2017-10-29

Manipularea achiziției sistemului defensiv de rachete rusești S400 de către Turcia

Mihai Bârsan și Radu Cupcea*

f1

În data de 12 septembrie 2017, pagina televiziunii turce trtworld.com publica știrea despre prima tranșă plătită de Turcia pentru noul sistem defensiv de rachete sol aer S400 produs de ruși. La prima vedere, articolul relatează obiectiv evenimentul și trece cititorul prin toate etapele negocierilor. În realitate lucrurile nu stau deloc așa.

Un videoclip cu greșeli intenționate

Articolul conține un videoclip care ar trebui să relateze la fel de obiectiv evenimentul. În schimb, acesta pornește de la amenințările din Orientul Mijlociu (Conflictul din Siria, atacurile teroriste de pe teritoriul Turciei) și apoi continuă cu neînțelegerile avute de Ankara cu statele membre NATO. Motivul principal dat în videoclip-ul creat de cei de la trtworld.com este faptul că aliații NATO au refuzat transferul tehnologic al sistemului anti-rachetă produs de ei pentru ca Turcia să poată începe ea însăși producția propriului sistem defensiv (ceea ce ar rezulta costuri mult mai mici pentru statul turc atât pe termen scurt cât și pe termen lung). Rusia a vândut propriul sistem Chinei și Indiei până în prezent și în cadrul acestor vânzări, oferă planurile de construcție a tehnologiei. Prezentatoarea transmite un mesaj clar: „Rusia oferă ceva ce membrii NATO nu vor să ofere.” Întrebarea este pusă apoi retoric: „Considerând apoi situația din regiune care parte are un caz[ofertă] mai bun?”.

f2

Captură foto la site-ul trtworld.com

Pornind de la acest videoclip propunem să scoatem în evidență o serie de probleme legate de această achiziție mai mult sau mai puțin surprinzătoare. Tratarea evenimentului în videoclip este subiectivă, discutăm despre achiziția unui sistem care nu ar putea să fie integrat cu sistemul anti-rachete pe care îl au celelalte țări membre NATO. În același timp vedem că este promovată oferta rușilor care include și transferul tehnologic pe care se bazează sistemul S400.

Agenda evenimentului

Turcia a încercat să își rezolve adeseori vulnerabilitățile ce pot surveni pe cale aeriană. Însă așa cum declara președintele Recep Tayyip Erdogan, ofertele au fost foarte scumpe din partea aliaților NATO. În acest caz, la începutul anului au fost începute negocierile cu Rusia pentru achiziționarea sistemului S400.

NATO aparent nu a reacționat deloc în acest caz, ci doar cu unele critici la adresa acestei decizii. Turcia dorea să primească atât echipamente care să intre în funcțiune imediat, dar și să obțină în timp un transfer tehnologic din partea producătorilor. Tot în timp costurile de mentenanță sunt mult mai mici, pot începe chiar ei o linie de producție și chiar să dezvolte sisteme mai performante.

În fața încheierii contractului cu Rusia, Erdogan a declarat că Turcia a trebuit să își vadă interesele și să se facă acest pas pentru a asigura siguranța populației. Alt stat precum Grecia deține un model mai vechi S300 care a fost cumpărat și, în acest caz, NATO nu a avut niciun cuvânt de spus despre achiziție.

Evenimentul pare să fie înglobat în prea multe controverse și există un risc prea mare ca din nou populația nespecializată să cadă în capcana știrilor false sau a ideilor promovate cu scopul de a otrăvi sau altera opinia publică. În acest articol vom acoperi toate riscurile de atac pe această cale.

Avem produse militare. Să afle toată lumea de ele!

Dacă încercăm să descoperim o sursă credibilă și verificată care să indice clar că sistemul S400 este într-adevăr performant descoperim că în online cei care atestă calitatea sunt tot trusturile de dezinformare Sputnik și Russia Today. De exemplu, într-un articol de pe Sputnik News, Nejat Eslen discută despre cât de necesară este această achiziție pentru Turcia. Începutul articolului are 3 paragrafe care de fapt reformulează ideea că sistemul rusesc anti-rachetă este cel mai bun din lume, ceea ce denotă clar că este o publicitate mascată care promovează programul de comerț militar pe care îl practică Rusia:

Paragraf 1: The Russian-made S-400 Triumf is one of the best air defense missile systems to date, retired Turkish Brigade General Nejat Eslen remarked in his recent interview with Sputnik Turkiye.

