Sursa Europol.
Au trecut zilele de 1 și 8 martie, iar atenția asupra femeilor din societate se va muta. Și problemele din societate cu care se confruntă acestea vor continua să fie subiecte tabu sau subiecte marginale atât pentru o parte din clasa politică, dar și pentru cercetători sau diferiți factori de decizie. În plus, ideologizarea acută a subiectelor despre drepturile femeilor din societate se va asigura că unele dintre cele mai presante și adevărate probleme ale femeilor din societățile noastre nu vor fi abordate în mod corespunzător, nici vorbă să fie rezolvate, în schimb se va încerca în continuare capitalizarea pe seama femeilor din punct de vedere ideologic de către diferite organizații extremiste de stânga.
Așadar, ne vedem obligați să abordăm în această analiză două dintre cele mai dramatice și nocive fenomene din societatea noastră, și anume sclavia modernă și traficul de persoane, ambele fenomene cu impact major asupra femeilor. De auzit, desigur că am auzit cu toții de ele, dar poate nu realizăm cu adevărat extensia fenomenelor și cât de nocive sunt acestea într-adevăr, atât pentru victime, cât și pentru societate ca întreg.
Sclavia modernă în lume
Sclavia modernă, traficul de persoane și exploatarea lor sunt unele dintre molimele societății noastre actuale la nivel mondial, iată, unele rapoarte arătând că astăzi există mai mulți sclavi în lume decât au existat în orice alt moment al istoriei omenirii. Dacă traficul transatlantic de sclavi din Africa se presupune că a însumat în jur de 13 milioane de oameni între secolele 15-19, așadar timp de 400 de ani, în 2018 se presupunea că existau în lume într-o formă de sclavie 40,3 milioane de oameni. Așadar, de 3 ori mai mulți sclavi astăzi decât au fost traficați din Africa timp de 400 de ani.
Această realitate izbitoare ar trebui să ne dea de gândit și să fie printre prioritățile oricăror abordări societale de securitate. Pentru că deplângem pe bună dreptate sclavia secolelor trecute, îi închinăm întregi memoriale, editoriale, cercetări, mișcări sociale, volume etc., multe exploatate în mod rușinos (și) în scopuri ideologice, în schimb cu toții tăcem pe tema sclaviei moderne care este, în privința numărului uriaș de oameni în suferință, cu mult peste cea din trecut. În 2021 se presupuneau ca fiind într-o formă de sclavie modernă 49,6 milioane de oameni (p. 2), deci avem o creștere substanțială față de 2018.
Așadar, cu toate aceste numere uriașe în calcul, acești sclavi moderni parcă nu există așa pe cât ar trebui pentru strategiile naționale nu numai din România, ci de peste tot din lume. Avem peste tot în lume strategii naționale, comunitare, regionale, globale, care pretind că luptă pentru cetățeni, însă nici măcar una nu se apropie de voința politică și mijloacele pentru a opri acest fenomen, măcar pe vreun plan național sau regional, nu mai vorbim global. Iar în România, cetățenii români sunt, din păcate, unii dintre cei mai grav afectați de acest fenomen.
Problema traficului
Dacă România este un stat din care provin mulți sclavi moderni, vina este totuși împărțită cu a statelor în special din vestul Europei care oferă cerere pentru astfel de sclavi, după cum o arată Raportul Departamentului de Stat al SUA pe tema traficului de persoane în 2022 din România: „România rămâne o țară-sursă primară pentru traficul de victime exploatate sexual și prin muncă în Europa. Marea majoritate a victimelor identificate în 2021 (77%) sunt victime traficate pentru sex. (…) femei și copii din România traficați pentru sex în România și alte țări europene, incluzând Cehia, Finlanda, Franța, Spania și Marea Britanie.”
Așadar, dacă pe multiple statistici România apare ca o țară-sursă de sclavi, iată și țările unde se cer acești sclavi enumerate mai sus, dar văzute și pe regiuni mai jos în funcție de profiturile generate de munca forțată (unde intră și exploatarea sexuală) în 2014. Un raport întreg pe această temă, publicat la sfârșitul anului trecut, poate fi citit aici, unde se spune că „Munca forțată este o îngrijorare indiferent de bunăstarea unei țări. Mai mult de jumătate din toate cazurile de muncă forțată există în state cu venit mijlociu spre ridicat ori în state cu venit ridicat.” Așadar, revenim la ceea ce am spus mai sus: nu numai în România, ci nicăieri în lume nu se iau destule măsuri pentru a eradica acest rușinos fenomen al societăților noastre moderne – sclavia. Astfel că nici nu mai vorbim despre traficul de persoane din Rusia, Ucraina, Republica Moldova, Belarus, Asia și Africa.

