Andrei Tănase*
Foto: Alexander Petrov și Ruslan Boshirov surprinși de sistemele de supraveghere în stația Salisbury pe data de 3 mai 2018.
Iată că, deși a trecut mai bine de un an de la otrăvirea lui Serghei Skripal și a fiicei sale, Yulia, Moscova refuză să își asume responsabilitatea gestului criminal și continuă să arunce cu fumigene mediatice pe tot Internetul.
Russia Today a titrat, ignorând toate dovezile rezultate în urma anchetei desfășurate, că „otrăvirea de la Salisbury”, chiar și după ce s-a scurs un an de la tragicul eveniment, tot nu a fost elucidată, iar publicul în continuare este privat de dovezi. („Otrăvirea de la Salisbury: după un an, tot nu au fost aduse dovezi în fața publicului cu privire la folosirea agentului Noviciok”)
Un subiect care nu mai era în atenția publicului larg a fost resuscitat de media aservită Kremlinului. Costurile de imagine fiind mari pentru Federația Rusă, tema este în continuare prelucrată în speranța că dezinformarea o să aibă ecou și că mulți oameni vor merge după fentă și vor acorda circumstanțe atenuante statului agresor.
Pe lângă articolul pe care l-am atașat mai sus, jurnalistul Andrei Șapovalov a plusat, susținând nici mai mult nici mai puțin că, de fapt, premierul britanic (actual premier demisionar), Theresa May a orchestrat asasinatul, totul fiind o încercare a forțelor oculte britanice de a distrage atenția lumii de la problemele generate de Brexit, dar și pentru a demoniza, o dată în plus, nevinovata Federație Rusă.
În ciuda tuturor acestor diversiuni mai mult sau mai puțin grosiere, este de datoria noastră să rămânem lucizi și raționali în urmărirea firului acestei povești desprinsă parcă din filmele americane cu spioni care sunt urmăriți de trecut după ce și-au încheiat activitatea operațională. Ne propunem ca pe parcursul rândurilor următoare să prezentăm dovezile și probele concrete apărute până acum și să aruncăm în derizoriu, acolo unde le este și locul, acuzațiile false și nefondate ale oficialilor și presei din Federația Rusă.
Foto: Yulia și Serghei Skripal. Sursă foto: Reuters/BBC
Pentru început, să ne împrospătăm puțin memoria. Pe data de 4 martie 2018, un bărbat și o femeie au fost găsiți inconștienți pe o bancă dintr-un parc aflat în orașul Salisbury. Așa cum era și normal, s-a stabilit cu celeritate că persoanele în cauză erau agenți dublii ruși, în speță Serghei și Yulia Skripal, tată și fiică. După investigația autorităților s-a demonstrat că Serghei Skripal și fiica sa au fost otrăviți cu o neurotoxină, Novichock („nou venit” în limba rusă”). Opt zile mai târziu, Theresa May declara că „foarte probabil” Rusia se află în spatele atacului.
Foarte interesant în desfășurarea acestui caz este un episod tragic care s-a petrecut la 4 luni după otrăvirea lui Serghei și a Yuliei Skripal. Un cuplu britanic care trăia în proximitatea parcului unde au fost găsiți cei 2 Skripal, au găsit o sticlă de parfum care s-a demonstrat că a fost folosită pentru a transporta neurotoxina în Marea Britanie. După ce au intrat în contact cu substanța din interiorul sticluței de parfum, femeia a murit, iar bărbatul și-a pierdut vederea. Așa cum era de așteptat, toate țările din Occident în frunte cu direct păgubita Marea Britanie, au reacționat vehement și au pus presiune pentru identificarea cât mai rapidă a făptașilor, deoarece a existat un act de agresiune vădit pe teritoriul unui stat suveran și cu greutate geopolitică, orchestrat de un actor ostil, iar acest lucru nu poate să rămână fără răspuns și fără sancțiuni.
Foto: Alexander Petrov și Ruslan Boshirov.
Camerele de supraveghere ale poliției metropolitane au surprins doi bărbați de origine rusă care au tot dat târcoale locului unde a avut loc asasinatul. În cele din urmă, mulțumită site-ului de investigații Bellingcat, s-a demonstrat că cei 2 suspecți, Alexander Mishkin și Anatolu Chepiga, agenți militari operativi în cadrul GRU (serviciul secret al armatei rusești), au intrat în Marea Britanie utilizând nume false: Alexander Petrov și Ruslan Boshirov.