Paragraf 2: We know that the S-400 missile [system] is right on the cutting edge,” Eslen said, „And we know how useless Patriot [surface-to-air missile] systems currently deployed on a temporary basis in Turkey are. We know that the area which they can protect is extremely limited.”

Paragraf 3: „We can say that the S-400 air defense system is one of the best in the world,” the retired brigade general emphasized.

Promovarea armamentului rusesc atât la nivel de relații interstatale, cât și la nivelul populațiilor atrage după sine un set de probleme pe planul relațiilor bilaterale între Turcia și statele membre NATO.

Mesajul principal pe care îl găsim pe toate site-urile atât de propagandă, cât și cele mainstream este că acest sistem este cel mai performant, cel mai sofisticat, cel mai complex, cel mai bun etc. Sistemul S400 pare să transmită că este acel „must have” al tehnologiei militare pe care l-au cumpărat deja două state mari (China și India).

Referințele sunt peste tot în presa internațională, DailyCaller.com (Turkey Turns To Russia’s Most Advanced Air Defense System Instead Of Buying From NATO[1]) scria că acest sistem este considerat cel mai avansat sistem anti-aerian din lume. Toți ochii sunt pe acest sistem incredibil de puternic și incredibil de sofisticat. Aceștia fac o referință către agenția de presă rusească TASS, care pe parcursul lunii septembrie a continuat să țină la curent procesul de achiziționare al sistemului de către turci. Observăm că și aici avem 3 articole care inițial relatează evoluția evenimentului, iar la final conțin același paragraf:

Articole:

  1. Kremlin comments on Russia-Turkey deal on S-400 supplies 
  2. Turkey makes down payment on S-400 systems — Russian presidential aide
  3. No details received from Turkey about S-400 purchase from Russia — NATO official 
  4. Supplies of S-400 systems to Turkey may begin within two years 

Russia’s S-400 Triumf (NATO reporting name: SA-21 Growler) is the latest long-range antiaircraft missile system that went into service in 2007. It is designed to destroy aircraft, cruise and ballistic missiles, including medium-range missiles, and surface targets. The S-400 can engage targets at a distance of 400 kilometers and at an altitude of up to 30 kilometers.

După cum se poate observa există această repetiție constantă în mediul online a capacităților uimitoare a acestui sistem. Însă așa cum de altfel (ar trebui să) se știe, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. În realitate vedem că este promovat fără nicio îndoială un produs nou și avem de a face cu un sistem netestat, dar a intrat încet și sigur în mass media occidentală ca fiind senzațional.

Turcia, NATO și achiziția S-400 în presa din Federația Rusă

Imediat după declarațiile președintelui Turciei, Recep Tayyip Erdogan, cu privire la posibila achiziție a sistemului antirachetă rusesc de către armata tucă, mașinăria de presă rusească s-a declanșat. Acest lucru nu poate să ne surprindă. În fond și la urma urmelor, să vinzi propriul armament, chiar dacă pe datorie, unui stat membru NATO, este o realizare importantă care nu poate trece neobservată. În același timp este o mișcare strategică reușită, motiv pentru care presa din Federația Rusă nu a ezitat să laude afacerea. O mare parte din publicațiile și site-urile mainstream au redat aceeași știre informativă: „Turcia a cumpărat sistemul rusesc S-400”, unde unele trusturi media au citat publicația turcă Hurriyet Daily News în care președintele Erdogan a spus că țara sa a plătit Rusiei un avans pentru achiziționarea sistemului de rachete antibalistice S-400. O redare clasică a unui eveniment care nu se putea sfârși fără a fi manipulat.

Întrebarea este de ce totuși o mare parte din mass-media online din Rusia a răspândit idei false despre un eveniment atât de important pentru statul lor? De ce au preferat să-și discrediteze partenerul dacă este totuși un partener atât de bun? Pentru că o mare parte a presei ruse a prezentat într-o manieră negativă decizia turcilor. Putem admite că frustrările jurnaliștilor ruși cu privire la doborârea avionului rusesc încă mai persistă, dar cu siguranță nu asta îi motivează cel mai mult. Există motive mult mai serioase. Presa aservită Kremlinului nu se mulțumește cu atât de puțin. Obiectivele se îndreaptă spre o accentuare a crizelor din Uniunea Europeană, din NATO, între UE și Turcia, respectiv, Turcia și Statele Unite ale Americii.