Sursa: International Labour Organization
Iată și ponderea profiturilor din exploatarea sexuală față de alte forme de muncă forțată:

Sursa: International Labour Organization
De exemplu, în Germania, în 2020, iată că România a fost prima țară de origine din punctul de vedere al numărului de victime ale traficului de persoane. Dar situația este aceeași în mai multe țări.

Sursa: Global Report on Trafficking in Persons 2022
Dimensiunea societală a securității
Atunci când vorbim despre securitatea națională și despre amenințările, riscurile și vulnerabilitățile la adresa ei, de multe ori uităm sau neglijăm dimensiunea societală. Sigur, cea militară, politică, economică, chiar ecologică sau de alte forme ies în evidență mult mai bine, pot fi ușor punctate prin cifre, prin sume sau prin acțiuni concrete, imediate, pe termen scurt și mediu.
Lucrurile sunt mult mai dificile atunci când vorbim despre dimensiunea societală. Pentru că aici lucrurile se petrec în timp, durează mai mult până când anumite tendințe se maturizează în ceva concret, lucrurile trebuie observate, evaluate și, foarte important, corect interpretate pe o lungă perioadă de timp. Nici nu mai vorbim și de faptul că trebuie să existe și voință politică să fie și corect abordate, atunci când se identifică probleme. Din păcate, nu numai în România, ci și în alte state mult mai avansate din unele puncte de vedere, dimensiunea societală a securității naționale suferă de pe urma cel puțin unuia dintre procesele de mai sus. Iar primul care ne vine în minte este interpretarea corectă a unor evoluții societale, interpretare care în multe societăți este profund ideologizată și, astfel, lipsită întru totul de obiectivitatea necesară observării și abordării corecte a problemelor unei societăți.
Dar atunci când ceva afectează dimensiunea societală a securității naționale, le afectează în mod direct sau indirect și pe toate celelalte. Pe termen mediu și lung, într-adevăr, ele sunt lucruri care pot fi mai greu de văzut, dar sunt cu atât mai periculoase, pentru că de multe ori devin evidente abia când este prea târziu.
În această analiză am abordat fenomenul traficului de persoane și al sclaviei dintr-o perspectivă societală a securității naționale sau, mai bine zis, de riscuri, vulnerabilități sau amenințări la adresa securității naționale. Pentru că, atunci când ai amenințări directe ale unor grupări la adresa securității unui mare număr de cetățeni, atunci când ai un mare număr de cetățeni traficați în calitate de sclavi, atunci când aceste grupări operează aproape nestingherite de zeci de ani cu ajutorul multor elemente din aparatul administrativ, poate chiar legislativ, instituțional la diferite niveluri ale țării, atunci nu poți să spui că acest fenomen nu este o problemă de securitate națională.
Ba dimpotrivă, este o problemă de securitate națională pe cel puțin două planuri:
- pe plan cetățenesc, personal, pentru multe zeci de mii de cetățeni traficați, exploatați ca sclavi în plină „epocă a libertății”, pentru ei și familiile lor;
- pe plan instituțional, prin vulnerabilitățile și riscurile la adresa securității naționale reprezentat de grupări criminale bine organizate cu ramificații în interiorul aparatului instituțional, corupție, trafic de influență. Pentru că acolo unde ai astfel de elemente în propriul aparat instituțional, cum poți să te aștepți ca astfel de elemente criminale să urmărească interesul național al statului pe ai căror cetățeni îi tranzacționează ca pe sclavi? Cum poți să te aștepți ca astfel de elemente să nu trădeze interesele naționale cu prima ocazie ce li se prezintă (voluntar ori prin șantajele la care se expun prin colaborarea cu grupări criminale)?
Iată, așadar, doar două motive pentru ca acest fenomen al sclaviei moderne, al traficului de persoane să fie privit ca o problemă de securitate națională. Cele două motive prezentate mai sus nu reprezintă ele însele o rațiune ca acest fenomen să reprezinte o problemă de securitate națională pentru orice stat, dar ceea ce face ca aceasta să fie situația în România este scara aproape nemaiîntâlnită în Europa a acestei exploatări, traficări a propriilor cetățeni. Așadar, al treilea și cel mai important motiv pentru ca acest fenomen să fie considerat o problemă de securitate națională este magnitudinea lui. Atât magnitudinea traficului, a persoanelor exploatate, cât și magnitudinea infiltrării grupărilor criminale de trafic uman în instituțiile statului.
1. Magnitudinea traficului și a sclaviei moderne. Dar să dăm pentru început câteva cifre care vorbesc despre magnitudinea sclaviei și traficului de persoane, numărul uriaș de persoane din România (în special femei și copii) care au fost traficați. Cifrele estimate sunt înspăimântătoare pentru orice stat și ne-am fi așteptat ca până acum cineva să se sesizeze și să avem printre priorități o adevărată strategie națională de eradicare a acestui fenomen. Pentru că este dramatic.
