Autor: Cristina Melnic*
Sursă foto: Reuters Maxim Zmeyev
Au trecut 6 ani de când a izbucnit conflictul din sud-estul Ucrainei și tot atâta timp de la prăbușirea avionului civil MH17, cu 298 de pasageri la bord, după ce a fost lovit de o rachetă sol-aer de fabricație rusească de pe teritoriul controlat de separatiști. Între timp, s-a desfășurat o anchetă internațională condusă de oficiali olandezi și a început un proces de urmărire penală la tribunalul din Schiphol în care 4 persoane sunt inculpate de crimă și implicare deliberată în prăbușirea avionului. Procesul de judecată a debutat pe 9 martie în urma finalizării investigației internaționale care a concluzionat că avionul a fost doborât pe 17 iulie 2014 de o rachetă cu seria 9M38, lansată de un sistem BUK-TELAR care a fost adus din Rusia pe teritoriul Ucrainei înainte de atac și apoi trimis înapoi în Rusia. De asemenea, ancheta echipei formate din autorități de justiție penală din Australia, Belgia, Malaezia și Ucraina a dezvăluit amploarea influenței administrative, financiare și militare ruse asupra militanților din Donbas.
În același timp, Federația Rusă neagă orice implicare în prăbușirea avionului civil, iar în sprijinul său a coroborat o întreagă campanie de dezinformare prezentă în mass-media europeană și în presa internă, precum și în spațiul său cultural de influență ex-sovietic. S-a putut observa încă de la momentul întâmplării tragicului eveniment din 17 iulie 2014, pentru a se absolvi de vină, Rusia a început un război informațional prin intermediul campaniilor de uzură din mass-media și de pe rețelele de socializare în care se prezentau argumente false și se schimbau ipotezele de lucru din cadrul investigației. La începutul campaniei de dezinformare, presa de influență rusească susținea că zborul MH17 al Malaysia Airlines era plin de cadavre încă de la decolarea din Amsterdam și că totul este o înscenare occidentală. După care a apărut o altă teorie promovată de aceleași publicații, care relata faptul că zborul MH17 era de fapt zborul MH370, avionul companiei Malaysia Airlines care a dispărut în Oceanul Indian. Potrivit acestei teorii, avionul nu a dispărut deloc, ci „a fost dus la baza militară americană Diego-Garcia”. Astfel, catastrofa aeriană din Ucraina nu este decât o conspirație americană de a provoca un război cu Rusia. Ulterior, prăbușirea avionului ar fi fost rezultatul greșelilor militare ucrainene care au confundat zborul MH17 cu avionul prezidențial al lui Vladimir Putin. Conform narațiunilor prezentate de publicațiile rusești, doborârea avionului a implicat colaborarea ucrainenilor cu serviciile secrete occidentale, care au distrus între timp adevăratele dovezi și au plasat probe false pentru incriminarea Rusiei în cadrul investigației anchetatorilor.
Rusia luptă pe toate fronturile
Așadar, în decursul ultimilor șase ani au existat nenumărate conspirații, interviuri regizate, scurgeri de informații false și un efort neobosit de a „curăța” reputația Rusiei, de a culpabiliza autoritățile de la Kiev și în mod deosebit, de a submina și discredita activitatea anchetatorilor de la Joint International Investigation (JIT) și echipa care investighează procesul penal. Această campanie neîncetată de dezinformare vizează în primul rând ascunderea responsabilității Rusiei pentru această tragedie, fiindcă odată cu încheierea investigației JIT și începerea procesului penal din Olanda au fost și sunt expuse dovezi ale implicării directe a Rusiei.

Sursă foto: Sputnik
În luna iulie a acestui an, Guvernul olandez a anunțat că va da în judecată Rusia la Curtea Europeană a Drepturilor Omului „pentru rolul său în doborârea zborului MH17” deasupra estului Ucrainei. Aici se poate accesa comunicatul guvernului Țărilor de jos. Răspunsul Federației Ruse privind acest demers nu a ezitat să apară prin șeful diplomației ruse Serghei Lavrov care a anunțat întreruperea consultărilor trilaterale cu Australia și Țările de Jos asupra acestui dosar, acuzând ambele țări că nu vor să stabilească adevărul și că investigațiile de până acum ar fi fost unele „părtinitoare, superficiale și politizate”. De remarcat este faptul că răspunsul Rusiei a venit abia peste 3 luni de la anunțul guvernului olandez și doar la o zi după ce Rusia a fost aleasă în Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU, adică pe 15 octombrie. Vedeți aici declarația oficială de la Kremlin în care se susține că Rusia a fost în favoarea unei anchete „complete, aprofundate și independente” și că a oferit o cooperare cuprinzătoare în acest caz, chiar dacă în trecut și-a folosit dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU pentru a bloca crearea unui tribunal internațional pentru anchetarea prăbușirii avionului Malaysia Airlines. De asemenea, conform presei internaționale, autoritățile de la Kremlin au fost angajate în negocieri din spatele „scenei” cu cele din Malaezia, pentru a obține o declarație extraordinară a primului ministru malaysian Mahathir Mohamad de respingere și nerecunoaștere a concluziilor anchetatorilor JIT în schimbul unor acorduri de cooperare economică legate de vânzarea uleiului de palmier către piața rusească.
