Dan Dungaciu*

Referendumul de la Chișinău din 19 noiembrie pentru demiterea primarului Dorin Chirtoacă intră perfect în scenariul manipulării de stat pe care am încercat să îl descifrăm până acum în evoluțiile din R. Moldova. Ecourile lui s-au stins rapid, iar reacțiile au fost mai degrabă manipulatorii. S-a acreditat idee că e o înfrângere a socialiștilor de către „forțele de dreapta” (?), incluzând aici, la grămadă, și liberalii lui Mihai Ghimpu, și PAS-ul Maiei Sandu și democrații lui Vladimir Plahotniuc. După care s-a lăsat tăcerea.

E o greșeală să se renunțe la discuția despre referendumul pierdut usturător de Igor Dodon și asta mai ales pentru opoziția anti-Binom. În realitate, episodul care a consemnat eșecul socialiștilor a fost, politic, remarcabil din două motive.

În primul rând, pentru că operațiune de eliminare a primarului Dorin Chirtoacă este o lucrare evident coordonată la nivelul Binomului Plahotniuc-Dodon care conduce, în proporții diferite, Republica Moldova.

În al doilea rând, pentru că, prin rezultatele lui, respectiv eșecul usturător al socialiștilor, deschide posibilitatea, pentru prima dată, ca opoziția anti-Binom să preia inițiativa politică în perspectiva alegerilor parlamentare din 2018. Asul din mâneca Opoziției este declanșarea alegerilor anticipate în Chișinău, victoria în alegeri și scoaterea de la Primărie a omului lui Plahotniuc – pus cu votul consilierilor socialiști ai lui Dodon. Iar odată recâștigată Primăria Chișinăului, opoziția anti-Binom va reseta complet scena politică din stânga Prutului în perspectiva alegerilor parlamentare din 2018.

Să le luăm pe rând.

Cum s-a ajuns la Referendum? Binomul merge înainte…

Despre demiterea Primarului Dorin Chirtoacă s-a vorbit de mai multă vreme, prin intermediul unor voci „civice” care, ulterior, au intrat în partide care astăzi se află la guvernare – Partidul Popular din Moldova al fostului premier de pe vremea miliardului furat, Iurie Leancă, neatins de justiție și aflat azi la guvernare – și au jucat un rol activ în declanșarea referendumului. Schizofrenic aproape, după ce consilierii respectivului partid au votat, în Consiliul municipal alături de socialiști, declanșarea referendumului, după eșecul socialiștilor de a obține cvorum pe 19 noiembrie, au jubilat public fericiți de deznodământ și de înfrângerea lui… Igor Dodon.

Una peste alta, s-a ajuns la referendum, după un joc al justiției moldovenești peste care s-a trecut prea repede. Cu un an în urmă, în noiembrie 2016, când referendumul a fost promovat pentru prima dată, instanța de fond spunea că este inadmisibil, dar, la 27 aprilie 2017, Curtea de Apel decide pe dos și admite organizarea referendumului pentru demiterea lui Dorin Chirtoacă. Între timp nu s-a schimbat nimic pe fond care să justifice acest hopa-mitică al instituțiilor din R. Moldova.

f2

Președintele Igor Dodon votează la referendumul din 19.11.2017

Până la referendumul propriu-zis aveau să se mai petreacă însă o serie de evoluții spectaculoase care să arată domnia Binomului Pahotniuc-Dodon și modul în care acesta a manipulat chestiunea referendumului.

Înțelegerea a fost cam așa: Dodon are dreptul și sprijinul, tacit, prin intermediari, să facă referendum pentru demiterea Primarului și chiar să ia Primăria. Dacă reușește să aducă lumea la vot la referendum este însă problema lui și partidului său. Igor Dodon s-a și asigurat că Vladimir Plahotniuc va declara public că nu susține referendumul (tocmai pentru ca în ochii votanților lui Dodon acesta să pară implicat, pe bune, într-o luptă împotriva lui Vladimir Plahotniuc, iar referendumul să fie un război inclusiv cu oligarhul). Iar eliberarea din arest la domiciliu a lui Dorin Chirtoacă – surprinzătoare și fără nicio explicație – cu o săptămână înainte de încheierea campaniei pentru referendum a dat câștig de cauză tot socialiștilor, prin sugestia, urgent lansată public de către aceștia că, în urma înțelegerii Ghimpu-Plahotniuc, Dorin Chirtoacă ar fi fost eliberat. Nu a ajutat, e adevărat, dar asta nu schimbă datele problemei.

Ce au dat socialiștii la schimb în acest episod? Socialiștii trebuiau să-i ofere lui Vladimir Plahotniuc următoarea compensație: sprijinul pentru numirea în calitate de viceprimar a Silviei Radu, omul acestuia.