Iată o hartă a estimării prevalenței sclaviei moderne în România de pe site-ul Global Slavery Index. Ca să ne facem o idee despre cât de gravă este situația, iată: aproape 100.000 dintre compatrioții noștri se presupune că trăiau într-o formă de sclavie în țara noastră în 2018. După 2 ani de pandemie, de tot felul de crize, probabil că nu ne-am înșela dacă am presupune că lucrurile s-au înrăutățit.

Sursa: Global Slavery Index
Cu alte cuvinte, iată, între 4 și 5 persoane în sclavie la mia de locuitori în România. Ceea ce înseamnă, pentru un oraș ca Bucureștiul cu o populație în jur de 1,71 milioane de locuitori, aproape 7.500 de sclavi care trăiesc printre noi, pe lângă noi, ignorați probabil de toată lumea. Iar dintre acești sclavi moderni, statisticile arată că aproape trei sferturi sunt fete sau femei. Nu mai intră aici în calcul și zecile de mii de cetățeni traficați ca sclavi în afara țării.
La fel de îngrijorător este răspunsul autorităților la sclavia modernă, un singur „B” pe această scară în 2018.
În privința traficului de persoane în scopul exploatării sexuale, iată care era situația în Europa în anul 2020, cu România pe locul 2, după Franța:

Sursa: Eurostat
Dar trebuie să reamintim, aceasta este doar situația victimelor identificate într-un an, realitatea este mult mai gravă, pentru că vasta majoritate a victimelor rămân neidentificate ca atare, după cum arată o analiză britanică mai jos. Aceasta este și principala rațiune din spatele acestui flagel trecut cu vederea în toată Europa (nici nu mai vorbim despre situația victimelor din state din Asia, Africa, Oceania sau Americi). O mare parte dintre aceste victime ale sclaviei și traficului sunt de lângă noi, printre noi, totuși invizibile și ignorate. Dacă această sclavie modernă nu este o adevărată plagă societală, o adevărată problemă pentru o societate, de oriunde ar fi ea, atunci nu știm ce altceva ar putea fi. Este de fapt o plagă pentru toată lumea noastră modernă.
2. Magnitudinea infiltrării grupărilor criminale în instituții. Această dimensiune este cel mai greu de estimat. Sigur că atâta timp cât nu o investighezi, nu ai cum să îi știi dimensiunile exacte. Dar de ce nu ai vrea să o investighezi? Iată o întrebare bună. Probabil pentru că nu există voință politică și posibil și pentru că nu se dorește a deranja anumite personaje sau grupuri. Sau pentru că nu ar oferi destul capital politic.
Pe același portal menționat mai sus, Global Slavery Index, iată că se spune ceea ce susținem și noi: „Corupția continuă să fie un impediment serios în calea oricăror răspunsuri eficiente la sclavia modernă. Aproape fiecare țară din Indexul Global al Sclaviei are corupție criminalizată, incluzând mituirea oficialilor, cu toate acestea 68 de țări au întreprins investigații limitate, dacă au făcut-o, în privința unor acuzații de complicitate guvernamentală la cazuri de sclavie modernă.”
Același lucru referitor la infiltrarea grupărilor criminale în instituții reiese și din Raportul Departamentului de Stat al SUA pe tema traficului de persoane în 2022 din România: „Persistentă, complicitatea oficialilor de nivel inferior în infracțiuni de trafic de persoane a rămas o îngrijorare semnificativă, subminând acțiunile de aplicare a legii. Eforturile guvernamentale de a investiga, de a urmări în justiție și de a condamna presupuși oficiali complici au rămas inadecvate.”
Într-o altă analiză RFI România pe subiect se spune explicit că „o rețea de trafic nu poate exista fără tăinuirea și complicitatea autorităților.”
Iar în privința măsurilor luate de autorități împotriva sclaviei moderne, iată în ce companie „selectă” se afla România în 2018, în urma unor țări ca Senegal, Sierra Leone, Nigeria, India, Guatemala, Bangladesh sau Tunisia.

Sursa: Global Slavery Index, Tabel 1
Trebuie menționat totuși că același Raport al Departamentului de Stat al SUA citat mai devreme observă eforturi mai mari din partea României de a combate multiplele dimensiuni ale acestui fenomen al traficului de persoane în ultima vreme.
Exemple. Nu vrem să insistăm prea mult asupra acestor aspecte ce țin mai mult de dimensiuni ale unor altfel de analize, dar vom da doar câteva exemple extrem de mediatizate care au arătat gradul de indiferență/complicitate al unor reprezentanți ale unor autorități referitor la acest fenomen dramatic. Pentru că aici, la acest fenomen, după cum am arătat chiar dintru început, indiferența și complicitatea merg mână în mână.