Insistența autorităților de la Moscova de nerecunoaștere a anchetei realizate de JIT și dezavuare a procesului penal început în Olanda, precum și necooperarea în privința acestui dosar trădează o anumită stare de neliniște și frică la Kremlin, iar în acest sens în spațiul public au fost „reîncălzite” aceleași campanii de dezinformare din trecut. Astfel, odată cu începerea procesului penal s-a considerat a fi oportun momentul de a propulsa în mass-media o mulțime de „versiuni alternative” ale prăbușirii zborului MH17, cele mai multe dintre ele fiind extrem de improbabile, cu scopul de a crea o confuzie cu privire la desfășurarea evenimentelor de pe 17 iulie 2014.
Cu câteva săptămâni înainte de proces, mai multe canale mediatice pro-Kremlin au publicat diverse știri privind apariția unor „noi documente scurse” din anchetă și care ar dovedi că nu existau sisteme de rachete BUK în zona prăbușirii avionului. Pe Sputnik Moldova și vestidinrusia.ro se regăsesc variantele acestui fake-news în limba română, în condițiile în care campania de dezinformare a fost redirecționată către diferite audiențe europene și chiar din Orientul Mijlociu. Mai exact, în data de 18 februarie a fost lansată informația manipulatoare în legătură cu dezvăluirea unor presupuse documente ale serviciilor secrete olandeze, care demonstrează că avionul de linie MH17 a zburat în afara zonei de tragere a tuturor sistemelor „Buk”. Această dezinformare a fost difuzată inițial de agenția rusă ITAR-TASS, după care a fost preluată de portalurile de știri Izvestia, Interfax și Sputnik, iar ulterior s-a răspândit către platformele Sputnik din Italia, Franța și Germania, după care în Georgia și în alte publicații online din limba arabă. Dezvăluirile false publicate de către agențiile de presă finanțate de la Kremlin au fost catalogate drept dezinformări de către site-ul specializat al Comisiei Europene în depistarea știrilor false EuvsDisinfo.eu, dezmințirea detaliată a acestor informații fiind realizată de jurnaliștii ruși independenți de la Insider și Meduza.

Sursă foto: Reuters Michael Kooren
Narațiunea dezinformării: Ucraina este vinovată de prăbușirea avionului MH17
În contextul începerii procesului de la Haga cu privire la prăbușirea zborului MH17 s-au reiterat narațiuni mai vechi din campaniile de dezinformare promovate de publicațiile cu valențe pro-Kremlin, cum ar fi că prăbușirea avionului este în totalitate responsabilitatea Ucrainei, fiind rezultatul unei operațiuni atent planificate de către serviciile secrete cu sprijinul agențiilor de informații occidentale, iar Ucraina în continuare ascunde dovezi elocvente cu privire la implicarea sa în tragedia din estul țării. Culpabilitatea Ucrainei a fost un subiect preferat în agenda de știri a mass-mediei rusești încă de la momentul producerii tragediei, deoarece reprezenta o oportunitate de manipulare a publicului rus. Mai exact, publicațiile rusești au prezentat o formă explicativă precoce a tragediei aviatice, anterioară unei anchete în desfășurare concluzive, aruncată în spațiul public încă în faza emoțională care antura acest subiect și într-o versiune favorabilă autorităților de la Moscova. Iar crearea unor suspiciuni în privința implicării Ucrainei a constituit un prilej de a alimenta în sens negativ percepția opiniei publice din Federația Rusă despre statul ucrainean post-Euromaidan. În acest sens, abordarea „radicală” pro-europeană a Ucrainei a fost alăturată pericolului occidental și amenințării vestice pentru a fundamenta acțiunile „defensive” ale autorităților de la Kremlin în Crimeea și Donbass și pe deplin justificate în conștiința poporului rus.