Lucrurile au mers ca la carte din acest punct de vedere. Cum au lucrat socialiștii și cum s-au devoalat că lucrează, indirect, pentru Vladimir Plahotniuc?

În Legea Nr. 136 din 17.06 privind statutul municipiului Chișinău, la Articolul 17 aliniatul (2) se spune așa: „Viceprimarul este ales la propunerea primarului general prin decizia consiliului municipal, adoptată cu votul majorităţii consilierilor aleşi. În cazul în care proiectul de decizie privind alegerea în funcția de viceprimar a candidaturii propuse este exclus de pe ordinea de zi la 2 şedinţe consecutive de către consiliul municipal sau nu întruneşte numărul necesar de voturi la 2 şedinţe consecutive, primarul general numește viceprimarul prin dispoziție, care se aduce la cunoștința consiliului municipal”.

Dorin Chirtoacă a vrut să aleagă doi viceprimari, pe 28 iunie 2017, uzând de această precizare. Socialiștii, cunoscând bine legea, au evitat sistematic și ostentativ să ofere lui Dorin Chirtoacă șansa de a-i numi prin dispoziție (adică după două respingeri consecutive în ședința consiliului municipal). Pur și simplu, NU AU PARTICIPAT LA NICIO ȘEDINȚĂ DE CONSILIU. Prin urmare, viceprimarii propuși de Dorin Chirtoacă nu au mai fost niciodată numiți.

E clar, nu? Ce au făcut însă socialiștii mai departe? După ce Dorin Chirtoacă este demis și pus sub acuzare, primar general interimar devine, prin jocuri de culise cu iz judiciar, Nistor Grozavu. Socialiștii se reîntorc la ședințele consiliului municipal, iar pe 3 noiembrie 2017 are loc ședința în care se exclude a doua oară la rând de pe ordinea de zi alegerea viceprimarilor. Consecința: mână liberă primarului general interimar să numească viceprimarii. Surprize, surprize! Pe 6 noiembrie, Nistor Grozavu o numește pe Silvia Radu, omul PD-ului, îi deleagă atribuțiile acesteia și se retrage din funcția de primar general. Doamna Silvia Radu se instalează urgent în biroul lui Dorin Chirtoacă și devine primar general interimar. Din această poziție, urmărește referendumul.

Întrebarea este evidentă. Dacă dușmanul principal și fără rest al socialiștilor este cu adevărat Vladimir Plahotniuc (și Partidul Democrat), cum se face că au revenit, mielușei, la ședință, știind foarte bine consecințele prezenței lor acolo, respectiv numirea viceprimarilor. Răspunsul este evident. Pentru că așa trebuia să facă. Să fie acolo tocmai pentru a valida, indirect, luarea în posesie a Primăriei Chișinăului de către Vladimir Plahotniuc. Dacă referendumul ar fi reușit, era altă discuție… Nu a reușit. Dar asta nu scuză sub nicio formă comportamentul binomial al consilierilor socialiști.

Socialiștii au pierdut referendumul; vor pierde și anticipatele

Referendumul nu a reușit. Doar 110.512 de cetățeni (17,54% din cele 30% necesare pentru validarea acestuia) și-au exprimat opțiunea de vot. În urma prelucrării a 100% din procesele verbale, pentru demiterea lui Dorin Chirtoacă din funcția de primar de Chișinău au votat 93720 de persoane – 87,12%, iar contra demisiei au votat 13857 de alegători – 12,88%.

Eșecul este usturător, mai ales în termeni comparativi.

f3

Tabel 1: voturile obținute la alegerile din 28 iunie 2015 pentru Primăria Chișinăului

La alegerile locale din 28 iunie 2015, pentru Primăria Chișinău, în turul al doilea, candidatul socialist Zinaida Greceanîi (PSRM) a obținut 141929 voturi. La referendumul din 2017, socialiștii au pierdut 48209 voturi din aceea zestre potențială.

f4

Tabel 2: Rezultatul alegerilor prezidențiale din 13.11.2016 din Chișinău

Comparativ cu alegerile prezidențiale, lucrurile sunt și mai dramatice. La alegerile prezidențiale din 13 noiembrie 2016, în turul al doilea la Chișinău, Igor Dodon a obținut 200654 voturi, dintre cate 19110 voturi din diaspora (incluse la circumscripția Chișinău). Dacă facem calculul de cât s-a pierdut în 2017 față de 2016, diferența este enormă – 87824 de voturi.

Într-un an de zile, Igor Dodon și socialiștii pierd aproape 90000 de voturi, un recul fără precedent.

