2018-11-19

Rusia și comunicarea strategică la Marea Neagră. Strategia de securitate a Bulgariei

Analiză realizată de Robert Vîrban*

f1

Sursa: uab.org

Aici la LARICS am lansat o dezbatere publică pe marginea documentului excepțional și programatic care a fost discursul Adjunctului Secretarului de Stat al SUA pentru Europa şi Eurasia, Wess Mitchell, la Atlantic Council, din18 octombrie 2018. Printre altele, oficialul american spunea în respectivul discurs: „Este inacceptabil ca aliații Americii în Europa Centrală să sprijine proiecte precum Turkstream II şi să menţină acorduri confortabile în energia nucleară care fac regiunea mai vulnerabilă chiar faţă de Rusia, teama de care fiind tocmai motivul acestor state de a se integra în NATO”.

În lumina acestei discuții, vom aborda astăzi chestiunii comunicării strategice a vecinului României de la sud de Dunăre, respectiv Bulgaria.

Strategia de securitate națională a Bulgariei

În paradigma studiilor de securitate sunt utilizate frecvent conceptele de „doctrină de securitate” sau „strategie de securitate”, și de cele mai multe ori se pune semnul egal între cele două. Conform profesorului Darie Cristea, care citează din Departament of Defense Dictionary of Military and Associated Terms (2016), o doctrină este „un set de principii prin care forțele armate, sau elemente ale acestora, își ghidează acțiunile în vederea îndeplinirii obiectivelor naționale”. Potrivit acelorași surse, strategia reprezintă ”o idee sau un set de idei fundamentale privind angajarea instrumentelor puterii naționale într-o manieră integrată și sintetizată pentru a atinge obiective pe teren, dar și naționale sau multinaționale”. În urma acestor definiții cu caracter militar, dar care pot fi extinse și noilor paliere de securitate, se poate constata caracterul mai general pentru conceptul de „doctrină”, comparativ cu cel de „strategie”. Indiferent că vorbim despre o doctrină de securitate sau strategie, este important ca să privim prin grila unui răspuns de securitate la contextul intern și internațional, cu alte cuvinte, doctrinele și strategiile pot fi înțelese judicios, doar prin situația care le-a generat.

Strategia de Securitate Națională a Republicii Bulgaria este de fapt o actualizare a celei din 2011, documentul fiind adoptat prin decizia Parlamentului din 14.03.2018 și publicat în Monitorul Oficial nr. 26 din 23.03.2018. În privința denumirii, ne vom referi exclusiv la titlul oficial al documentului, ferindu-ne să abordăm Strategia prin prisma unui cadru individual – Doctrina Borisov, Doctrina Radev – documentul reflectând suma inițiativelor mai multor decidenți de la Sofia. Strategia Actualizată de Securitate Națională a fost elaborată ca urmare a recomandării Consiliului Consultativ pentru Securitate Națională, care funcționează în subordinea președintelui Republicii Bulgaria. Conform Legii de funcționare a Consiliului, membrii săi sunt președintele parlamentului, miniștrii apărării, afacerilor interne, afacerilor externe și fianțelor, șeful apărării și președinții grupurilor parlamentare. La ședințele consiliului participă  șefii serviciilor speciale, secretarul general al Ministerului Afacerilor Interne și a alți oficiali din diferite domenii. Textul strategiei a fost redactat de un grup de lucru interministerial prin dispoziția premierului Boiko Borisov, din care au făcut parte reprezentanți ai tuturor ministerelor, ai serviciilor de informații, reprezentanți din partea altor instituții și un reprezentant din partea Academiei Bulgare de Științe.