Noi dezvăluiri despre „vinovăția” Ucrainei au fost lansate în mass-media rusă în perioada premergătoare procesului din Olanda, prin care un fost ofițer al Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) a mărturisit despre relocarea secretă a autorităților de la Kiev a unui lansator de rachete BUK chiar în ajunul accidentului care a implicat doborârea Boeing 777, precum și că divizia responsabilă de această operațiune „a plecat într-o călătorie de afaceri ciudată” înaintea tragediei, unde au existat măsuri de secretizare sporite. Informația a fost expusă în data de 28 ianuarie pe canalul de Youtube PolitWera și a fost preluată de mai multe publicații rusești precum riafan.ru, argumenti.ru, tsargrad.tv, iar ulterior, în preajma debutului procesului penal, a fost utilizată pentru a amplifica narațiunea manipulatoare potrivit căreia autoritățile ucrainene au doborât avionul cu implicarea serviciilor secrete occidentale. Acest demers al campaniei de dezinformare a fost înfăptuit cu scopul de a întări opinia rusească cu privire la implicarea Ucrainei în cazul unei contradicții majore privind deliberările anchetatorilor din cadrul procesului din Olanda cu privire la prăbușirea avionului MH17.
Însă cum s-a realizat această dezinformare? Mai exact, fostul ofițer SBU, pe nume Vasily Prozorov este recunoscut în Federația Rusă și de către mass-media de acolo ca fiind expertul evadat din interiorul serviciilor secrete ucrainene care divulgă în mod public informații revelatoare despre ilegalitățile atribuțiilor acestora prin care discreditează activitatea SBU. Încă din timpul activității sale din cadrul structurii antiteroriste ale SBU, ofițerul a fost suspectat de colaborare cu serviciile secrete rusești, însă el a reușit să scape de învinuiri. Fiind demis în 2018, el a reușit imediat să plece în Federația Rusă, iar când a fost nevoie de un aghiotant al propagandei rusești atunci folosirea expertizei acestui personaj a fost nemijlocit întrebuințată. El a fost utilizat și în 2019 pentru a blama Ucraina în prăbușirea intenționată a avionului civil, fără însă a prezenta dovezi clare despre aceste informații, care au fost înregistrate pe EuvsDisinfo.eu ca fiind dezinformații. De altfel, mai multe surse interne din SBU ar fi confirmat publicațiilor ucrainene că Prozorov a fost un ofițer slab informat din cadrul serviciilor și a fost separat de corpul principal de informații din interior. Totuși acesta este pretabil datorită rolului asumat de vedetă care certifică operațiunile de propagandă de la Kremlin și narațiunile privind implicarea iminentă a Ucrainei în tragedia aviatică. Desigur că din această narațiune nu poate lipsi și alegația faptului că serviciile secrete ucrainene au colaborat cu serviciile de informații occidentale, mai exact cele din Marea Britanie și SUA, pentru a planifica atacul asupra zborului MH17. Dovezile implicării britanice relatate de jurnaliștii ruși sunt faptul că Peter Kalver, agentul de informații australian însărcinat cu conducerea grupului de experți în ancheta din Donbass, a folosit un număr de telefon britanic, iar că „site-ul de jurnalism de investigație Bellingcat, din Marea Britanie, a fost fondat cu câteva zile înainte de incident și apoi a devenit brusc sursa primară de acuzații împotriva Moscovei”. Celelalte argumente privind colaborarea SBU și a ofițerilor CIA în doborârea avionului sunt că „după lovitura de stat din februarie 2014, serviciile secrete americane au primit un etaj întreg pentru a fi utilizat în sediul SBU” și că „niciun cetățean american nu se afla la bordul avionului” prăbușit.