Italia. Despre miile de femei din România exploatate prin muncă și sexual în Sicilia au scris mai mult ziarele străine. Se vorbea despre 7.500 de femei care trăiesc și muncesc în condiții de sclavie doar în regiunea Ragusa, dintre care majoritatea românce. Periodic apărea câte un reportaj în presa din străinătate, iar întotdeauna atât autoritățile din România, cât și „societatea civilă” care teoretic apăra drepturile femeilor erau luate prin surprindere de aceeași situație, mereu semnalată din afara României.
Răspunsurile și interesul autorităților italiene și române au fost conjuncturale și doar în contextul dezvăluirilor din presă, după ce lucrurile se linișteau și atenția opiniei publice trecea la un alt subiect, la fel treceau și politicile autorităților din Italia și România. Dar mărturii dramatice despre starea de sclavie a atât de multor cetățeni români din Sicilia se pot citi aici în 2014, aici în 2017 sau o cercetare cu detalii la fel de dramatice este disponibilă aici în Revista Anti Trafficking Review.
Situația femeilor românce din Sicilia este foarte puțin probabil să se fi schimbat semnificativ, iată un exemplu dramatic de ucidere a unei muncitoare românce aici de curând, în decembrie 2022. Așadar, cel mai probabil, sclavia a mii de românce din Sicilia a continuat nestingherită. Probabil vom afla din nou despre drama de acolo din vreun jurnal din Marea Britanie sau Italia.
Caracal. Despre acest caz arhi-cunoscut s-a scris foarte mult, iar implicațiile lui cu lumea politică, instituțională, din care nu s-a găsit până acum niciun vinovat, a generat foarte multă frustrare, teamă și insecuritate în societatea din România. Nu mai vorbim despre cea din Caracal. Despre acest caz s-a scris pe larg și în presa internațională. Ca și rezultate, nimic, aproape niciun cuvânt, cu siguranță nicio destructurare de rețea sau încarcerare semnificativă. Niciun scaun de oficial nu s-a clătinat. Establishment-ul crimei organizate, al traficului de persoane, nici nu a clipit. Ceea ce indică într-adevăr dimensiune și ramificațiile uriașe ale problemei.
Târgoviște. Despre trafic de minori din instituțiile care ar trebui să îi protejeze, despre legăturile traficanților cu lumea politică și diverși reprezentanți locali ai statului aflăm și dintr-un articol de aici din 2017. Despre un alt caz dramatic al unei fete dintr-un centru de plasament din Târgoviște aflăm de aici. Din nou avem legături între reprezentanți ai instituțiilor statului care ar trebui să protejeze copiii și femeile și chiar abuzurile asupra lor.
Marea Britanie. În privința criminalității referitoare la traficul de persoane și exploatarea sexuală, se spune într-un reportaj aici că majoritatea victimelor sunt din România. Cristina Huddleston, directorul operațiunilor din Europa ale unei organizații caritabile care luptă împotriva traficului de persoane, Justice and Care, spune ceea ce încercam și noi să scoatem în evidență: „Statisticile despre sclavie nu oglindesc realitatea traficului de persoane exploatate sexual din Marea Britanie. Am lucrat cu peste 600 de victime de 24 de naționalități diferite, dar vasta majoritate a femeilor pe care le găsim în case de toleranță legate de crima organizată și exploatarea sexuală sunt românce. Cu toate acestea, femeile din România sunt neîncrezătoare să se ducă la poliție și cele care totuși depun plângeri în cele din urmă rareori ajung la NRM, așa încât ele nu sunt niciodată contorizate drept victime.” (NRM – National Referral Mechanism, o platformă care identifică victimele sclaviei moderne).
Mai mult, 75% dintre victimele exploatate sexual în 81 de case de toleranță din Northumbria erau tot din România, reiese din același articol. Tot aici se arată cum între 2016-2018 în raziile din 156 de case de toleranță din Leicester, tot Marea Britanie, 86% dintre femei erau din România! Cum se potrivesc aceste cifre cu cele „oficiale” care ne sunt servite, arătate de noi și mai sus, iar unele în continuare, mai jos, și care nu arată deloc magnitudinea uriașă a fenomenului ce afectează femeile din România? Nu se potrivesc deloc.
Germania. Un raport mai vechi despre traficul persoanelor din România în Germania este disponibil aici. Deși este mai vechi, este totuși extrem de edificator în privința dimensiunii traficului – în 2003, înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, persoanele traficate din România reprezentau deja 11,6% (p. 19) dintre victimele traficului de persoane din Germania, fiind întrecute la număr doar de victimele din Rusia. Accentuăm din nou – acestea sunt doar victimele identificate de autorități, situația din teren fiind cu mult mai dramatică.
România. Nu mai vorbim despre un alt caz de sclavie modernă din România care ține prima pagină a mass media națională a acestor săptămâni, iar presupusele legături ale acestora cu persoane sus-puse din lumea politică sau din unele instituții ale statului este foarte posibil să ducă la o clasare a cazului, într-un fel sau altul, ceea ce ar fi din nou dramatic.
