2017-05-03

Templul se dărâmă cu uneltele făurite în interiorul său!

Acad. Victor Voicu*

Acad Victor Voicu

 

Laboratorul pentru Analiza Războiului Informaţional şi Comunicare Strategică (LARICS) este o reuşită a Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române. Felicitări prof. Dan Dungaciu şi tuturor colegilor şi colaboratorilor săi pentru această realizare, necesară şi simbolică pentru vremurile noastre.

Într-o lume în care predomină delăsarea şi indiferenţa faţă de problemele cronice ale societăţii româneşti, identificate sau nu, apariţia unei astfel de structuri în cadrul unui institut al Academiei Române este un semnal pentru redresarea speranţelor în luciditatea noastră. Lumea, Europa şi la fel ţara noastră nu străbat o perioadă în care optimismul şi siguranţa pe termen mediu şi lung par a fi certitudini. Agresivitatea manifestată de către unii dintre vecinii noştri pune în pericol potenţial atât România cât şi, nu în mai mică măsură, proiectul generos al Uniunii Europene.

Am fi prea naivi – şi nu suntem! – să credem că aceşti vecini nu doresc, cu ardoare, dezintegrarea Uniunii Europene, pentru a-şi atinge scopurile politice şi de expansiune. Chiar dacă, în primitivismul lor, aceşti vecini, mă refer la Rusia lui Putin, recurg, conform unei tradiţii istorice, la ameninţări armate, fără decenţă, măcar diplomatică, nu acesta este pericolul cel mai mare. O propagandă disimulată, bine organizată şi cu dispersie şi acoperire europeană şi mondială, manipulează mase mari de cetăţeni cu informaţii false, defăimări, propagandă privind măreţia lui Putin, susţinerea unor anumite candidaturi la conducerea statelor europene sau chiar mai mult decât atât!

LARICS a identificat şi analizat armata de trolli a Federaţiei Ruse sau armata de trolli a Kremlinului. Investiţiile pentru plata jurnaliştilor, bloggerilor, comentatorilor online aserviţi propagandei pro Putin, antioccidentale, anti UE, anti NATO, ajung la 5-7 miliarde de dolari. Există investigaţii jurnalistice relevante asupra acestui tip de activitate pro Kremlin, coordonate de Serviciul Federal de Securitate din Rusia (FSB), date publicate şi de The Guardian în 2015. Date ample sunt publicate de LARICS sub semnătura Elenei Onu în Adevărul.Ro. Manipularea opiniei publice prin mesaje online, articole, comentarii, filme, mesaje diverse vizează orice domeniu de interes naţional din România. Utilizarea frazelor şablon şi repetarea perseverentă a acestora au ca scop „modelarea” percepţiei opiniei publice, de exemplu, referitor la conflictul din Ucraina. Publicarea unui raport relevant de către Institutul Afacerilor Internaţionale din Finlanda, intitulat „Ceaţa minciunii. Strategia rusească a minciunii în conflictul din Ucraina”, a demonstrat printre altele promovarea unor teze ideologice caracteristice perioadei sovietice. Evident că procesul este extrem de periculos pentru manipularea generaţiilor tinere, fără experienţa directă a propagandei comuniste, deosebit de penetrantă.

Există o agresivitate evidentă împotriva opiniilor diverse, a liberei exprimări. Să nu uităm reacţiile unor pseudolideri de opinie faţă de Apelul academicienilor. Am comis, după părerea lor, un delict de opinie, deşi, pe multe canale ale mass-mediei, problemele grave cu care se confruntă societatea românească sunt adesea prezentate realist şi fără escamotare. La nivel european şi naţional este o fraudă dacă ai opinii despre LGBT, familie sau migraţie, altele decât cele acceptate de corectitudinea politică. Eşti tratat drept antioccidental, antidemocratic. Se încearcă cu perseverenţă impunerea dominaţiei minorităţii, indiferent de tipul sau relevanţa sa. Inclusiv a minorităţilor etnice. Statutul Ţinutului Secuiesc a apărut în Monitorul Oficial… Se impune nu egalitate, ci dominaţia minorităţii şi supunerea majorităţii.