Din acest motiv majoritatea publicațiilor au jucat cartea exagerărilor, o mlădiță a minciunii. „SUA amenință Turcia cu sancțiuni pentru achiziționarea S400”, este titlul unui material de pe site-ul TV Zvezda, unde redactorii interpretează un gest al senatorului american Ben Cardin ca fiind poziția Statelor Unite ale Americii. În prima propoziție autorii ne anunță că „Senatorul american Ben Cardin a amenințat Turcia cu sancțiuni pentru achiziționarea sistemului rusesc de apărare aeriană”, unde pomenesc despre o scrisoare pe care politicianul ar fi expediat-o Casei Albe, citând din Politico.com. Titlul dezinformează, iar conținutul manipulează.

Într-adevăr, a existat o scrisoare pe care Cardin, membru al Comitetului pentru Relații Externe, a adresat-o Secretarului de Stat Rex Tillerson, numai că el doar avertizează oficialii. Andrew Hanna, autorul articolului din Politico la care au făcut referire jurnaliștii ruși a scris următoarele: „Scrisoarea, trimisă de senatorul din Maryland Ben Cardin către oficialii administrației Trump, avertizează că achizițiile sistemului defensiv aerian S-400 de către Ankara încalcă (violează) sancțiunile Congresului împotriva Rusiei, intrate în vigoare luna trecută[2]. Cu riscul de a ne repeta, vom spune că reacția unui politician din opoziție nu poate fi considerată reacția conducerii statului aproape niciodată. Doar dacă vrem să exagerăm și să ducem cititorii în eroare. În cazul de față asta au urmărit. Așa cum într-o altă apariție cu privire la subiectul în cauză, pe site-ul Pravda.ru, identificăm acest fapt mult mai clar. Aici titlul sună provocator: „În NATO s-a ivit un trădător – Turcia”. Lyubov Stepushova, autoarea articolului, trimite publicul la o declarație din publicația americană The New York Times, numai că aceasta nu poate fi accesată. Pagina nu poate fi găsită. Este o tehnică pe care am mai întâlnit-o și la alți autori din acest spațiu. În debutul articolului este menționat un nume, studiu, titlu sau o părere dintr-un mare ziar american/european pentru a oferi o oarecare credibilitate, numai că aceste trimiteri sunt, cel mai des, inaccesibile sau inexistente.

f3

Captură foto de pe site-ul tvzvezda.ru

În expunerea de față situația se repetă, iar pe parcurs intervine o sursă anonimă din cadrul Ministerului rus al Apărării care explică „patrioților ruși” că Turcia nu va beneficia de tehnologia S400, ci doar de informație cum să asambleze elementele sistemului. Așadar, Rusia nu și-a trădat poporul, sugerează autoarea. Cu apel la cinism, ea tinde să-i liniștească pe cititorii ruși cu o explicație de genul „nu negăm că este foarte profitabil pentru noi”. Abia în final sunt strecurate frazele care definesc scopul materialului și distribuirea lui ulterioară. Mai exact, în ultimul paragraf Rusia e prezentată drept o mare putere, pe când Turcia e plasată în postura de stat trădător al NATO care tinde să se separe și chiar să părăsească alianța. Autoarea spune așa: „Achiziționarea armamentului rus – incompatibil cu sistemul de apărare al NATO – reprezintă un pas important pentru independența armatei turce. Bineînțeles, aceasta este o provocare pentru NATO și e convenabilă Rusiei, pentru că armata Turciei – cea mai puternică din Europa – renuță la NATO[3]. Afirmația este falsă. Nici liderii ruși nu cred în asta. Dar asta nu-i împiedică pe autorii acestor articole să profite de pe urma unui context de securitate dificil în care Turcia se pomenește în momentul de față. Desigur că mesajele false nu sunt luate în considerare de către experți, dar ele ajung la publicul larg. Ideea că Turcia va părăsi NATO se încetățenește în mintea oamenilor de rând, iar oficialii turci și din cadrul NATO nu mai reușesc să dezmintă continuu această știre falsă.