Sursă foto: TASS Robin van Lonkhuijsen
„Ancheta MH17 este condusă de nebunia anti-rusă”
Dacă prin prezentarea exemplelor de fake-news de mai sus intenția rusească orchestrată prin publicațiile favorabile Kremlinului a fost de a prezenta „variantele alternative” ale prăbușirii zborului MH17 și pentru a confuza publicul în preajma procesului de la Haga, o altă campanie de dezinformare însemnată s-a întețit în acea perioadă și anume cea de discreditare a anchetatorilor internaționali de la JIT și de acuzare asupra partizanatului politic din cadrul anchetei și procesului de justiție. Încă de la anunțarea rezultatelor preliminare ale anchetei realizate de JIT, atenția și preocuparea agendei informative din Rusia s-a manifestat în direcția dezmințirii concluziilor anchetei internaționale și nerecunoașterea autorităților juridice implicate în acest proces. Spre exemplu, Comisia Europeană a inventariat în baza sa de date de pe site-ul EuvsDisinfo.eu nu mai puțin de 25 de dezinformări prezente în mass-media legate de procesul părtinitor, dintre care numai 10 au fost publicate în ziua anunțului Procuraturii olandeze de începere a urmăririi penale sau în cea premergătoare debutului procesului.
Pentru a înțelege mai bine narațiunea după care se conduc reprezentanții platformelor mediatice rusești, vom expune câteva fragmente din articolele dezinformative analizate pentru a disemina neîncredere în privința procesului juridic în cazul prăbușirii Boeing-ului malaezian МН17. În publicațiile politexpert.net, riafan.ru și tsargrad.tv, rusvesna.su se prezintă faptul că grupul de anchetă condus de Olanda „nu a reușit să furnizeze dovezi care să indice fără echivoc implicarea anumitor persoane în tragedie”, totuși „acest lucru nu împiedică Occidentul să dea vina pe Rusia și milițiile din Donbass pentru ceea ce s-a întâmplat”, asta în timp ce „Moscova nu are voie să participe la investigație, iar Olanda respinge toate documentele [furnizate de Rusia] care infirmă versiunea [oficială] a evenimentelor”. Prin urmare, „accidentul aerian rămâne subiectul speculațiilor politice și al acuzațiilor nefondate asupra Rusiei și republicilor din Donbass în această tragedie”, astfel că „nimeni nu garantează un proces cu adevărat echitabil și imparțial la Haga”, care se conduce după „scenariul Occidentului” al unei „povești fictive” împotriva Rusiei.
Deși echipa internațională de investigație comună (Joint Investigation Team) condusă de Olanda și alcătuită din anchetatori din Australia, Belgia, Malaysia, Olanda și Ucraina a stabilit după 5 ani de cercetări că avionul MH17 a fost doborât de sistemul de rachete BUK-TELAR, dintr-o zonă vecină cu Pervomaiskii, care la acea perioadă era sub controlul militanților proruși, iar racheta cu seria 9M38, care a lovit avionul, provenea din cadrul celei de-a 53-a brigăzi antiaeriene ruse de la Kursk, din vestul Rusiei, autoritățile de la Moscova nu au recunoscut concluziile anchetei, astfel acuzațiile reflectate în mass-media rusă au curs asupra echipei de anchetă JIT, aceasta fiind suspectată de „părtinire”, „luare de mită”, „extorcare”, „rusofobie”, „greșeli în anchetă”, „falsificare a dovezilor”, fiind „ignorantă în legătură cu informațiile furnizate cu amabilitate de Moscova” și fiind „sclavi” ai serviciilor de informații occidentale.
Decredibilizarea autorităților și a procesului juridic corelată cu contestarea rezultatelor anchetei JIT fac parte din strategia de manipulare informativă a Moscovei pentru a-și acoperi propria implicare în doborârea avionului MH17 și de a minimiza consecințele acestei tragedii la nivel național și internațional.
Totuși, indiferent de presiunea mediatică, procesul juridic și demersurile procurorilor își urmează cursul evenimentelor, iar pe 9 martie a avut loc prima înfățișare în acest dosar în care patru bărbați au fost acuzați de implicarea în doborârea avionului și moartea celor 298 de pasageri, dintre care 196 de olandezi. Procurorii de la parchetul Țărilor de Jos susțin că 3 ruși Igor Girkin, Sergei Dubinsky, Oleg Pulatov şi ucraineanul Leonid Kharchenko ar fi ajutat la transportul lansatorului de rachete BUK din Rusia în Ucraina și se fac vinovați de omor pentru că au cooperat pentru a obține și a pune în funcțiune lansatorul de rachete Buk cu scopul de a doborî un avion.
Cei patru suspecți inculpați au deținut funcții de conducere în cadrul departamentelor care luptă cu forțele guvernamentale ucrainene din estul țării. Mai exact:
- Igor Girkin, cunoscut drept Strelkov, este un fost colonel din cadrul Serviciului Federal de Securitate (FSB) și a fost desemnat ministrul Apărării în orașul ucrainean Donețk, aflat sub conducerea rebelilor, potrivit anchetatorilor.