 De ce au pierdut socialiștii? Jocul Binomului este evident pentru electoratul lor…

Nu au pierdut explicit în campania pentru referendum, căci doar ei și liberalii lui Mihai Ghimpu au făcut, realmente, campanie. Partidul Democrat (Vladimir Plahotniuc) chiar dacă ar fi făcut tot nu conta. Scorul PD la Chișinău este ridicol de mic: a câștigat la ultimele alegeri locale 2,74% (7941 voturi), ceea ce înseamnă… un consilier municipal. Prin urmare, ceea ce ar fi spus sau făcut PDM oricum nu conta. Strategic, Vladimir Plahotniuc și PD au declarat că boicotează referendumul, dar asta, cum am văzut, trebuia să joace în interesul lui Dodon, însă nu au păcălit pe nimeni.

PAS (Maia Sandu) și Platforma DA (Andrei Năstase) nu au făcut, propriu-zis, campanie, doar și-au anunțat alegătorii fie să nu participe la referendum (PAS) fie să facă ce vor (Partidul DA). Partidul Liberal (Mihai Ghimpu) a făcut campanie pentru boicotarea referendumului, o campanie incomparabil mai redusă financiar și mediatic decât cea a socialiștilor, care au cheltuit, declarat, de cinci ori mai mult. Liberalii au reușit o victorie semnificativă pentru ei și pentru Dorin Chirtoacă, care trebuie să devină acum mai mult decât una de palmares.

Nu campania a fost problema, ci o chestiune mult mai profundă.

În esență, sunt două motive, ambele legate de dezamăgirea electoratului lui Igor Dodon față de prestația prezidențială a acestuia. Primul ține de o anumită impetuozitate pro-rusă, un exces evident pe care l-a făcut imediat după ce a câștigat alegerile prezidențiale. Să reamintim că rușii, propriu-ziși, sunt circa 5% în republică, votanții lui Igor Dodon cuprind, dincolo de acest procent, și rusofoni, dar și moldoveni, reticenți față de UE, care lucrează la Moscova, dar care nu sunt ruși și nici nu se identifică întrutotul cu Rusia. Ei se consideră în primul rând moldoveni, pro-ruși, poate, dar moldoveni, unii nici măcar rusofoni. Excesele lui Dodon de a se livra în brațele rușilor imediat și a deveni „pudelul lui Vladimir Putin” nu le-a căzut deloc bine. Nu pentru acest exces de angajare pro-rusă l-au votat ei.

Al doilea motiv este mai profund. Este vorba de al doilea statut de pudel de companie pe care și l-a asumat public Igor Dodon și care este la fel de evident pentru foștii săi votanți: statutul asumat de pudel al lui Vladimir Plahotniuc. Deja rușii au anunțat despre asta în presa lor, s-au prins de șmecheria de la Chișinău, au tot transmis mesaje, și nu odată. Iar ele au ajuns la urechile votanților socialiști (și ai lui Igor Dodon).

O scurtă paranteză: mai există astăzi discuții „docte” la Chișinău despre independența actualului președinte al R. Moldova sau lupta pe care, chipurile, Plahotniuc și Dodon o desfășoară fără rest. Am mai spus-o și o repetăm. Este o enormă naivitate să credem asta și să plecăm de la descifrarea politicii moldovenești de la această ipoteză. Nu a existat niciodată o bătălie pe viață și pe moarte între Plahotniuc și Dodon și nici nu va exista. Și asta este evident cu ochiul liber, inclusiv pentru o parte a electoratului lui Igor Dodon. Care îl respinge acum, pentru că nu l-a ales pe Igor Dodon să îi fie pudel lui Vladimir Plahontiuc, ci dimpotrivă: ca să-i pedepsească pe pro-europeni și unioniști. Iar Plahotniuc și partidul său a fost și este, din 2009 încoace, cel puțin declarativ, pro-european și este la guvernare, fără pauză, de la căderea comuniștilor încoace!

De aici și dezamăgirea electoratului, legitimă, față Igor Dodon și de aici erodarea masivă a încrederii în acesta. Nici măcar Dorin Chirtoacă și Partidul Liberal, expresia publică și politică cea mai pregnant asociată cu unionismul, și față de care electoratul lui Dodon are o respingere de o sută de procente, nu a reușit să îi socată pe simpatizanții socialiști din casă ca să valideze referendumul și, eventual, să îl demită pe Dorin Chirtoacă.

f5

Președintele Igor Dodon primește de la Președintele Vladimir Putin harta Moldovei istorice

Concluzia e una singură: Igor Dodon a pierdut masiv susținere publică, cel puțin în Chișinău – cel mai instruit și activ electorat, fie că e vorba de electoratul pro-est, fie că e vorba de electoratul pro-vest. Igor Dodon și Partidul Socialiștilor, sunt astăzi, la Chișnău, în cea mai proastă situație de la apariția lor pe scena politică.