Contextul intern

În ianuarie 2017 a avut loc, pe fondul crizei guvernamentale provocate de demisia cabinetului condus de Boiko Borisov, învestirea în funcție a noului președinte bulgar, Rumen Radev. În martie 2017, formațiunea Cetățenii pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei  (G.E.R.B.) a obținut cele mai multe voturi la alegerile parlamentare anticipate iar, în luna mai a aceluiași an Borisov a redevenit prim-ministru după ce a reuşit să creeze o coaliţie cu Patrioţii Uniţi – o formaţiune naţionalistă și antioccidentală, pentru a-şi asigura majoritatea legislativă.

La 30 mai 2017, președintele Rumen Radev a convocat o reuniune a Consiliului Consultativ Național pentru Securitate pe tema „„Riscurile și amenințările la adresa securității naționale a Republicii Bulgaria și măsurile necesare pentru consolidarea acesteia” încheiate cu recomandarea de actualizare a Strategiei de securitate națională. Președintele bulgar a susținut necesitatea actualizării strategiei prin faptul că cea veche, datată 2011, nu mai corespunde cu mediul actual de securitate. Rumen Radev a subliniat că este necesar să se actualizeze cadrul legal pentru a împiedica intervenția externă în viața politică internă a țării.

În ceea ce privește mediul de securitate, acesta a fost afectat în ultimii ani de o sumă de riscuri și amenințări care s-au materializat și au convers inevitabil la slăbirea încrederii cetățenilor în capacitățile instituționale ale statului.

f2

Sursa: dariknews.bg

 La 18 iulie 2012, un atentat al Hezbollah a provocat decesul a 6 persoane (5 turiști israelieni și un șofer bulgar) și rănirea a altor 30, a demonstrat că amenințări asimetrice de tipul terorismului constituie o problemă de securitate  la nivel global, altfel spus, niciun stat nu este ferit de acest flagel. Un alt fenomen care a scos la iveală vulnerabilitățile sistemice ale Bulgariei a fost atacul cibernetic petrecut în 2015 din ziua alegerilor locale, în care serverele mai multor institutii (Administrația Prezidențială, Parlamentul, Ministerului de Interne, Agenției de Stat ”Securitate Națională”, Ministerul Transporturilor și Tehnologiei Informațiilor, precum și site-ul Comisiei Electorale Centrale) au fost afectate, fără totuși să interfereze în procesul de centralizare a rezultatelor. Ulterior desfășurării evenimentelor, fostul președinte Rosen Plevneliev a învinuit Federația Rusă ca actor statal pentru implicarea în respectiele atacuri. În acest context, demne de menționat sunt și concluziile raportului Agenției de Stat pentru Informații Externe (DAR) din ultimii ani, în care se semnalează implicarea unor state în atacuri cibernetice ce au ca scop rezolvarea de sarcini politice, economice și informaționale în interes propriu. O altă dificultatea majoră cu care se confruntă autoritățile de la Sofia este reprezentată de criminalitatea organizată, traficul de persoane și de narcotice, sau infracțiunile economice. De asemenea, corupția la nivelul aparatului public poate constitui o vulnerabilitate  a statului bulgar dacă vom ține cont de faptul că vecinii de la sud de Dunăre ocupă ultima poziție în Uniunea Europeană în privința indicelui de percepere.

Pe ultima poziție în Uniunea Europeană și pe 111 la nivel mondial, se situeză Bulgaria și în clasamenul libertății presei – World Press Freedom Index – realizat de ”Reporteri fără frontiere. În marea lor majoritate, publicațiile media sunt deținute de oligarhi cu puternice legături în aparatul central al politicii de la Sofia, astfel explicându-se și lipsa dezbaterilor pe tema justiției din spațiul public.

Contextul internațional

Cel mai sărac stat membru al Uniunii Europene a preluat președinția Consiliului UE la 1 ianuarie 2018 sperând să își îmbunătățească imaginea, cu aspirația de a construi punţi între Europa de Est şi Europa de Vest, precum și între Turcia şi Bruxelles, pentru a ajunge la compromisuri privind mai multe probleme arzătoare, între care politica migratorie, aderarea la spațiul Shengen și la Mecanismul European al Ratelor de Schimb (ERM2) – preambulul aderării la zona euro.