Aceste situații date doar drept exemplu mai sus ne arată totuși dimensiunea îngrozitoare, dramatică a fenomenului, dimensiune dramatică atât prin numărul uriaș al victimelor (necunoscut de nimeni cu precizie), prin unele ramificații din unele instituții, cât și prin neglijarea fenomenului și a suferinței atât de multor oameni de către autoritățile din toate statele.
Iată că în cele mai „libere” societăți din lume trăiesc atâtea zeci de mii de oameni fără libertate. Dacă aici este situația de o asemenea natură, nici nu mai are rost să mai vorbim despre situația din societățile țărilor din lumea a treia sau cu diferite regimuri autoritariste sau din lumea arabă care este în continuare, ca și procent din populație, principala zonă din lume unde fetele și femeile sunt căsătorite forțat. Tot țările arabe sunt pe locul întâi ca și procent și la muncă forțată și la sclavie modernă.

Sursa: Global Estimates of Modern Slavery. Forced Labour and Forced Marriage, p. 18, septembrie 2022.
Politici interne și discrepanța între cifrele oficiale și realitatea de pe teren. Este foarte bine că avem o Strategie Națională Împotriva Traficului de Persoane, dar de exemplu cifrele reieșite din această Strategie care ne arată numărul victimelor descoperite în perioada 2012-2016 (doar 4.330 de victime identificate în 4 ani!!) sunt absolut derizorii pe lângă estimări (fie și doar citând rapoartele din Marea Britanie de mai sus). Ceea ce arată faptul că problema este de fapt mult mai mare, este vorba de voință politică, de sistem.
Din aceeași Strategie, aflăm că traficul de persoane a fost semnalat fugitiv în context de securitate națională în Programul de Guvernare pe 2017-2020, dar într-o enumerare cu mult în urma „contrabandei cu produse puternic accizate sau contrafăcute”. Cu alte cuvinte, pentru unii, contrabanda cu alcool și țigări era cu mult mai importantă decât traficul și sclavia modernă a zeci de mii de ființe umane. Aceasta vine din nou să arate ce prioritate are acest fenomen dramatic și extins pentru unii.
Este foarte bine și ne bucurăm și de faptul că există o Agenție Națională Împotriva Traficului de Persoane, dar faptul că în 2021 au fost identificate în țară și străinătate doar 505 victime ale traficului de persoane ni se pare cu totul desprins de realitatea dramatică. Sigur, pe hârtie dă foarte bine să ai doar 505 victime ale traficului de persoane într-un an (mai este și o scădere de 15% față de 2020!), așadar totul ar merge excelent! Dar pe noi ne interesează situația de pe teren din Europa, iar din acest punct de vedere edificator ni se pare fie și doar exemplul de mai devreme cu numărul uriaș de victime românce din Marea Britanie (75% victime românce doar în Northumbria, o mică zonă a Marii Britanii!) neînregistrate de nimeni ca atare și în privința cărora nimeni nu are vreo strategie coerentă, nici Marea Britanie, nici România. Mai mult, în aceeași analiză se arată că între 2016-2018 în raziile din 156 de case de toleranță din Leicester, tot Marea Britanie, 86% dintre femei erau din România! Așadar, zecile de mii de astfel de persoane de origine română din afara României cui rămân? Iar în privința miilor de femei aflate în sclavie în Sicilia cine are atribuții?

Northumbria. 75% dintre victimele exploatate sexual aici între 2016-2018 erau din România. Sursa foto: wikipedia
Deși au fost semnalați și pași înapoi, ca acesta din 2021, este foarte bine că în ultimul timp s-au făcut ceva îmbunătățiri, inclusiv în cadrul DIICOT o unitate specială cu procurori pentru astfel de cauze, este foarte bine că s-au făcut și campanii media de conștientizare asupra fenomenului și riscurilor reprezentate de acesta, dar problema de fond rămâne – zeci de mii dintre compatrioții noștri sunt sclavi atât în interiorul României, cât și, mai ales, peste hotare, iar acest lucru este inacceptabil. Numărul de victime este uriaș.
Mai mult, nu au fost expuse și destructurate deloc legăturile și colaborările structurilor de crimă organizată responsabile pentru acest trafic uriaș de persoane și personajele și grupurile sau structurile din cadrul instituțiilor Statului Român care le protejează și chiar le ajută pe aceste structuri de crimă organizată.
De asemenea, se pot depune mult mai multe eforturi pentru ajutorarea, protejarea și reintegrarea victimelor sclaviei și traficului de persoane, care de multe ori au trecut prin felurite tipuri de tortură psihică și fizică greu de imaginat.