Din păcate, există site-uri și în România care au preluat și răspândit știri false despre Turcia și ieșirea ei din NATO. S-a insinuat că aceasta va unelti la adresa României, că va fi aspru sanționată sau că va părăsi Alianța Nord Atlantică. Nu le vom menționa aici. Ne putem da seama seama cu toții de profilul lor prin următoarele caracteristici:

1) Nu verifică informația care o preiau și o traduc, uneori inconștient, de pe site-uri precum RIA.ru sau alte agenții străine care par credibile;

2) Încadrează declarațiile oficialilor turci și americani într-un context care lasă loc de interpretări;

3) Se află într-o goană continuă după știri excepționale, pe surse, care se dovedesc a fi inventate sau alterate în mod intenționat;

4) Preiau și răspândesc doar știrile negative despre NATO.

Idei similare cu cele analizate de noi în exemplele de mai sus au putut fi identificate în perioada când subiectul era dezbătut în spațiul public atât la nivel global, cât și național. Cele mai multe știri pe subiectul dat le-am găsit pe site-urile oficiale rusești, cum ar fi de exemplu RIA.ru (РИА Новости) și pe tot felul de pagini de internet obscure. Lenta.ru sau Rambler.ru confirmă observația noastră. Ele au o rețea și o expunere în social media foarte mare. Dacă ar reda problemele dintre Turcia și aliați ar fi de înțeles, numai că aceste publicații inventează cu disperare probleme care nu există sau nu sunt atât de complicate după cum lasă ei să se înțeleagă.

Straturile poveștii

Revenim la achiziția S400.

  • În urma discuțiilor cu un oficial NATO, am fost informați că fiecare stat aliat are libertatea să își aleagă echipamentul militar pe care îl dorește, iar singurul lucru care contează pentru NATO este ca acest echipament să opereze împreună cu cel al statelor membre. În cazul unei posibile situații de criză, acest sistem va acționa ca un întreg. De asemenea, oficialul a specificat că niciun membru NATO nu operează un sistem S400 și organizația nu a fost anunțată că vreunul din statele membre ar fi achiziționat un astfel de model defensiv.

Această declarație oficială este importantă pentru cazul analizat aici, în contextul în care senzația generală pe care o lasă mass media internațională este că Statele Unite și NATO ar practica un fel de monopol asupra armamentului pe care îl promovează statelor aliate. Acest mesaj este clar fals, după câte se poate vedea din declarația dată de NATO.

  • Declarația făcută de președintele Turciei referitoare la criticile Statelor Unite și NATO a fost că Grecia deține și ea sistemul S300, după cum am menționat mai sus. Însă, așa cum evidențiază thedrive.com și al-monitor.com sistemul a fost cumpărat de greci în contextul conflictului din Cipru.

În acest caz, conflictul merge până în 1974, când Turcia susținea Statul Turcesc al Ciprului de Nord. Grecia a dorit să își asigure la rândul ei siguranța națională și să cumpere sistemul S300, dar turcii au zis că vor lansa un atac preventiv împotriva acestuia. Incidentul s-a terminat cu acceptarea din partea grecilor a unei compensații financiare și echipament militar nedezvăluit. În prezent, grecii negociază în continuare pentru achiziționarea unui sistem mai performant decât au în prezent, dar încă nu există nimic concret.

f4

Sistemul S-400, sursa:Qmagazine.ro

Un articol care pune un accent deosebit pe declarația lui Erdogan apărut pe 13 septembrie în PressTv.ir. Odată în acest articol se sugerează că prin nemulțumirile exprimate se vede clar cum Turcia se îndepărtează de NATO și de monopolul pe care această alianță îl impune asupra aliaților. Turcia nu dorește să se spună și de aici rezultă că dă dovadă de coloană vertebrală. Din nou, și din acest articol, autorul nu se sfiește să își arate subiectivismul: Neither the S-400 nor its Chinese equivalent FD200 is compatible with other NATO military systems, meaning that they are not bound by NATO’s instructions that prevent Turkey from using such weapons. Cuvântul bound din această frază alterează declarațiile oficiale date de NATO și sugerează că NATO ar obliga vreun stat membru să cumpere anumite echipamente militare de la un vânzător fix și cu anumite limite de utilizare. În alt sens, Erdogan nu a fost deloc sfidător în discursul său, ci a sugerat că ar dori ca NATO să audă mai bine cererile venite din Turcia.

  • Transferul tehnologic și politicile militare NATO sunt întotdeauna puse în centrul dezvoltării durabile a alianței. Transferul nu se face pe termen scurt și nu se acordă țărilor care au probleme interne sau care nu au împlinit mai întâi anumite standarde economice.