- Sergei Dubinsky, denumit Khmury, a fost angajat al Direcției Principale de Informații din Rusia (GRU) și adjunct al lui Igor Girkin.
- Despre Oleg Pulatov, denumit Giurza, se presupune că este un fost soldat din forțele speciale ale GRU, devenit adjunctul șefului serviciului de informații din Donețk.
- Leonid Kharchenko, cunoscut drept Krot, este un cetățean ucrainean, fără istoric militar, care a condus o unitate de luptă în estul separatist.
Toți cei 4 suspecți vor fi vor fi judecați în lipsă (termenul juridic contumacie), întrucât s-a refuzat extrădarea acestora. Totuși, Oleg Pulatov este singurul care va fi reprezentat de o echipă de avocați, doi olandezi și un rus, în timp ce Igor Girkin a spus că nu recunoaște autoritatea acestei instanțe, în retorica autorităților de la Kremlin.
Din cauza pandemiei, procesul a fost îngreunat, iar termenele prelungite au extins durata de judecare a dosarului doborârii zborului MH17. În plus, procesul este întârziat de cererea lui Pulatov, ai cărui avocați au cerut mai mult timp pentru studierea dosarului și au solicitat, de asemenea, examinarea „altor versiuni” în cadrul anchetei. Acestea au reprezentat alte motive și subiecte de manipulare în mass-media aservită intereselor Moscovei, care acuză autoritățile olandeze de „tergiversarea intenționată a procesului în pandemie pentru a comite fraude în cadrul dosarului” și de „refuzul sau îngreunarea accesului la dosar a avocaților lui Oleg Pulatov”. În acest sens, Serviciul Public de Urmărire Penală a Olandei a fost nevoit să dezmintă printr-un comunicat, care poate fi consultat aici, informațiile expuse de publicațiile rusești.
Concluzii la un dosar de dezinformare
În concluzie, se poate observa faptul că aceste campanii de dezinformare cu privire la procesul legat de prăbușirea avionului MH17 se concentrează în jurul a câtorva narațiuni importante:
- negarea dovezilor de implicare a Rusiei în căderea avionului și contestarea concluziilor anchetei internaționale;
- acuzarea de părtinire și netransparență a anchetatorilor internaționali și a autorităților juridice pentru a pune la îndoială corectitudinea și obiectivitatea procesului de justiție;
- accidentul aviatic este o înscenare planificată de americani și de europeni cu implicarea Ucrainei pentru a învinovăți pe nedrept Rusia;

Sursă foto: EuvsDisinfo.eu
Ce riscă însă Rusia? Dacă se confirmă responsabilitatea uneia dintre cele două părți în catastrofa aviatică din Ucraina, Rusia va deveni și mai izolată pe plan internațional, acest lucru implicând și mai multe sancțiuni din partea occidentală. Pe lângă disputele privind desfășurarea anchetei, experții consideră că tragedia din 17 iulie 2014 a afectat deja imaginea Federației Ruse în străinătate. Pe de altă parte, dacă ancheta va confirma responsabilitatea Moscovei în catastrofa aviatică din Ucraina, Vladimir Putin riscă să se confrunte cu un val de critici și pe plan intern, iar campaniile de dezinformare sunt implementate preventiv pentru a minimaliza consecințele în eventualitatea creșterii neîncrederii rușilor în propriile autorități. Aceste narațiuni manipulative reprezintă pledoaria rusească de nerecunoaștere a acțiunilor autorităților de la Moscova în prăbușirea avionului MH17 și scutul informațional de protecție pentru publicul rus care nu trebuie să afle adevărul acestei tragedii.
Reamintim că avionul Malaysia Airlines, cu zborul pe ruta Amsterdam – Kuala Lumpur, numărul MH17, s-a prăbușit pe 17 iulie 2014 în apropiere localității Grabovo din Ucraina, în autoproclamata Republică Populară Donețk. Toți cei 283 de pasageri și cei 15 membri ai echipajului aflați la bord au murit. Investigația internațională alcătuită din anchetatori din Australia, Belgia, Malaezia, Olanda şi Ucraina (JIT) a anunțat în mai 2018 că avionul a fost doborât de o rachetă Buk care provenea de la brigada a 53-a antiaeriană rusă cu baza la Kursk.
Cristina Melnic este studentă în cadrul Masterului de Studii de Securitate al Universității din București și colaborator LARICS pe spațiul estic.