Sigur, noi înțelegem și faptul că traficanții profită de pe urma vulnerabilității victimelor, 90% fiind păcălite, se pare, prin metoda „prietenului”, înțelegem și faptul că din cauza vulnerabilității legislației sunt foarte greu de prins și de condamnat astfel de traficanți, tocmai de aceea punctăm faptul că nu este neapărat vina instituțiilor statului însărcinate în acest sens (suntem siguri că există acolo și oameni în mod real preocupați de aceste aspecte și care fac eforturi deosebite pentru a-și face datoria față de victime și de societatea noastră), ci mai întâi trebuie să existe o reală voință politică și presiune publică pentru a pune capăt acestor fenomene. Și trebuie destructurate rețelele din interiorul instituțiilor statului care colaborează cu traficanții. Pentru că dacă ar exista voință, atunci cu siguranță că s-ar fi putut face ceva în acest sens. Dar probabil că „voința” actuală este ceva ce apare doar în urma unor interpelări internaționale sau ale unor organizații civice, iar nu pentru că le-ar păsa unora sau altora de compatrioții noștri cei mai vulnerabili care ajung să fie vânduți ca sclavi în toată Europa. Este nevoie de mult mai mult, este nevoie de o adevărată revoluție în societate ca să pui capăt unui fenomen de o asemenea amploare de sclavie modernă.
Violența domestică
Iar dacă tot am atins acest subiect, poate nu ar fi rea o reconsiderare la nivel macro-societal pentru o strategie națională mai amplă care să combată și fenomene conexe ca violența împotriva femeilor (ele fiind și principala țintă a traficului de persoane), violență domestică sau nu, îngrijorătoare nu numai în România, ci și în multe alte țări. Aceste lucruri, chiar dacă nu vorbim prea des despre ele, există și ele rănesc în mod direct atât persoane, la nivel individual, cât și o societate în ansamblu, afectând dimensiunea societală a securității națională.
Securitatea națională
Securitatea națională pare o noțiune destul de abstractă, probabil, pentru unii dintre noi. Sunt foarte multe feluri în care se definește securitatea națională, de multe ori în funcție de contexte externe și interne, de conjunctura istorică, geografică, economică sau politică în care se regăsește un stat și așa mai departe.
Pe site-ul Președinției României, într-o comunicare numită „Apărarea țării și securitatea națională”, se scrie încă de la început faptul că „Politica de securitate națională (…) este construită pe valori și repere fundamentale, fiind expresia consensului și efortului național comun.” În contextul temei abordate de noi aici, a traficului de persoane și a sclavagismului modern, nu ne putem opri să nu ne întrebăm oare care dintre valorile și reperele fundamentale nu numai ale societății noastre, ci ale întregului sistem civilizațional occidental, din care facem și noi parte, este mai important decât libertatea fizică, imediată? Nu ne putem gândi la nicio altă noțiune mai dragă sistemului nostru actual de valori decât libertatea. Cu toate acestea, iată că tocmai libertatea elementară este ceea ce lipsește pentru probabil zeci sau sute de mii de cetățeni români.
Din aceeași comunicare aflăm că: „Politicile publice din domeniul securității naționale sunt concepute și implementate având ca beneficiar final cetățeanul.” Adică inclusiv acei zeci de mii de cetățeni români care sunt actualmente ținuți în sclavie în țară sau alte zeci sau poate sute de mii de peste hotare. Amplitudinea fenomenului face ca acesta să nu poată fi sub nicio formă neglijat, aceeași amplitudine făcându-l să fie o adevărată problemă de securitate națională.
Continuăm cu un citat din aceeași comunicare: „Securitatea națională reprezintă expresia practică a normalității pe care ne-o dorim cu toții pentru România, țară în care fiecare cetățean trebuie să trăiască într-un mediu sigur și să aibă încredere că instituțiile statului îl apără și îl protejează.” Oare cum ar citi cele câteva zeci sau sute de mii de victime (începând din 1990 probabil că sunt mai multe sute de mii de victime) ale traficului de persoane din România aceste cuvinte? Oare cum li s-a oferit șansa la o viață „normală”, când nu mai au nici cea mai de bază formă de libertate, oare cum au avut ele parte de „un mediu sigur”, oare cum au ele „încredere că instituțiile statului le apără și le protejează”, atunci când uneori chiar reprezentanți din aceste instituții au colaborat cu grupările responsabile de sclavie și exploatare? Trebuie o adevărată revoluție în abordarea publică, instituțională, comunicațională, strategică, securitară pentru eradicarea sau combaterea acestor fenomene care au repercusiuni profunde atât prin amenințări, cât și prin riscuri și vulnerabilități la adresa dimensiunii societale a securității naționale și nu numai.