Turcia rămâne un aliat puternic al NATO

Misiunea Laboratorului pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică este să demonteze știrile false cu argumente. Având în vedere că evenimentul în sine este prezentat întotdeauna subiectiv, am decis să continuăm cu o documentare mult mai amănunțită a situației pentru a putea să înțelegem mult mai bine ce presupune acest eveniment în care Turcia a luat decizia de a cumpăra un sistem anti-rachetă de la ruși. Am prezentat până acum că atât presa rusă, cât și o parte din presa turcă au dezinformat cu privire la acest subiect. Fiecare parte a prezentat ce a dorit. La acestea noi specificăm că Acordul Alianței Nord Atlantice nu conține posibilitatea excluderii membrilor, nici nu prevede sancțiuni pentru membrii săi. Ieșirea din NATO nu poate fi realizată decât de statul partener care își dorește asta și decide să denunțe Tratatul de la Washington. Nu găsim niciun motiv care să determine Turcia să facă asta.

Aproape întotdeauna presa occidentală a prezentat Turcia drept un aliat indispensabil pentru NATO. Și așa este! Numai că statul turc are nevoie de NATO în aceeași măsură. Raporturile sunt aproape egale. Un stat precum Turcia, cu o Rusie tot mai înarmată și mai agresivă la Marea Neagră, cu războaie la frontieră și certat cu aproape toți vecinii nu poate renunța ușor la garanțiile pe care le oferă alianța politico-militară.

Oficiali de la Ankara contactați de LARICS au făcut următoarea declarație: „Turcia a fost și este un aliat puternic al NATO. Contribuțiile noastre în NATO continuă să fie neschimbate. Relațiile cu Rusia nu sunt văzute ca o alternativă la relațiile noastre cu aliații și cu UE. Desigur, trebuie să colaborăm cu Rusia în chestiuni precum Siria, care sunt vitale pentru interesele Turciei de securitate națională”[4]. Aceste declarații se justifică și prin faptul că turcii au luat parte la toate operațiunile NATO din Afganistan, Balcani, Siria sau Libia, fără să se sustragă așa cum au procedat alte state membre.

Având în vedere mediul complex de securitate internă și externă, confruntarea cu o criză a refugiaților, amenințările teroriste și statele eșuate în jurul său, Turcia a optat în ultimii doi ani pentru decizii nedemocratice și derapaje de la principiile pe care le-a susținut. Conducătorii de la Ankara creează îngrijorări prin deciziile lor în cadrul alianței, iar asta le-a scăzut credibilitatea. Toți factorii enumerați de ei nu justifică pe deplin achiziția S-400. În momentul de față, în schimbul negocierilor, liderii turci au preferat o colaborare în domeniul militar cu Rusia care, la fel ca în trecut,  poate deveni o amenințare pentru ei. În același timp, oficiali ai guvernului de la Ankara, spun că așteaptă „sprijinul aliaților în lupta împotriva terorismului și în problemele care amenință securitate națională[5]. Este un joc dublicitar menit să forțeze Statele Unite ale Americii să accepte diverse solicitări provenite din partea statului turc. Liderul de la Ankara nu este deloc încântat de relațiile cu aliații săi după tentativa de lovitură de stat de anul trecut, atunci când reacțiile de susținere pentru actualul regim au întârziat să apară. „Erdogan a cerut el însuşi vizite în Turcia ale unor politicieni de rang înalt[6], după ce oficialii americani și din NATO l-au sunat pe președintele turc după o zi și jumătate de la incident, iar cei de la Bruxelles mult mai târziu. Aceste ezitări reprezintă pentru Ankara semnale care ascund neîncredere, peste care nu se poate trece foarte ușor. Probleme există, sunt foarte complicate și nimeni nu neagă acest lucru. Numai că Turcia nu părăsește NATO, știrile care insinuează această decizie sunt false.