Lucrurile capătă o și mai mare valoare de adevăr dacă mai facem câteva conexiuni. A fost imposibil să se găsească informații despre cele persoane înainte de anul 2009 când cei 2 și-au făcut acte și pașapoarte rusești. Cu ceva timp înainte încercarea de asasinat, 2 agenți GRU au fost prinși în Haga și expulzați, deoarece se pare că plănuiau o incursiune în laboratorul elvețian Spiez unde, ce credeți, era testat agentul Novichok. Bineînțeles, autoritățile moscovite au respins toate acuzațiile, dar nefiind capabile să dea explicații plauzibile pentru toate aceste coincidențe.
O altă „coincidență” bizară pe marginea căreia autoritățile ruse s-au bâlbâit a fost interviul publicat de Russia Today, o armă importantă din arsenalul propagandistic al Kremlinului, cu cei 2 suspecți, chiar în ziua în care Vladimir Putin nega apartenența celor 2 la GRU, spunând despre aceștia că sunt cetățeni privați și trebuie să vorbească în nume propriu. Autorul interviului a fost Margarita Simonian, editorul șef al Russia Today. Deși numărul acesteia nu este public, Simonian a declarat că interviul a fost făcut la solicitarea celor 2 după ce aceștia au sunat-o.
Odată ce urmărim interviul este clar că a fost făcut pe grabă, la ordinele lui Putin. Întrebările sunt puse într-o manieră stângace, iar cei 2 nu oferă răspunsuri convingătoare. Susțin că stau în aceeași cameră insinuând că ar fi homosexuali, dar evită întrebările suplimentare motivând că este viața lor privată. N-au știut să răspundă nici când au fost întrebați de ce călătoresc mult prin Europa (Elveția în special!), bolborosind ceva despre muncă și turism. Ba mai mult, la un moment dat s-au încurcat și deși motivaseră ca era vorba de turism, au declarat că s-au întors în Salisbury să își termine treaba. Gura păcătosului adevăr grăiește, care treabă?
N-au putut să motiveze nici prezența lor constantă la doar 3 km de casa lui Skripal, care se află într-un cartier fără atracții turistice, și nici să precizeze că principala atracție care se găsea în cadrul catedralei aflată în zona respectivă e Magna Carta.
Mai mult, raportul prezentat de Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) a confirmat ipotezele și analiza Marii Britanii. Așadar, OIAC, în urma analizelor efectuate în mai multe laboratoare, a confirmat descoperirile Marii Britanii care au vizat agentul chimic utilizat în actul criminal întreprins la Salisbury.
Și pentru că o minciună este greu de menținut când peste ea se prăvălesc fapte și adevăruri necruțătoare, narațiunea Kremlinului a suferit serios la capitolul constanță. Dacă inițial ni s-a spus că încercarea de asasinat a fost un act deliberat al Vestului pentru a afecta procesul electoral din Federația Rusă, după o perioadă au fost acuzate Statele Unite ale Americii împreună cu NATO. Pentru că aceste povești au rămas fără ecou, laboratoarele de fake-news ale Moscovei au mutat vina pe Marea Britanie care a încercat, de fapt, să abată atenția lumii de la problemele cauzate de Brexit. Prin ianuarie 2019, povestea a fost prezentată ca o creație proprie a Theresey May în încercarea de a își acoperi neajunsurile interne ca urmare a incapacității e a efectua Brexit-ul promis. Când dovezile au devenit prea multe și irefutabile, rușii au acuzat guvernul britanic că distruge probele care susțin explicațiile lor (din ce lună?) într-o încercare de a denatura adevărul.
În ciuda argumentelor prezentate mai sus, a rapoartelor oficiale și a inadvertențelor din discursul Federației Ruse, aparatul propagandistic moscovit și-a făcut într-o bună măsură treaba. Aruncând tot felul de scenarii în spațiul mediatic, indiferent de gradul acestora de credibilitate, opinia publică internațională a fost bulversată și nu mai știe ce să creadă. Așa funcționează strategia de dezinformare rusească: nu trebuie să îți prezinte adevărul, ci doar să te facă să nu mai știi ce să crezi.
Trebuie să rămânem în continuare circumspecți și să verificăm informațiile de fiecare dată când avem ocazia.
*Andrei Tănase este student masterand la facultatea de Științe Politice, fost intern al programului LARICS.