Într-una din analizele LARICS se abordează acest subiect. Printre altele, autorul, George Scarlat, demonstrează că serviciile de comunicare şi birourile de presă nu fac analize de fond, iar România este vulnerabilă în faţa războaielor informaţionale. Relevantă este lipsa de discernământ a presei româneşti şi comportamentul de amplificator al campaniilor antiromâneşti. Autorul menţionat analizează şi provincialismul presei, inclusiv al politicienilor români, vizând infailibilitatea presei occidentale. Foarte relevant este „războiul identitar” din Republica Moldova, caracterizat de câteva sintagme şi confuzii deliberate. Recensământul din Moldova a scos în evidenţă faptul că la rubrica „naţionalitate” scrie „Republica Moldova”. A apărut sintagma „naţiune civică”, utilizată de politicieni şi lideri de opinie din Republica Moldova, eludând faptul că „Republica Moldova” a apărut în numele unor determinante identitare, în primul rând limba română! Adică revendicări etnice, nu civice, după cum subliniază autorul articolului, Dan Dungaciu. Devine ilariantă manipularea înscrisă pe un afiş: „Noi vorbim limba moldovenească”. O fi mesajul convingător pentru cineva? Dan Dungaciu citează „teorema lui Thomas”: un fapt fals, perceput ca real, devine real prin consecinţe.

Referitor la protestele din Piaţa Victoriei, mass-media rusească, preluând mesajul scurt al Ministerului Afacerilor Externe rusesc, a dezvoltat ţintele care să ilustreze „Ce se întâmplă în ţara care visa să se unească cu ţara vecină, Moldova”. Temele identificate au fost printre altele: violenţa protestelor, dezbinarea ţării, maidanul românesc, situaţia economică, sentimentele antiruseşti, Uniunea Europeană nu ajută România, NATO şi România, MAE rus despre pericolul reprezentat de România. Este evidentă discrepanţa vădită dintre realitatea evenimentelor şi mesajele propagandei ruseşti.

Proiectul propagandistic „Moldova nu e România”, prezentat relevant de George Damian, deşi are multe stângăcii, ne atrage atenţia prin agresivitatea lui antiromânească. Printre altele, insistă că Republica Moldova este asediată de România…. Exemplele sunt numeroase, dar asta nu-i singura problemă de identificat. Rusia dezvoltă o propagandă amplă, intensă, pe multiple canale.

Desigur, trebuie combătută, dar nu oricum. Noi, Academia Română, şi Institutul am înfiinţat o structură competentă capabilă să identifice şi să actioneze. Se admite că eficienţa propagandei antiromâneşti şi nu numai este corelată cu crizele de încredere în instituţii şi în valorile societăţii româneşti. Acest tip de criză se manifestă evident şi la alte niveluri (Europa, USA etc). Neîncrederea din interior, cultivată, este cea care subminează societatea românească şi creşte eficienţa propagandei antiromâneşti. Neîncrederea şi bagatelizarea valorilor româneşti sunt arme eficiente pe termen mediu! Este dificil să nu-mi revină în minte adevărul biblic că templul se dărâmă cu uneltele făurite în interiorul său! Sau Imnul nostru naţional: Deşteaptă-te române/ Din somnul cel de moarte/ În care te-adânciră/ Barbarii de tirani. Un distins om de cultură, scriitorul Florentin Popescu, scria, în revista Sud: „mă întreb dacă barbarii de tirani sunt numai din afara ţării, sau şi alţii, din interiorul ei…”

O analiză foarte interesantă este cea a lui Cristian Barna şi Cosmin Dugan, în sfera mecanismelor neuropsihice ale manipulării populaţiei prin mijloace foarte diverse, de la zvonuri până la zona medicală, substanţe psihotrope, manipulare motivatională prin bani, recompense, şantaj, ideologie, privilegii economice şi/sau politice etc. Utilizarea „rebelilor” naţionali, dificil de distins de mercenari, delicvenţi, psihopaţi etc., face din neuroştiinţă un domeniu de interes militar, a cărui dezvoltare ar putea fi o ţintă potenţială vizând războaiele hibride.

