Andreea Pernici*
Un articol publicat la sfârșitul lunii ianuarie, anul acesta, readuce în discuție bine-cunoscuta decizie comună a Uniunii Europene, SUA și a instituțiilor internaționale de a sancționa Rusia în urma implicării în conflictul denumit generic criza din Crimeea. Subiectul revine în publicația Russia Today, sub forma unei analize succinte a profilului economic german, prezentat ca fiind puternic afectat de implicațiile embargoului aplicat în anul 2014. Expunerea consecințelor grave asupra economiei vestice este susținută de prim-miniștri a două state din estul Germaniei și de o serie de cifre extrase din rapoarte și studii oficiale.
Titlul știrii își propune să concentreze conținutul articolului, folosindu-se de metafora dead horse, care ne duce intuitiv cu gândul la un subiect ce nu își mai găsește locul în actualitate. Alegerea termenilor nu este întâmplătoare, narațiunea fiind în perfectă armonie cu obiectivele Federației Ruse de a portretiza adversarul ca marele învins al acestei situații și de a conjuga interesele naționale ale Berlinului cu cele ale Moscovei. Putem înțelege deci introducerea perspectivei oficialilor germani, care caracterizează sancțiunile economice pe de o parte ca având un impact negativ asupra economiei germane, și pe de altă parte ca fiind din ce în ce mai lipsite de relevanță pentru partea rusă.
Reiner Haseloff, prim-ministrul regiunii Saxony-Anhalt și membru al Uniunii Creștin Democrate Germane și Bodo Ramelow, prim-ministrul regiunii Thuringia sunt cei doi oficiali la care se face referire în articol. De ce alegerea celor doi? Răspunsul este simplu: aceștia administrează regiuni din partea estică și central-estică a Germaniei, regiuni ce prezintă grade de dezvoltare economica scăzute. Astfel de discursuri de ridicare graduală a sancțiunilor nu sunt o noutate în ordinea de zi a politicii germane, inițiativele în cauză fiind sprijinite de oficialități, dat fiind faptul că regiunea estică este afectată mult mai ușor de dinamica europeană setată de Moscova. În acest context, declarațiile oficialilor sunt pe de o parte îndreptățite și nu ar trebui înțelese ca o apropiere exagerată de Rusia. Este o poziționare politică care urmărește interesul național, ținând cont de presiunile enorme exercitate de liderii marilor companii germane care se confruntă cu numeroase probleme în sectorul industrial al energiei, ca urmare a cooperării cu Gazprom și Rosneft, giganți ai Rusiei, sau a întreprinderilor care exportă mașini și echipamente industriale.
Care este totuși realitatea economică a Germaniei după aproape 4 ani de sancțiuni?
Cifrele nu mint. Dar în acest caz, nici nu ne ajută prea mult. Institutul Kiel pentru Economia Mondială a estimat în noiembrie 2016 că pierderile provocate de sancțiuni se ridică la 98.5 bilioane, dintre care 37.5 bilioane sunt suportate de țările care au impus sancțiuni. Germania este responsabilă pentru 40% din aceste pierderi, însumând o pierdere de 727$ milioane pe lună. Articolul din Russia Today a preluat cifra eronat, precizând că pierderile lunare se ridică la 768$ milioane. Ceea ce nu menționează însă publicația este specificarea că o mare parte din această sumă provine din produsele care nu se află în condițiile de embargo.
Un alt raport al aceluiași institut, publicat în noiembrie 2017, precizează că în termeni absoluți, Germania este cel mai profund afectat stat, dar în termeni relativi, Finlanda fiind marea pierzătoare, cu o scădere în exporturile totale de 2.45%, cel mai ridicat procentaj. Acest fapt nu este însă menționat în articolul din Russia Today, situația fiind expusă doar dintr-o perspectivă care favorizează tezele rusești.
Cu toate acestea, consultarea altor surse ne arată o situație diferită. Încă de la finele anului 2016, s-a remarcat o creștere a cifrei de afaceri rezultată din importuri și exporturi pe direcția Germania-Rusia. Conform datelor publicate de Destatis, Federal Statistical Office, exporturile germane către Rusia au crescut cu un procent de 20,2% în anul 2017. Astfel, companiile germane au vândut 25.9 bilioane de bunuri către Rusia, comparativ cu anul 2016 in care suma se ridica la 21.5 bilioane. Rusia prezintă în continuare o cerere intensivă pentru industria masinilor și utilajelor, în ciuda sancțiunilor aflate în vigoare.
În acelasi timp, importurile germane venite de la Moscova au crescut cu 18,7%, ajungând la 31,4 bilioane. Acest lucru se datorează cererii mari de gaze naturale și ulei. Rusia marchează de altfel cea mai mare creștere procentuală a cantităților importate de Berlin, dintre importatorii de top germani. Această creștere este prima în ultimii 5 ani.
Specialiștii vorbesc despre menținerea acestei pante ascendente, în contextul organizării Cupei Mondiale, evenimentul sportiv de amploare care va avea loc în Rusia în anul curent. Evenimentul va fi sinonim cu construirea și îmbunătațirea infrastructurii estice, industrie în care Germania nu a ezitat niciodată să își ofere expertiza.
Concluzii
Să ne amintim că aceste sancțiuni au fost îndreptate spre zonele de o importanță crucială în sistemul economic rus, luând forma interzicerii furnizării de tehnologii pentru explorarea petrolului și a gazelor sau a interzicerii acordării de credite companiilor rusești de petrol și băncilor de stat. Răspunsul rus (sancțiunile) a afectat la rândul lui dinamica vestică, toate acestea reflectându-se în indicii macroeconomici. Astfel, implicațiile sancțiunilor au fost într-adevăr grave și evident nu le putem nega.
Articolul din Russia Today nu conturează însă o analiză completă, care să includă și evoluția ascendentă a anului 2017 și consolidarea relațiilor comerciale pe axa Berlin-Moscova. Omiterea introducerii unor date și construirea unei narațiuni incomplete se concretizează într-o dezinformare mediatică subtilă.
Interesele din spate sunt clare: principala direcție de dezvoltare a Rusiei rămâne cea a exportului de gaze naturale și petrol în doze cât mai mari și bineînțeles cu prețuri cât mai mari, iar sancțiunile sunt un impediment major. Găsirea unor aliați, a unor victime la fel de grav lovite de aceste sancțiuni va legitima cererea de ridicare a acestora, mai ales dacă acest sprijin provine din Vestul European (Germania) și are o asemenea sonoritate în politica mondială.
*Andreea Pernici face parte din programul de Internship LARICS 2018.