Pe plan regional pentru Bulgaria este extrem de importantă relația cu Federația Rusă, stat față de care se află într-o puternică dependență energetică. În condițile în care producția internă este aproape inexistentă, Bulgaria a fost nevoită în anul 2017 să importe combustibili fosili în valoare de 4,87 miliarde de dolari, dintre care 2,84 miliarde către Federația Rusă.

Deși afinitățile bulgaro-ruse sunt evidente, relaţiile dintre cele două state s-au degradat în ultimii ani pe fondul deciziilor adoptate de Bulgaria în contextul apartenenței la NATO și UE – amplasarea  de baze militare americane pe teritoriul Bulgariei și denunțarea a trei proiecte energetice majore comune cu Rusia: oleoductul Burgas-Alexandroupolis care urma să transporte petrolul rusesc până pe ţărmul Marii Egee, centrala nucleară de 2000 MW situată pe malul Dunării în localitatea Belene, dezvoltată în parteneriat cu Rosatom şi proiectul gazoductului South Stream, la care bulgarii s-au văzut nevoiţi să renunţe după ce Comisia Europeană a solicitat alinierea proiectului la cerinţele legislaţiei europene privind concurenţa pe piaţa energetică.

f3

Sursa: news.ro

 Nemulțumite de răcirea relațiilor cu Federația Rusă, autoritățile bulgare au manifestat de-a lungul timpul puncte de vedere distincte de majoritatea statelor membre UE cu privire la Rusia – președintele Rumen Radev s-a pronunțat în mai multe rânduri pentru ridicarea sanțiunilor împotriva Rusiei impuse de UE în urma anexării ilegale a Crimeii, Bulgaria a refuzat să expulzeze diplomați ruși în „cazul Skripal”, iar legat de atacul întreprins de coaliţia formată din Statele Unite, Franța și Marea Britanie împotriva instalațiilor de producere a armamentului chimic din Siria, poziția Bulgariei se apropie mai mult de cea a autorităților ruse.

Tot aici se înscrie refuzul autorităților de la Sofia, prin vocea premierului Boiko Borisov, față de propunerea României privind prezența navală a statelor NATO la Marea Neagră, motivând decizia prin evitarea unei confruntări cu Federația Rusă. În context, Bulgaria a susținut mai degrabă o viziune titulesciană la Marea Neagră – o mare a riveranilor în care accentul să fie pus pe dezvoltarea comercială și turism.

Pe fondul politicii de apropiere față de Rusia promovată de unii lideri europeni, autoritățile de la Sofia au căutat o „dezghețare” a relaților bulgaro-ruse, după 10 ani,  prin vizitele efectuate la Moscova de președintele Rumen Radev și premierul Boiko Borisov, în care și-au exprimat disponibilitatea de intensificare a cooperării economice, inclusiv prin reluarea proiectelor energetice suspendate anterior. De altfel, legislativul bulgar a adoptat o lege la propunerea premierului Borisov cu privire la reluarea construcției centralei nucleare de la Belene, față de care s-ar arăta interesați rușii de la Rosatom, față de care Bulgaria are de achitat despăgubiri de 620 de milioane de euro în urma denunțării contractului anterior, compania de stat chineză CNNC și Framatome din Franța.

Corpul strategiei

Din punct de vedere structural, Strategia este împărțită în șase capitole: Introducere, Cadrul General, Mediul de Securitate: Riscuri și Amenințări, Politica de Securitate, Sistemul de Siguranță Națională, Concluzie.