România îi va lua locul Turciei în NATO!”

f5

 

Auzim sau citim frecvent asemenea informații lansate în mass-media din România. Evident, ele nu sunt adevărate și nici nu au fost susținute de autoritățile de la București. Rolul României în cadrul NATO a crescut semnificativ, dar nu în detrimentul Turciei. Dimpotrivă, în ultimii ani a fost instituită o trilaterală Polonia-România-Turcia menită să întărească flancul estic al Alianței și colaborarea dintre cele trei țări. Dintre ele Turcia rămâne, în continuare, singura forță militară din regiune care ar putea să reziste eforturilor expansioniste ale Rusiei în Marea Neagră, în Caucaz și în Orientul Mijlociu. Oricât de importantă ar deveni România, nu are cum să descrească rolul și importanța Turciei în Marea Neagră. Armata română nu deține nici măcar o flotă de luptă bine dotată, pe când cea a Turciei reprezintă garantul accesului navelor NATO în Marea Neagră și controlul asupra strâmtorilor.

Relațiile turco-române se bazează pe un parteneriat strategic solid. Acest lucru se datorează nu numai dinamicii geostrategice evidente, ci unei componente economice puternice. Ambele părți au hotărârea puternică de a continua aceste legături strategice vitale.

De altfel, continuăm să participăm în mod regulat la exerciții militare comune, în special în regiunea Mării Negre, atât în formate bilaterale, cât și multilaterale.

Dată fiind situația și modul în care s-a reacționat la această achiziție, noi avertizăm cititorii că în următoarea perioadă vor apărea știri în media românească, europeană și mai ales în cea rusă care vor încerca să transmită următoarele mesaje:

  1. SUA plănuiește să atace Turcia în viitor și de aceea nu a vrut ca această țară să aibă un sistem anti-rachetă performant;
  2. O nouă lovitură de stat va avea loc în Turcia din cauza acestei decizii luate de Erdogan;
  3. Erdogan nu trebuie să joace la două capete, ci trebuie să se alieze cu axa Rusia/China și nu cu NATO;
  4. Promovarea așa zisei politici de autodeterminism, pe care îl promovează Rusia pentru ca statele care sunt în prezent membre NATO, să se îndepărteze de alianță;
  5. Prietenia strânsă între Pakistan, Turcia și Rusia este în creștere;
  6. Turcia ia decizii bune și nu își pune mintea cu statele care nu vor să recunoască realitatea că democrația nu funcționează și că este un model de conducere învechit.

 

Bibliografie:

  1. Andrew Hanna, Cardin: Turkey’s Purchase of Russian missile system may trigger sanctions, disponibil online la  link.
  2. Bernd Riegert, NATO și Turcia: Cinci chestiuni, Deutsche Welle, disponibil on-line la link.
  3. Carlo Kopp, Tehnical Report APA-TR-2006-1201, disponibil online la link.
  1. Duygu Güvenç, Россия не даст Турции ракеты С-400, disponibil online la link.
  2. Joseph Trevithick, It’s Official, Turkey Is Gettting Russia’s S-400 Air Defence System, disponibil online la link.
  3. NATO, International Military Staff, disponibil online la link.
  4. Ovidiu Nahoi, De ce cumpară Turcia, tocmai acum, rachete rusești? (Huffington Post) disponibil online la link.
  5. PressTv, Erdogan remains defiant as NATO allies criticize S-400 deal with Russia, disponibil online la link.
  6. Redacția Hurriyet Daily News, Turkish President Erdogan vows to give new weapons to military, disponibil online la link.
  7. Revista Qmagazine, Cum arată sistemul S-400 antirachetă, disponibil online la link.
  8. Sputnik News, Why Turkey Wants to Obtain Russian-Made S-400 Air Defense Systems, disponibil online la link.
  9. TRT World, Turkey starts paying for Russian S-400 missiles, disponibil online la link.
  10. Vahap Munyar, Turkey has put down a deposit on S-400 missiles to Russia: Erdogan, disponibil online la link.

[1] Turkey Turns To Russia’s Most Advanced Air Defense System Instead Of Buying From NATO, disponibil online la link.

[2]Andrew Hanna, Cardin: Turkey’s Purchase of Russian missile system may trigger sanctions, accesat în data de 28.09.2017, disponibil online la link.

[3] Lyubov Stepushova, В НАТО завелся предатель – Турция, accesat în data de 20.09.2017, disponibil online la link.

[4] Răspunsul aparține unor oficiali ai guvernului de la Ankara intervievați de autori.

[5] Idem.

[6] Bernd Riegert, NATO și Turcia: Cinci chestiuni, Deutsche Welle, accesat în data de 02.10.2017, disponibil on-line la link.

 

*Mihai Bârsan și Radu Cupcea sunt cercetători la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române și doctoranzi ai Universității din București.