Noi considerăm că sclavia modernă și traficul de persoane de o asemenea anvergură ca în România reprezintă poate și o amenințare, și riscuri, dar și vulnerabilități pentru securitatea națională a țării și poate ar merita o mențiune ulterioară în acest document, care să arate grija pe care dorim să o purtăm cetățenilor noștri oriunde s-ar afla aceștia în lume. Dar să detaliem ce înseamnă acestea. În Strategia Națională de Apărare a Țării 2020-2024 sunt definite aceste trei noțiuni la pagina 24 și să le punem acum în context cu traficul de persoane și sclavia modernă:
Amenințări: acțiuni, fapte sau stări de fapt, capacități, strategii, intenții ori planuri ce pot afecta valorile, interesele și obiectivele naționale de securitate și/sau sunt de natură să pună în pericol direct sau indirect securitatea națională, prin afectarea caracterului național, a suveranității, independenței, unității și integrității teritoriale, a funcționării normale a instituțiilor statului, a vieții și integrității fizice a cetățenilor și a organizării comunităților umane; Oare viețile, integritatea fizică a cetățenilor și întregi comunități umane din societatea noastră nu sunt dramatic afectate de o asemenea anvergură a sclaviei și a traficului de persoane? Oare chiar ne închipuim că zeci de mii de persoane dispărute de lângă noi și exploatate sexual în toată Europa la o asemenea scară cum am văzut în exemplele din Marea Britanie nu ne afectează comunitățile?
Riscuri: probabilități de producere sau manifestare a oricărui eveniment, situație, condiție cu potențial de manifestare incert, a cărui concretizare ar conduce la afectarea în orice mod a funcționării normale a instituțiilor statului, organizării și funcționării comunităților umane, precum și a vieții, integrității fizice a cetățenilor, într-o împrejurare dată sau context determinat. Oare nu există o probabilitate uriașă ca acest fenomen atât de lucrativ al sclaviei moderne și al traficului din România să continue, mai ales având în vedere și legăturile cu unii oficiali ai statului?
Vulnerabilități. deficiențe funcțional-sistemice/structurale care pot fi exploatate sau pot contribui la materializarea unor amenințări sau a unor riscuri, determinând slăbirea capacității statului de a diminua impactul evenimentelor cu potențial de afectare gravă a funcționării normale a instituțiilor sale, a vieții și integrității fizice a cetățenilor și organizării comunităților umane, precum și a capacității de protejare, apărare și promovare a valorilor, intereselor și obiectivelor naționale de securitate. Oare faptul că avem oficiali ai statului aflați în colaborare sau în legătură cu grupări de crimă organizată specializate în sclavie și trafic de persoane nu reprezintă o vulnerabilitate pentru Statul Român și pentru orice instituție a sa? Oare aceste fenomene nu reprezintă o vulnerabilitate uriașă și pentru propria noastră societate, pe termen scurt, mediu și lung? Oare chiar ne închipuim că fenomene la o astfel de scară pot decurge fără urmări într-o societate?
Deși la riscurile din Strategia Națională de Apărare a Țării 2020-2024 apare trecută „contrabanda cu produse puternic accizate sau de larg consum” (pe bună dreptate, de altfel), nu putem să nu ne gândim că și traficul cu ființe umane, cu libertatea lor, cu viața lor, la o asemenea scară ca în România, merită măcar atenția acordată contrabandei cu țigări și cu alcool.
Sigur, din punct de vedere politic, intern sau internațional, nu dă bine să treci teoretic astfel de fenomene de crimă organizată la amenințări de securitate națională și nu dă bine nici să le dezvălui public adevărata anvergură, pe care totuși cu siguranță că o intuiești. Dar asta nu înseamnă că faptic ele nu reprezintă exact aceasta – o amenințare societală la adresa securității naționale, o amenințare la adresa libertății și vieții a zeci, poate sute de mii de cetățeni români care trăiesc într-o sclavie modernă, în țară sau străinătate, după cum arată și estimarea de mai sus.
Și dacă o analiză disponibilă aici se arăta într-o oarecare măsură îngrijorată că au fost trecute mai multe fenomene ca amenințări la adresa securității naționale într-un proiect de lege, noi ne îngrijorăm că sclavia modernă și traficul de persoane nu sunt trecute ca astfel de amenințări la adresa securității naționale. Pentru că asta este ceea ce reprezintă, în cel mai direct mod, o amenințare la adresa securității personale a unui mare număr de cetățeni, așadar o amenințare la adresa securității naționale prin impactul lor asupra societății și asupra bunei guvernări a statului.
Pentru că o societate în care femeile nu sunt în siguranță este inacceptabilă. Iar astăzi, din păcate, în epoca libertății fără libertate multe femei nu sunt în siguranță nu numai în România, ci și în mare parte a lumii, deși din motive diferite.
Concluzii

Sursa: Pixabay via RFI
Securitatea națională există pentru a oferi o securitate colectivă unei națiuni, unei populații, unei colectivități de oameni. Aceasta înseamnă că fiecare individ trebuie să beneficieze de această securitate pe multiple planuri. Bineînțeles, de aici lucrurile se complică și sunt multe discuții până unde ar trebui să meargă securitatea națională, până unde să ajute și până unde ar însemna că merge prea departe, ce înseamnă securitate națională și ce nu.