În partea introductivă se pune accent pe siguranța cetățeanului din perspectiva aspectelor sociale și economice fiind evidențiate valorile care caracterizează strategia bulgară până în anul 2025: caracter pașnic, politică de bună vecinătate și cooperare, ”neamestecul în treburile interne”. Se constată probabilitatea scăzută a unei acțiuni militare de amploare îndreptate împotriva Bulgariei și creșterea amenințărilor hibride și atacurilor cibernetice. De altfel, documentul evidențiază faptul că riscurile și amenințările la adresa Bulgariei și cetățenilor săi ”în mare parte coincind sau sunt similare cu cele la adresa altor state membre UE și NATO, precum și la adresa organizațiilor în ansamblul lor”. Obiectivul pe termen lung al Strategiei este formarea unei culturi de securitate în rândul cetățenilor care să constituie baza realizării politicilor de securitate.

Cel de-al doilea capitol al Strategiei, denumit Cadrul General, este divizat în două subcapitole. În primul, sunt enumerate principiile politicii de securitate națională care accentueză   importanța respectării valorilor statului de drept, consensul național și  abordarea interinstituțională a problemelor legate de securitate națională. În al doilea subcapitol sunt prezentate în două categorii interesele naționale în două categorii (interese vitale și alte interese importante). În categoria intereselor vitale autorii s-au limitat la prezentarea drepturilor constituționale ale cetățenilor și a atributelor fundamentale ale statului. În a doua categorie sunt enunțate interesele importante ca răspuns de securitate, cu accent pe ambițiile Bulgariei de pivot regional, dar și pe combaterea corupției și a crimei organizate, diversificarea resurselor energetice, siguranța spațiului cibernetic și protecția mediului.

În cel de-al treilea capitol al Strategiei este prezentat în termeni generali mediul de securitate și sunt grupate în funcție de proveniență (externă sau internă) riscurile și amenințările la adresa securității statului.

Principalii factori care afectează mediul de securitate la scară regională și globală sunt reprezentați de amenințările asimetrice, în special terorismul internațional, proliferarea armelor de distrugere în masă, conflictele regionale, criminalitatea informatică și criminalitatea organizată transnațională.

Amenințarea teroristă la adresa securității este evidențiată de autoritățile bulgare, în contextul existenței unui ”mediu favorabil pentru diseminarea ideologiei radicale bazate pe Islam în rândul comunităților musulmane din Europa de Vest și Balcani”. Fluxurile migratorii, asociate cu posibilitatea de infiltrare a teroriștilor, constituie  un factor de risc pentru Bulgaria din cauza poziționării geografice a țării pe fondul escaladării conflictelor din zona Orientului Mijlociu. Importanța strategică a procesului de integrare în structurile europene și euro-atlantice a țărilor din Balcanii de Vest este enunțată și în acest capitol ca o condiționalitate privind stabilitatea regională.

Sub aspectul mediului de securitate intern sunt subliniați principalii factori care pot influența pozitiv mediul de securitate: consolidarea rolului instituțiilor și economiei de piață, stabilitatea socio-economică, cât și reforma administrației publice. Una dintre principalele probleme de natură internă o reprezintă corupția, în special corupția la nivel înalt, împreună cu consecințele asociate. Pe lângă fenomenul corupției, este identificată ca amenințare crima organizată și criminalitatea transfrontalieră, îndeosebi traficul de narcotice și de ființe umane. Cu toate că se observă o diminuare a criminalității economice, legată de așa-numita economie gri, continuă să rămână o amenințare la adresa securității în viziunea decidenților bulgari.  În acest context este menționat rolul ”esențial” pe care îl are Mecanismul de Cooperare și Verificare al Comisiei Europene în depășirea dificultăților în reforma judiciară.

Este de remarcat și importanța pe care o acordă Strategia vulnerabilităților de securitate mai degrabă societale cu care se confruntă Bulgaria: criza demografică prezentată ca ”amenințare iminentă”, deficitul de personal calificat, criminalitatea convențională, accidente rutiere, deteriorarea stării de sănătate a populației, precum și slăbirea actului educațional, dar și riscul de excluziune socială al minorităților naționale.

