”, fără să mai „fii ca noi”. Este o victorie diplomatică a Rusiei și a Chinei, un moment în care Vestul și Estul se întretaie și se relativizează periculos, la doi pași de România.
- Genealogia politică a domnului Szijjártó Péter, mai ales în ceea ce privește România, nu este deloc liniștitoare. Afișarea lui emfatică cu vaccinul Sputnik nu face, dincolo de sfidare, decât să transmită mesajul că vechii tovarăși de drum – Rusia și Ungaria – rămân împreună în această regiune, fie că este vorba despre Ucraina, Republica Moldova sau, în primul rând, de România.
- Ce s-a întâmplat la acea ședință din Parlamentul de la Budapesta, unde s-a spus răspicat și fără perdea că actualele frontiere sunt o provocare de securitate pentru Ungaria, este fără precedent. Că a fost o scăpare sau o sfidare, contează mai puțin. Lucrurile nu pot rămâne așa, iar dacă Bucureștiul tace în continuare, într-o stupidă și neînțeleaptă politică de „appeasement”, riscă să ducă conflictul prea departe și să amâne prea mult reacția. Cu cât amână mai mult o reacție, cu atât aceasta va trebui să fie mai dură în momentul în care va veni! Și asta nu e bine, de aceea dez-escaladarea și reacția de atenționare, clarificare și corecție trebuie să vină urgent (despre proiectul Ungariei și ineficienta politică de „appeasement” a României aici, aici și aici). Ca să parafrazăm vorbele ministrului de externe de la Budapesta, tăcerea și amânările Bucureștiului de a opri escaladarea Budapestei riscă să devină amenințare de securitate regională.
- Îşi mai aminteşte cineva de faimoasa declaraţie din anii 90 a guvernului Ungariei, a aşa-numitului „guvern de istorici” de la Budapesta, în care premierul Antall se identifica drept „premierul a 15 milioane de unguri”? La vremea respectivă, mesajul a stârnit reacţii furioase la București. Atunci, defensiv, premierul ungar a retractat și a făcut un pas înapoi – „am spus că sunt premierul, în spirit, a 15 milioane de unguri”. Ce vremuri! Acum, oficialii maghiari spun asta cotidian, fără să le tresară niciun muşchi, şi fără să aibă vreo teamă de consecinţe. În anii 90, România nu era nici membru NATO, nici al UE, economia era devastată, iar PIB-ul slăbănog. Astăzi suntem euro-atlantici, avem și PIB, și mușchi, dar nu mai știm ce să facem cu ei…
- Cu ceva vreme în urmă, vorbeam la LARICS despre de-suveranizarea României în Transilvania. Astăzi, e mai grav decât atât. Escaladarea de la Budapesta și cazul recent de la Ministerul Agriculturii, ne sugerează că, de fapt, de-suveranizarea României se petrece… în București, sub tăcerea complice a autorităţilor române.
În loc de încheiere. Tăcerea mieilor?
Sub aceste auspicii îşi vor începe oficialii români discuţiile în cadrul Comisiei mixte economice interguvernamentale ce urmează a se desfăşura la Budapesta în perioada 8-9 aprilie.
Ce putem spera, în acest context de turpitudini morale, cedări neverosimile și lașități fără precedent?
Doar că Ministrul român al Economiei este și mai curajos și mai bine pregătit decât Ministrul român al Agriculturii pentru a face faţă presiunilor revizioniste fără precedent ale unui Szijjártó Péter şi ale unui guvern Fidesz incontrolabil, din ce în ce mai dispus să încalce orice normă europeană, inclusiv a suveranităţii statelor vecine – unele dintre acestea membre ale aceleiaşi alianţe militare, NATO.
Nădăjduim că Ministrul român al Economiei e pregătit inclusiv în cazul în care eforturile sale vor fi sabotate de unii membri ai delegaţiei române şi e suficient de înţelept să nu muşte momelile întinse, sârguincios, de echipa proaspătului imunizat cu vaccinul rusesc Sputnik – Ministrul de Externe și al Comerțului Exterior, Szijjártó Péter.
*Dan Dungaciu este membru în Consiliul de Experți LARICS.