Aş vrea să sugerez, deci, că ar trebui să luăm în considerare şi războiul hibrid din interior, al românilor cu românii. Aş vrea să enunţ câteva aspecte care sunt comentate şi în mass-media, fără prea mare relevanţă, fiind uşor trecute în plan secundar de către evenimentele politice. În esenţă, relev campaniile de presă şi pe internet împotriva: Bisericii Ortodoxe Române, Academiei Române, familiei tradiţionale, împotriva valorilor româneşti, oamenilor de cultură, scriitori, fie din trecut, fie în viaţă, împotriva medicinii româneşti, finalmente, împotriva identităţii naţionale (aşa cum au fost reacţiile de o agresivitate neaşteptată împotriva Apelului a peste 100 de academicieni).

foto material Voicu

Se pune problema: sunt aceste companii agresive spontane sau sunt declanşate conform unor pregătiri prealabile? Ce-i mână pe ei (pe organizatori) în această luptă? Înainte de a aborda sumar problemele sugerate mai sus, aş vrea să evoc reacţiile responsabile şi elegante a unor mari oameni de cultură în diverse publicaţii.

Foarte relevante ca reacţie la campaniile respective mi se par discursul doamnei Ana Blandiana la Universitatea Babeş-Bolyai, articolele lui Paul Ghiţiu, prof. Mircea Martin, articolele din Contemporanul ale doamnelor şi domnilor Theodor Codreanu, Mircea Platon, Magda Ursache, Horia Pătraşcu şi Bogdan Creţu. Sau „Vânătoarea de oameni mari” din volumul Acasă-n exil de Aura Christi, redactorul-şef al revistei Contemporanul – ideea europeană.

Citez din Theodor Codreanu: „Vine acum, Nicolae Breban şi ne pune în faţă o nouă construcţie românească, abordând aceeaşi temă eliadescă din 1953, cu o forţă epică şi filosofică excepţionale. De ce o face tocmai acum, când elitele româneşti, îndoctrinate political correctness sunt convinse că, de un sfert de veac încoace, România trăieşte în paradisul libertăţilor democratice? Din simplul motiv că, la vedere, în profida orbului găinilor boierilor minţii, se arată că România a rămas tot ilău, că nu a avut loc nicio răsturnare revoluţionară şi că ţara a trecut sub loviturile îndulcite ale unui duşman/ciocan invizibil, globalist, de o mie de ori mai viclean şi mai necruţător decât monstrul bolşevic. Dar un simpton înfiorător: după Siria, România este ţara de pe glob la care s-a produs cel mai mare exod de populaţie, de peste patru milioane de loviţi.”

Am văzut într-o sinteză privind o companie de manipulare psihologică cu diferite ţinte (influenţarea alegerilor, favorizarea Brexit-ului şi alte evenimente cu impact major), experimentul tânărului Michael Kosinski, specialist în psihometrie, care a elaborat o aplicaţie pe Facebook, „My personality”, în care utilizatorii sunt puşi să completeze chestionare psihometrice vizând particularităţile psihocomportamentale proprii. Spre surpriza autorului, milioane de oameni şi-au dezvăluit particularitătile şi convingerile cele mai intime. Modelul s-a perfectionat, permiţând preziceri ale comportamentelor prin simulări. De fapt, rezulta că se inventase un motor de căutare a oamenilor! De asta se ocupă compania „Cambridge Analytica”, condusă de Alexandru Kogan (Dr.Spectre). Facebook-ul s-a dovedit o mină de aur!

Am căutat să sugerez câteva aspecte din ceea ce ne preocupă privind societatea românească, dusă într-o zonă fără ţel, pe termen mediu şi lung. Această lipsă de proiect, fără repere, fără valori, stare generată, indusă, nu întâmplător, ar trebui să ne îngrijoreze. Analizele etiologice asupra mobilurilor socio-morale şi mecanismelor disimulate, insidioase şi perseverente, pe termene de una-două generaţii, sunt dezastruoase pentru un popor. Testul făcut de Academia Română, recent, evidenţiază că ceea ce părea imposibil în urmă cu 25 de ani, ca tip de reacţie agresivă la exprimarea unor opinii privind realităţi grave ale societătii româneşti, a fost posibil acum. Prin similitudine, evoc alt episod. Dan Dungaciu şi Petrişor Peiu se întrebau într-o analiză recentă dacă ar mai fi posibilă, azi, acţiunea Basarabiei din urmă cu circa 99 de ani, la 27 martie 1918, de a face primul pas, încheiat cu momentul istoric strălucit şi unic de la 1 Decembrie 1918 – Marea Unire?

Desigur, încă un motiv de profundă reflecţie.

 

*Acad. Victor Voicu este Secretarul General al Academiei Române. Textul a fost prezentat în deschiderea conferinței de lansare a LARICS din Aula Academiei Române, 26 aprilie 2017.