Sub aspect economic, este recunoscută vulnerabilitatea generată de dependența de resurse energetice, dar și impactul proiectelor de diversificare a surselor și rutelor de aprovizionare asupra situației geopolitice din regiunea Balcanilor de Vest și din Europa.

Se statueză și în cadrul contextului mediului de securitate intern, provocările ce țin de protecția infrastructurii informatice critice, fapt ce arată preocuparea statului de diminuare a vulnerabilităților exploatate în trecut de diferiți actori. În finalul capitolului sunt enumerate riscurile de mediu care s-ar putea materializa ca urmare a contaminării solului, aerului și apei, dar și distrugerea biodiversității prin activități ilicite.

Capitolul al patrulea, institulat Politica de Securitate, este cel mai amplu și este structurat în trei subcapitole: Cadrul general, Priorități și Politici sectoriale de securitate.

În primul subcapitol, politica de securitate națională este difinită ca reprezentând ”un set de priorități interdependente și politicile sectoriale integrate cu politicile de securitate ale UE și NATO”.

Cele trei priorități ale politicii de securitate enunțate în strategie sunt: consolidarea statului de drept, principiile bunei guvernări și combaterea corupției. În comparație cu strategia precedentă datată din 2011, care includea politica de securitate financiară și economică, politica de securitate socială, politica de securitate energetică, politica de securitate om-natură, politica de securitate în domeniul justiției și afacerilor interne, politica externă de securitate și politica de apărare, Strategia Actualizată de Securitate include patru noi politici sectoriale în domeniile Transporturi, Comunicații,  Securitate Cibernetică și Gestionarea crizelor.

Politica sectorială care vizează securitatea spațiului cibernetic stipulează  crearea unui Sistem național de securitate cibernetică și de gestionare a crizelor informatice (Politica sectorială în domeniul cibernetic a fost necesară ulterior atacurilor asupra instituțiilor statului bulgar din 2015 pentru care președintele de la acea vreme, Rosen Plevneliev, a învinovățit Rusia)

În privința politicilor de securitate externă, sunt reiterate ambițiile Bulgariei în plan regional, precum susținerea parcursului european al statelor din Balcanii de Vest; precum și în contextul apartenenței la UE și NATO, fiind evidențiat rolul pe care îl poate avea între organizațiile euro-atlantice și Federația Rusă.

Politica de securitate energetică are în vedere și dezvoltarea energiei nucleare fiind prevăzută atât prelungirea duratei de viață a reactoarelor existente (centrala nuclear-electrică Kozlodui), cât și construirea unor capacități noi. Documentul precizeză sprijinul Bulgariei pentru ”Inițiativa celor Trei Mări”, referitoare la construcția infratrsucturii energetice, de transport și telecomunicații de-a lungul unui coridor nord-sud.

În ceea ce privește politica sectorială din domeniul justiției și afacerilor interne, este menționat obiectivul suspendării Mecanismului de Cooperare și Verificare. Tot la acest capitol este stipulată funcționarea unui organism unic pentru combaterea corupției.

Textele actualizate ale politicii de apărare evidențiază problemele majore din domeniu și menționează ca principală prioritate punerea în aplicare a obiectivelor militare și civile pentru susținerea obiectivelor NATO, concomitent  proiectelor și inițiativelor de constituire a capabilităților de apărare ale UE.

În politica de apărare Bulgaria s-a angajat să atingă ținta de 2 % din Produsul Intern Brut pentru cheltuielile de apărare până în 2024, asta în contextul presiunilor exercitate de Washington din ultimii ani față de partenerii din NATO.

Cel de-al cincilea capitol definește Sistemul de securitate națională, precizând că responsabili în formarea politicii de stat în domeniul securității naționale sunt parlamentul, Consiliul de miniștri și președintele.

În ultimul capitol se sintetizează într-o singură frază conținutul strategiei, stabilirea intereselor naționale și a instrumentelor și politicilor de realizare a acestora în contextul unui mediu dinamic de securitate.