Referitor la violență, terorism și siguranța cetățenilor, desigur, pe multe dimensiuni, România este o țară foarte sigură. Mult mai sigură ca altele din vecinătate sau chiar din Occident. Dar atunci când vine vorba despre sclavie și traficul de persoane, al femeilor și copiilor mai ales, lucrurile dintr-odată capătă o altă dimensiune. Una dramatică. De ce ar fi aceasta o problemă de securitate națională? Atunci când zeci de mii de cetățeni dispar astfel anual, împotriva voinței lor, dintr-o țară democratică, nu are cum să se considere că nu este o problemă de securitate națională. Pentru că această dispariție nu este de una singură în acest puzzle, ci, dimpotrivă, este un simptom pentru alte probleme, la fel de grave pentru securitatea națională – corupția unor oficiali și crima organizată, după cum am citat și mai sus.
Atunci când tu, un apropiat sau o rudă puteți fi păcăliți într-un fel sau altul, răpiți, dispăruți fără urmă, traficați pentru tot restul vieții ca sclavi, iar atunci când aceasta se întâmplă cu zeci de mii de cetățeni (probabil multe sute de mii, s-ar putea face un calcul estimativ pentru ultimii 30 de ani), atunci aceasta este o problemă pentru o societate, și încă una majoră. Iar dacă cifrele oficiale poate că nu reprezintă o atât de mare îngrijorare, trebuie să subliniem ceea ce au spus și unii dintre cei citați mai sus, care au lucrat pe teren și care au afirmat că majoritatea victimelor traficului, sclaviei și exploatării sexuale din Marea Britanie erau din România. 75% victime românce doar într-o mică regiune din Marea Britanie și 86% într-un alt oraș de acolo. Ne putem întreba pe bună dreptate oare cum arată situația în celelalte regiuni din Marea Britanie sau chiar din restul Europei?
Ca și cetățeni români, nu putem sta să privim de pe margine cum dispar din societate apropiați, rude, prieteni, cunoștințe sau doar simpli alți concetățeni, oameni obișnuiți, ca și noi.
Ca oameni nu putem accepta niciodată, cu atât mai mult în această epocă ce se autoproclamă drept cea mai tolerantă și liberă din istorie, ca alți oameni de lângă noi să fie sclavi și traficați ca atare în zilele noastre. Poate mai mult decât să ne preocupe sclavia de acum 200 de ani (bineînțeles, condamnabilă și ea!), ar trebui să ne preocupe sclavia într-un număr uriaș al celor de lângă noi, de multe ori cei mai vulnerabili dintre noi, astăzi. Cei de acum 100 sau 200 de ani, din păcate, nu mai au ce face cu libertatea sau drepturile omului astăzi, ei aveau nevoie de ale atunci și cu siguranță că, dacă ne-ar vedea astăzi, ar fi dezgustați de discursurile noastre lipsite de substanță, în timp ce îi lăsăm în mod inconștient pe cei de lângă noi să îndure aceleași abuzuri pe care ei le îndurau acum câteva sute de ani.
Mai mult, ni se pare absolut halucinant faptul că periodic, motivat ideologic, se propune trecerea în „legalitate” a celor care au exploatat sexual prin forță și violență, care au cumpărat și au vândut după bunul plac probabil sute de mii de femei și copii în ultimele câteva zeci de ani, ceea ce ar face ca niște stăpâni și negustori de sclavi să devină teoretic oameni onești de afaceri – pentru a doua oară în istoria umanității. În societatea noastră atât de liberă de astăzi.
Ca umaniști, ne proclamăm bombastic „toleranța”, „drepturile omului” și „libertatea”, ne place să le aplicăm în mod deosebit retroactiv, atunci când judecăm istoria, în timp ce astăzi întoarcem privirea cu dezgust sau indiferență de la cei sau mai ales cele de lângă noi care nu beneficiază nici de toleranța cuiva, de niciun drept al omului și cu siguranță nici de libertate. Probabil zeci de mii în fiecare an, an de an, doar din România. Trăiesc și mor ca și când ar face parte dintr-o altă societate, atât la noi, cât și în Occident sau Orient.
În încheiere, ne putem întreba, câte zeci de mii de ființe dragi nouă, de lângă noi, mai permitem să fie traficate și mutilate de lăcomie și de ignoranță?
La Mulți Ani de 1 și de 8 Martie! Iar pentru tot restul zilelor din an, pentru multe zeci de mii de femei și copii din România, oriunde ar fi ei astăzi, cât mai puțină suferință și mai multă libertate.
Noi nu vă uităm.
Matei Blănaru este doctorand al Universității din București și cercetător asociat la Centrul de studii sino-ruse (CSSR) din cadrul ISPRI – Academia Română.