Opoziția anti-Binom trebuie să profite de asta.

Ce e de făcut? O victorie morală care trebuie să devină politică

„Asul din mânecă” – expresia a fost consacrată la nivelul politicului din stânga Prutului de către Mihai Ghimpu, este astăzi la opoziția anti-Binom. Mai concret, la Partidul Liberal și primarul suspendat Dorin Chirtoacă. Referendumul socialiștilor a căzut. Prin asta nu s-a schimbat nimic, pe fond. Dorin Chirtoacă nu se întoarce la Primărie, care rămâne în gestiunea lui Vladimir Plahotniuc. (Bătălia pentru Primăria Chișinăului va fi bătălia directă cu liderul partidului de guvernământ!)

Moral vorbind, ceva s-a schimbat fundamental. Dacă anterior referendumului Dorin Chirtoacă nu și-a dat demisia argumentând că prin asta s-ar fi recunoscut vinovat și ar fi dat masiv apă la moară socialiștilor – argument corect, pe fond -, acum lucrurile stau altfel. Cu totul altfel. Eșecul referendumului este o victorie morală masivă pentru primarul Dorin Chirtoacă, care, practic, îi dezleagă mâinile. A două zi după eșecul referendumului, demisia primarului este pe masă. Oricând se poate produce, nu mai există niciun impediment. Momentul trebuie însă pregătit bine de către opoziția anti-Binom. De fapt, acest pas poate fi momentul constituirii ei politice efective.

În al doilea rând, eșecul referendumului a consemnat o prăbușire masivă a socialiștilor și a încrederii acestora în vectorul Igor Dodon. Ținând seama că socialiștii nu au – nu au avut niciodată, cu excepția lui Igor Dodon! – un candidat redutabil pentru Primăria Chișinăului, este momentul ideal pentru a declara anticipatele. Valul câștigător al referendumului nu trebuie irosit, iar opoziția anti-Binom are astăzi candidați redutabili la funcția de Primar General. Mult mai buni decât ar putea produce Binomul vreodată, mai ales că a devenit limpede pentru toată lumea că, așa cum regele Midas transforma în aur tot ce atingea, tot ce atinge Binomul, fie și indirect, fie și la nivel de percepție publică, transformă în eșec electoral…

În al treilea rând, Opoziția anti-Binom are acum prima șansă să joace ofensiv, să dicteze ea ritmul și mișcările politice. Până acum a fost defensivă, reactivă, nu a avut inițiativa în niciunul din episoadele politice din stânga Prutului din ultimii ani (schimbarea sistemului electoral, delimitarea circumscripțiilor, referendum etc.). Acum este momentul să preia inițiativa. Cine va câștiga Chișinăul, pe fondul efervescenței pe care o vor produce anticipatele pentru Primăria generală, are prima șansă la alegerile parlamentare.

Post-scriptum

Între timp, pe nesimțite și mai repede decât se bănuia, Binomul a început să își dezvăluie adevărata rațiune de a fi. Pentru cine va mai avea nevoie să găsească o explicație sau o justificare pentru existența Binomului Plahotniuc-Dodon, ea începe să se dezvăluie: Chișinăul începe să facă, treptat, toate cedările în negocierile cu „partea” transnistreană. Guvernul le face, Dodon le binecuvântează. Ceea ce anul trecut era inacceptabil pentru Chișinău, acum este acceptabil, dezirabil și de salutat. Zăgazul cedărilor Chișinăului în raport cu Tiraspolul, adică ale R. Moldova în raport cu Federația Rusă, s-a deschis. Cale de întoarcere nu mai există. Despre armata rusă nu mai vorbește nimeni, decât pentru adormirea vigilenței celor mai slabi de îngeri (în realitate, Chișinău chiar amână pentru câțiva ani discutarea la ONU a retragerii trupelor ruse!). Sarabanda cedărilor politice nu are decât un final: federalizarea R. Moldova sau, mai concret spus, acceptarea unui „statut special” pentru RMN înainte de plecarea trupelor ruse. Binomul își pregătește, metodic, programul politic din campania parlamentară și de după alegeri. Parafrazând o vorbă celebră, după care „ultimul refugiu al lichelelor este patriotismul”, ultimul refugiul al Binomului va fi… „reintegrarea R. Moldova”.

Dar despre această teribilă manipulare politică, care poate consfinți cea mai mare victorie strategică a Federației Ruse în regiune, într-un material viitor.

*Dan Dungaciu este membru al Consiliul de Experți al LARICS.