Criticile strategiei de securitate

f4

Foto: Președintele bulgar, Rumen Radev alături de președintele Vladimir Putin la reședința acestuia de la Soci (22 mai 2018).

 Principalele critici au evidențiat neconcordanța strategiei cu modificările profunde ale mediului global de securiatate. Potrivit g-ral în rezervă Stoian Stoimenov, președintele Centrului de studiere a riscurilor și amenințărilor asimetrice din Europa de Sud-Est și regiunea Mării Negre, strategia nu clarifică raportarea Bulgariei la Federația Rusă, nu definește clar dacă Federația Rusă reprezintă o amenințare la adresa securității naționale a Bulgariei și dacă în cazul unui conflict armat Bulgaria va participa la operațiunile militare sau își va păstra relațiile speciale cu Federația Rusă. Documentul nu stabiliște nici participarea Bulgariei la structuri militare regionale, cum ar fi Flota Mării Negre sau alte inițiative de acest gen.

O altă deficiență semnalată este lipsa obiectivelor strategice pentru următorii 10 ani, termenul de valabilitate al documentului, dar și faptul că nu include politici de dezvoltare de parteneriate public-privat în domeniul securității naționale.

 Concluzii

Ulterior anului 2011, când este datată precedenta Strategie a Bulgariei, și mai ales după 2014, anul anexării ilegale a Crimeii, în mediul de securitate extern au survenit modificări radicale care au crescut nivelul de nesiguranță în relațiile internaționale și au determinat modificarea concepției strategice a NATO, precum și viziunea de securitate a Uniunii Europene. Noul document, actualizat, a fost justificat prin corectarea unor texte din versiunea veche și racordarea la noile realități, accentul fiind pus în noul context pe securitatea spațiului cibernetic și pe preluarea președinției Consiliului Uniunii Europene, postură în care Bulgaria s-a descurcat până acum onorabil.

Abordarea din această strategie este una multisectorială, specifică Școlii de la Copenhaga, la care se adaugă un nou palier – securitatea ciberneică. În context, a fost adoptată în anul 2016 Strategia Națională de Securitate Cibernetică – Cyber Resilient Bulgaria 2020 – cu obiectivul de a securiza spațiul cibernetic vital și de a crește reziliența.

Un aspect pozitiv al documentului este că reiterează dezideratul Bulgariei de a realiza reforme în domeniul judiciar și de eliminare a MCV.

O mare omisiune a Strategiei care transpare încă de la prima parcurgere a corpului, este faptul că nu reglementează în absolut niciun fel relația Bulgariei cu Federația Rusă. S-a evitat cu obstinație subiectul, fapt ce ne face să credem că strategia a fost redactată pentru „publicul” occidental. Transpare și modul evaziv în care sunt indicate viitoarele direcții pe care le va urma Bulgaria în materie de securitate energetică. Strategia, cu toate că are dimensiuni apreciabile pentru un asemenea document, nu dezvăluie planurile Bulgariei în privința la centralei nucleare de la Belene, obiectiv strategic amplasat pe malul Dunării,  la 100 de km de București.

În nota apropierii de Federația Rusă poate fi interpretata decizia de creștere etapizată a bugetului apărării la 2% din PIB până în anul 2024. Bulgariei i s-a solicitat în mai multe rânduri să ridice nivelul nivelul alocărilor, fiind considerată pe în rândul aliaților NATO un stat consumator de securitate.

În opinia mea, astfel de dosare vor fi tratate în funcție de oportunitatea momentului de decidenții de la Sofia, a căror politică se centrează în jurul conceptului patentat de cardinalul de Richelieu în secolul 17 – raison d’etat – împletit cu un așa-numit „raison personelle” autohton.

 

*Robert Vîrban este colaborator LARICS și student la Masterul de Studii de Securitate al Universității din București.